Decizia civilă nr. 1137/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1137/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. A T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent P. I. împotriva sentinței civile nr. 9730 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă S.C. A. S.A. C. T. și pe intimata pârâtă SC A. SA T., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat C. V. a Grama, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 martie 2013 recurentul a înregistrat note de ședință iar societatea intimată a răspuns solicitărilor instanței depunând un set de înscrisuri înregistrate la data de 11 martie 2013.
Pentru a da posibilitatea reclamantului recurent să verifice scriptele depuse de societate, cauza este lăsată la o strigare ulterioară.
La reluarea cauzei reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat și că înțelege să își susțină singur recursul, chiar în lipsa avocatului ales.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reclamantul depune la dosar un calcul privind modalitatea în care se regăsesc salariul tarifar influențat cu indicele de acord global, arată că salariul a fost în acord global, că mai existau și alți indicatori calitativi dar după anul 1990 acești indicatori nu s-au mai aplicat salariului în baza realizărilor fizice. Toată perioada a realizat venituri mai mari decât salariul tarifar. În concluzie solicită admiterea recursului și eliberarea adeverinței cu menționarea veniturilor realizate în acord global și a altor venituri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
La sfârșitul dezbaterilor se prezintă reprezentanta reclamantului care depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial și solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea formulată de reclamantul P. I. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei S.C.
A. S.A. la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă câștigurile brute de care a beneficiat acesta în perioada_ -_, cu includerea tuturor veniturilor realizate, respectiv cele din salarizarea în acord global și a altor venituri conform Legii nr. 57/1974 și a Decretului nr. 93/_ .
În motivare a arătat că a lucrat la societatea pârâtă în perioada_ -_ și că în vederea recalculării pensiei, a solicitat pârâtei, la data de_, să-i elibereze o adeverință în conformitate cu prevederile legale care să cuprindă câștigurile brute realizate în perioada solicitată.
Pârâta a formulat întâmpinare și a arătat că societatea a eliberat reclamantului toate actele prevăzute de lege și cum dovada vechimii în muncă și a perioadei de asigurare se face cu carnetul de muncă, acesta a fost predat reclamantului fără a i se percepe nici un comision.
Prin sentința civilă nr. 9730 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a lucrat la societatea pârâtă, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în perioada_ -_ .
Potrivit art. 40, alin. 2, lit. h din Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Prin prevederile art. 4 al O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr._ privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Potrivit alin.(4) din O.U.G. nr. 4/2005, instituțiile care eliberează la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, documentele respective fiindu-le transmise și prin poștă dacă aceștia o solicită.
Cum reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe care să cuprindă totalitatea veniturilor brute lunare primite de acesta pe perioada derulării raportului de muncă, instanța reține din scriptul intitulat "Răspuns"; depus de pârâtă, că reclamantul nu a realizat venituri ca urmare a aplicării sistemului de salarizare în acord global și că reclamantului i s-a eliberat adeverința nr. 9460/_ care conține toate sporurile de care a beneficiat reclamantul pe durata derulării raportului de muncă.
Conform prevederilor legislației muncii, art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă incumbă angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Cum angajatorul nu deține alte probe cu privire la sporurile de care a beneficiat reclamantul pe durata derulării raportului de muncă, altele decât cele menționate în adeverința nr. 9460/_, iar acesta nu a depus probe care să dovedească contrariul, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare susține că hotărârea este netemeinică, instanța soluționând cauza limitându-se la susținerile pârâtei, ignorând argumentele reclamantului și prevederile legale incidente, la care a făcut referire în acțiunea introductivă.
În perioada când și-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă, a fost salarizat ani întregi în conformitate cu prevederilor Legii nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii și ale Decretului nr. 93/1984 privind retribuirea în acord global a personalului muncitor din activitatea de construcții- montaj, prin preluarea lucrărilor în antrepriză, tocmai pentru faptul că specificul activității economice a societății pârâte era acela de construcții-montaj.
Din dispozițiile art. 83-89 din Legea nr. 57/1974 și ale Decretului nr. 93/1984, rezultă faptul că nu era o opțiune a angajatorului să aplice retribuirea în acord global ci o obligație impusă de legea specială în vigoare la acea vreme.
Prin urmare, nu corespund adevărului susținerile pârâtei conform cărora nu a realizat venituri ca urmare a aplicării sistemului de salarizare în acord global, afirmația fiind făcută cu scopul de a induce în eroare instanța pentru a nu pronunța o hotărâre pentru executarea căreia pârâta trebuie să depună efortul pentru dezarhivarea evidențelor contabile și a statelor de plată din ultimii 34 de ani.
Însă, oricât de incomod ar fi pentru societatea pârâtă să procedeze la verificarea vechilor evidențe pentru a-i elibera adeverința solicitată, trebuie să facă acest lucru pentru că numai pârâta deține aceste informații și, conform legii, numai pârâta poate să-i elibereze adeverința ce îi este absolut necesară la recalcularea pensiei.
Pentru veniturile realizate s-au reținut și achitat lunar cotele de CAS, potrivit Decretului nr. 389/1972.
Toate aceste aspecte acesta le-a cunoscut foarte bine, tocmai prin natura profesiei de economist, calitate în care a lucrat și la societatea pârâtă, iar datorită funcțiile de conducere ocupate de-a lungul anilor (șef birou, contabil șef și director economic) a avut cunoștință de modul de retribuire aplicat salariaților și de veniturilor asupra cărora se aplicau cotele de CAS.
În carnetul de muncă și în adeverința nr. 9460/_, eliberate de pârâtă, nu sunt trecute toate veniturile obținute și, mai ales, câștigurile obținute în acord global.
Raportat la afirmația societății pârâte că și-a îndeplinit obligația prevăzută de codul muncii prin eliberarea fără comision a carnetului de muncă și a adeverinței și acestea ar trebui să constituie dovada suficientă pentru a-și dovedi
"perioada de asigurare";, recurentul arată că nu a solicitat eliberarea unei adeverințe pentru a-și dovedi "perioada de asigurare"; ci pentru a dovedi că a obținut și alte venituri care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă dar asupra cărora s-a calculat și achitat CAS, sens în care se raportează la dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Mai arată că veniturile astfel obținute suplimentar au avut caracter permanent, fiind acordate pe perioade lungi de timp, au fost cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar cotele de CAS.
Refuzul de eliberare a acestor adeverințe este o practică a pârâtei, care, probabil, consideră că efortul de a verifica vechile evidențe este prea costisitor.
Toți foștii angajați au fost nevoiți să apeleze la ajutorul instanței de judecată pentru a obține adeverințele necesare calculării sau recalculării pensiei. În acest sens, depune practică judiciară.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În condițiile în care nu s-a depus întâmpinare în recurs de către pârâta intimată, Curtea constată că motivul invocat de pârâtă prin întâmpinare, în fața instanței de fond, pentru care a solicitat respingerea acțiunii, a constat din invocarea îndeplinirii obligației de eliberare a carnetului de muncă pentru ca fostul angajat să își poată proba vechimea în muncă și durata de asigurare, ca și a obligației de eliberare a unei adeverințe care să ateste desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă, potrivit art. 126 din H.G. nr. 257/2011.
Consideră pârâta că eliberarea unei noi adeverințe, eventual cu informații de altă natură, cum ar fi elementele de constituire a salariului brut, contribuția personală la pensia suplimentară etc. trebuie făcută contra cost, întrucât acest fapt presupune servicii de cercetare a documentelor aflate în arhiva sa.
Ulterior exprimării acestui punct de vedere prin întâmpinare, pârâta, ca răspuns la adresa primei instanțe, a arătat că reclamantul nu a realizat venituri ca urmare a aplicării sistemului de salarizare în acord global.
Tribunalul a admis punctul de vedere al pârâtei, reținând că într-adevăr, angajatorul nu deține alte probe cu privire la sporurile de care a beneficiat reclamantul pe durata derulării raportului de muncă, altele decât cele menționate în adeverința nr. 9460/_, iar acesta nu a depus probe care să dovedească contrariul.
Nu a fost clarificată în primă instanță contradicția dintre pozițiile procesuale astfel exprimate de pârâtă, în sensul că deși aceasta arătase că nu consideră că este obligată la a arăta, fără o taxare corespunzătoare, în urma verificării documentelor aflate în arhiva sa, care au fost elementele de constituire a salariului brut al reclamantului, ulterior a susținut că nu a realizat reclamantul venituri ca urmare a aplicării sistemului de salarizare în acord global.
Având în vedere contradicțiile dintre pozițiile procesuale astfel exprimate de pârâtă, Curtea a administrat proba cu înscrisuri, solicitând de la societatea intimată statele de plată aferente anului 1987, din care reiese încasarea de către reclamant a unor sume superioare ca nivel salariului tarifar trecut în carnetul de muncă și sporurilor evidențiate în adeverința nr. 9460/_ .
Acest fapt, coroborat cu dispozițiile Decretului nr. 93/1984, din care, cum corect subliniază recurentul, rezultă nu o facultate, ci obligativitatea ca în întreaga activitate de construcții-montaj să se introducă forma de retribuire în acord global, prin preluarea execuției lucrărilor în antrepriza, Curtea deduce că în realitate, s-a aplicat și în cadrul societății pârâte forma de retribuire în acord global.
Reținând temeinicia considerentelor dezvoltate în rest de tribunal, asupra obligativității fostului angajat de a elibera fără cost adeverințe care să ateste sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție de care au beneficiat foștii angajați, în vederea recalculării drepturilor de pensie, și față de considerentele ce preced, urmează a fi admis recursul, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., cu consecința admiterii acțiunii formulate.
Va fi menținută constatarea tribunalului că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Căzând în pretenții, va fi obligată pârâta intimată la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății în recurs, în favoarea recurentului reclamant, în
cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar, în temeiul art. 274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 9730 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta SC A. SA T. și în consecință obligă pârâta să emită o adeverință care să cuprindă veniturile brute de care a beneficiat reclamantul în perioada_ -_ cu menționarea veniturilor realizate în acord global și a altor venituri.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Obligă pe intimata SC A. SA T. să plătească reclamantului P. I.
suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
G. | -L. T. | I. A T. | D. C. G. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. A. M. I.
