Decizia civilă nr. 367/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 367/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și de P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11908 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată G. L. D. și pe pârâtul
intimat C. T. DE C. "A. M. "; C. -N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11908 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. . S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta G. L. D. în contradictoriu cu pârâții C. T. DE C. "A. M. ";, C. LOCAL AL
MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. .
Pârâtul C. T. de C. "A. M. "; a fost obligată la calcularea și la plata către reclamantă a primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului C. -N., întrucât din textele de lege invocate de către pârât, rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. Pe fond, instanța a constatat că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost angajată unității de învățământ pârâte, în calitate de cadru didactic. Unitatea de învățământ pârâtă nu a făcut proba că ar fi plătit reclamantei prima de vacanță, deși sarcina probei i-ar fi revenit în calitate de angajator.
În calitate de cadru didactic, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prima de vacanță pentru anul 2008-2009. Aceasta deoarece, acest drept este
prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2008-2009, obligatoriu pentru părți conform art. 48 din Legea nr. 128/1997. Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata la timp a sumelor de bani cuvenite, în temeiul art. 1349 din Codul civil, instanța a dispus
plata acestor sume actualizată cu indicele de inflație.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. .
Pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, arătând în principal, invocă lipsa calității sale procesuale pasive arătând că pentru alocarea fondurilor în vederea acordării drepturilor salariale, era necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Era necesar ca partenerii sociali să procedeze la
identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ. C. Local poate aloca sumele necesare doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, respectiv să fi fost virate în contul bugetului local.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit Legii nr. 1/2011, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [ ... ]; finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, de către Direcțiile Generale ale Finanțelor P. e județene, respectiv a municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București; sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.
În subsidiar, arată că drepturile salariale puteau fi executate exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul 1, daca ar fi fost îndeplinite condiții le reglementate în art. 33 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului
școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N.
a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că cererea de chemare în judecata a fost formulata în contradictoriu cu pârâții C. T. de C. "A. M. ";, C. Local al Municipiului C. -N. și Primăria Municipiului C. -N. .
Cadrul procesual este stabilit de către reclamant care menționează în cererea de chemare în judecata persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii. Instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în proces decât cele arătate de reclamant prin cerere.
În respectarea principiului disponibilității, instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în cauză, cu atât mai mult nu poate să oblige P. Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Reclamanții nu au formulat nicio extindere de acțiune prin care să identifice pârâtul P. Municipiului C. -N. în calitate de pârât și să exprime pretențiile în contradictoriu cu acesta.
În acest sens, recurentul a înțeles să critice sentința prin care instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu P., fără ca acesta din urma să fi dobândit calitatea de pârât în prezentul litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. este nefondat.
Prin motivele de recurs invocate de recurent, acesta a înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare pentru perioada în litigiu) prevede că "(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se
asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită la plata primei de vacanță pentru anul școlar 2008 - 2009, potrivit Contractului colectiv de muncă aplicabil, drepturi de care au fost lipsiți în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul C. Local nu are obligația de alocare a sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul 2012.
Se mai reține că Legea educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Cât privește dispozițiile H.C.L. nr. 57/2012 nu se poate reține că acestea ar putea fi aplicabile în cauză, întrucât nu era adoptată la data la care drepturile solicitate prin acțiune erau scadente.
Pentru anul școlar 2008 - 2009, reclamanta este îndreptățită la plata primei de vacanță, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2008-2009, care nu condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Prin urmare, în mod în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. și a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță în ceea ce privește sumele aferente anului școlar 2008 - 2009 pentru reclamant.
Recursul declarat de pârâtul P. Municipiului C. -N. este nefondat.
Este adevărat că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Însă, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, primarul este cel care reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție acesta să figureze, în calitate de pârât, primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a înțeles să cheme în judecată Primăria Municipiului C. -N. alături de ceilalți pârâți, însă acest fapt reprezintă o evidentă inconsecvență terminologică din partea reclamantei, motiv pentru care în mod corect prin sentința recurată s-a dispus obligarea P. Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor restante, tocmai în virtutea calității acestuia de calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. 4 din Legea 215/2001.
Așadar, Curtea apreciază că în mod just tribunalul, în virtutea rolului activ instituit prin dispozițiile art. 129 pct. 5 C.proc.civ. a stabilit cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice reale dintre părți, astfel cum acestea derivă din prevederile legale ce stabilesc atributul primarului de ordonator principal de credite.
Nu se poate reține că, procedând în acest mod, instanța de fond ar fi încălcat principiului disponibilității. Dimpotrivă, o altfel de interpretare, contrară înțelesului evident avut în vedere de parte la data stabilirii cadrului procesual, ar fi însemnat o interpretare excesiv de rigidă a dispozițiilor legale amintite, cu încălcarea tocmai a înțelesului real dat de reclamant termenului de "primărie"; și, deci a disponibilității în stabilirea cadrului procesual.
Dincolo de acest viciu de formă, Curtea subliniază importanța exercitării drepturilor procesuale cu bună credință. Or, chiar dacă formal apare ca citată în cauză în fața instanței de fond Primăria Municipiului C. -N. și nu P. Municipiului C. -N., nu se poate reține că acest aspect a produs o vătămare recurentului, în condițiile în care acesta face parte din primărie, conform art. 77 din Legea nr. 215/2011, mai sus redat, motiv pentru care o concluzie contrară nu ar conduce decât la un formalism exagerat în aplicarea legii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâți, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11908 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B. G. Z.
