Decizia civilă nr. 100/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. " SA B., S.N.T.F.C "C. C. " SA - S. DE T.
F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1588/F din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. T. D. D. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 1588/F/_, pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Bistrița Năsăud
, s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A. B. și S. de T. F. de C.
C. .
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. I., M. D., C.
I., Costînaș P., T. A., M. G., S. G., B. P., B. V., G. I., N. V., V. C., M. F., L. I., P. I., T. L., G. M., M. V., L. C., G. I., Z. G., H. T., R. S., P. I., C. V., D. V., S. I. el, P. E. M. el, B. G., P. C., M.
S., C. I., M. F., P. E. n D., M. T., V. I., Fustoș A. și
B. T. D., prin S. T. din D. C. C., împotriva pârâtelor S.
N. de T. F. C. "C. C. "; SA B. și S. de T. F. de
C. C. și, în consecință:
- au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din
luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;
S-a respins ca neîntemeiată, cererea reclamanților B. S. și M. M. l S.
.
Au fost obligate pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C.
"; S.A. B. și S. de T. F. de C. C. să plătească reclamanților
S. I., M. D., C. I., Costînaș P., T. A., M. G., S. G.
, B. P., B. V., G. I., N. V., V. C., M. F., L. I. ,
P. I., T. L., G. M., M. V., L. C., G. I., Z. G., H.
T., R. S., P. I., C. V., D. V., S. I. el, P. E. M. el, B.
G., P. C., M. S., C. I., M. F., P. E. n D., M. T. ,
V. I., Fustoș A. și B. T. D. cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.800 lei.
Pentru a pronunța soluția menționată Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând prioritar excepția autorității de lucru judecat, conform art. 137 C.proc.civ., excepție invocată de către intimate prin întâmpinare,
instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu există identitate de cauză între acțiunea dedusă judecății și cea din dosarul nr. nr._ .
Cu privire la fond, s-a reținut că reclamanții S. I., M. D., C. I., Costînaș P., T. A., M. G., S. G., B. P., B. V., G.
I., N. V., V. C., M. F., L. I., P. I., T. L., G. M., M.
V., L. C., G. I., Z. G., H. T., R. S., P. I., C.
V., D. V., S. I. el, P. E. M. el, B. G., P. C., M. S., C.
I., M. F., P. E. n D., M. T., V. I., Fustoș A. și B. T. D. au fost angajații pârâtelor în cursul anului 2009, așa cum rezultă din carnetele de muncă.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 înregistrat sub nr. 2836/_ a fost prelungit prin două acte adiționale succesive: 370/_ si 629/_ până la data de 31 ianuarie 2011.
Conform art. 30 din acest contract colectiv de muncă pentru muncă ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii în forma în vigoare pentru perioada în discuție, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
D. cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar cu actele adiționale arătate mai sus, se poate reține că acesta și-a produs efectele până la 31 ianuarie 2011. Cererea reclamanților mai sus enumerați, de acordare a salariului suplimentar pentru anul 2009, este întemeiată și urmează a fi admisă.
În ceea ce îi privește pe reclamanții M. M. l S. și B. S. , tribunalul a apreciat că apărările pârâtelor sunt pertinente, iar acțiunea formulată de cei doi reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamantul M. M. l S. nu a avut calitatea de salariat al pârâtelor în anul 2009, s-a angajat la unitate doar la data de_, iar B. S. în perioada _
-_ a fost în concediu paternal, conform Actului 401/a/559 col.2008 emis de RTFC C., astfel încât nu i se cuvine nici unuia dintre ei salariu suplimentar aferent anului 2009.
Față de cele arătate mai sus, Tribunalul a admis acțiunea civilă, potrivit dispozitivului, iar în temeiul art. 274 alin.1 Cod proc.civ., pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 2.800 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. de T.
F. de C. "C. C. " S.A. B. si S. de T. F. de C. C. ,
solicitând admiterea acestuia si modificarea in tot a sentinței pronunțate, in sensul respingerii acțiunii.
Recurenta critică modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, apreciind că în raport de dosarul nr._ această excepție se
impunea a fi admisă, fiind îndeplinită condiția triplei identități -părți, cauză, obiect.
În acest sens, subliniază că, contrar celor reținute de către prima instanță, în privința tuturor membrilor de sindicat, cu excepția numiților B. S., M. M. L SIMI. si D. K., exista identitate de cauza între acțiunea promovată în dosarul nr._ și cel dedus judecății, deoarece in ambele dosare, ca temeiuri de drept au fost invocate prevederile art. 30, 32 si 69 din contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate, respectiv al Societății Naționale de T. F. de C. "C. C. " pe anii 2007-2008, prelungit pentru 2009 - 2010, conform Actului adițional nr._, nr. 1753/2008, nr. 437/2009 si nr. 1708/2010, iar in probațiune, in ambele dosare reclamantul a depus copii de pe Contractul colectiv de munca la nivel național.
În ceea ce privește fondul, recurenta apreciază că acțiunea reclamanților, întemeiată pe contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi, nu se justifica a fi admisă, ca urmare a faptului că ca pentru anul 2009, la nivelul unității.
Opinează că un contract încheiat de la nivel superior poate produce efecte la nivel de unitate, numai în măsura în care un astfel de contract nu a fost încheiat la nivelul unității respective.
Invocă lipsa fondurilor necesare pentru acordarea salariului suplimentar, făcând trimiteri la prevederile OUG nr. 79/2008.
De asemenea, arată că organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, astfel că prevederile art. 32 si 69 lit. a) și b) din CCM nu s-au mai aplicat în anul 2009 și 2010, sens în care menționează Actul Adițional nr. 2450/_, respectiv Actul adițional nr.1708/_ .
În drept, recursul se fundamentează pe prevederile art. 163, art. 166 Cod de procedură civilă, art. 299 și următoarele, contractul colectiv de muncă la nivel de societate, Codul Muncii.
Intimații nu au depus întâmpăinare. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Prin prisma prevederilor art. 166 Cod de procedură civilă, validarea excepției autorității de lucru judecat este justificată numai în măsura în care se identifică tripla identitate - părți, cauză obiect, elementele menționate fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ. Prin urmare, lipsa oricăruia dintre acestea, exclude incidența excepției.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea observă că în raport de dosarul nr._ tripla identitate evocată nu se regăsește. Deși există identitate de părți (exceptându-i pe membrii de sindicat B. S., M. M. l S. Si D. K. ) și obiect, nu se poate reține că fundamentul juridic al acțiunilor din cele două dosare este identic.
Spre deosebire de dosarul nr._, în care pretenția privitoare la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009 se întemeiază pe prevederile CCM la nivel de unitate, în cauza dedusă judecății, acest fundament îl constituie contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, aspect cunoscut, de altfel, și de către recurentă, care prin memoriul de recurs, precizează această împrejurare și formulează critici asupra fondului cauzei tocmai din această perspectivă.
Câtă vreme cauza juridică a acțiunilor promovate în cele două dosare nu este identică, excepția evocată nu poate fi primită.
În ceea ce privește fondul cauzei,
Curtea reține că în mod corect acțiunea a fost soluționată de instanța de fond, criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, prin art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (f. 51 recurs) aplicabil și la nivelul unității pârâte (f. 53 recurs) s-a stabilit că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/_ (f. 52 recurs), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamanții erau
îndreptățit la plata drepturilor salariale sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Se reține că celelalte aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative invocate de recurentă.
Deși, s-a invocat de către recurentă faptul că acordarea salariului suplimentar este condiționată de conduita ireproșabilă a salariaților, aceasta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să reiasă faptul că vreunul dintre aceștia ar fi fost sancționat disciplinar sau că ar fi săvârșit alte fapte care să conducă la neacordarea acestui drept.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondate recursurile pârâtelor, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de | pârâții S. | N. | DE T. | ||
F. | DE C. "C. C. " S.A. B. ȘI S. | DE T. | F. | DE C. | C. |
împotriva sentinței civile nr. 1588 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | D. C. G. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: I.S.B.
