Decizia civilă nr. 3432/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3432/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 5869 din 4 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă F. E. D. T. N. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că termenul a fost acordat pentru studiul întâmpinării.
Reclamantul arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii acțiunii
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5869 din 4 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. DE D. A E. E. - E. D. T. N. S.A. - S. C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă depus în copie la dosar, reclamantul a fost salariatul fostei Întreprinderi I.R.E. C. -S.I.T. în perioadele_ -_ si_ -_ (f.51-53).
S-a reținut de instanță că potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 și H.G. nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990, care la punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
S-a apreciat de instanță că dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea
prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
S-a reținut că la data de_ pârâta a depus la dosarul cauzei "Note de ședință"; prin care arată că în perioadele menționate reclamantul a fost angajatul său în meseria de electrician la S.I.T. C. - C.I.T. Turda, însă nefiind desfășurată activitatea în condiții deosebite de muncă, plata contribuțiilor nu s-a făcut pentru grupa I-a de muncă.
Instanța a făcut referire la Decizia nr. 258/_, a I. care a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, aceasta cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
A fost invocată de instanță și Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constată ca dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pana în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Având în vedere aceste aspecte, s-a reținut că activitatea desfășurată de reclamant în meseria de electrician la S.I.T. C. - C.I.T. Turda, nu se încadra în grupa I-a de muncă si ca atare, pentru această activitate plata contribuțiilor nu
s-a făcut pentru această grupă.
În plus, instanța a reținut că pentru recunoașterea activității desfășurate în grupele de muncă pentru perioade, anterior datei de_, trebuia să urmeze o anumită procedură și mai mult, trebuia să fie condiționată de plata unor contribuții corespunzătoare în cazul în care acea procedură ar fi fost urmată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. I. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecința, admiterea acțiunii formulate.
Criticile aduse hotărârii sunt pentru netemeinicie si nelegalitate, deoarece instanța nu a luat in considerare motivele si nici probele depuse in susținerea de de către subsemnatul in cererea de chemare in judecata. Astfel, s-a aratat ca prin Sentința Civila nr._ si Decizia Civila ne._ pronunțata de Curtea de Apel C. in Dosar nr._, colegii cu care a lucrat au obținut grupa I-a de munca. In dosarul nr._ a fost intocmit si Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara care a stat la baza pronunțării hotărârii menționate mai sus.
Recurentul se referă și la împrejurarea neachitării contribuțiilor sociale de către angajator pentru fr.I-a de muncă, în ce-l privește, pe care nu și-o explică având în vedere că pentru alți angajați în situații similare cu ei, a plătit aceste contribuții
Pârâta-intimată SC F. "E. D. T. N. "SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că își
menține in continuare poziția în ceea ce privește excepția lipsei
calității procesuale pasive a societății, deoarece în perioada la care se refera reclamantul
B. I. în cererea sa inițiala, societatea nu avea personalitate juridica, fiind o sucursala a SC E. SA. A apreciat că în aceste condiții, negocierea si semnarea contractului colectiv de munca cu partenerii de dialog si implicit stabilirea grupelor de munca era de competenta SC E. SA. Ulterior, societatea dobândind personalitate juridica, doar in temeiul HG 1342/2001 privind reorganizarea SC E. SA.
În același timp în susținerea intâmpinării arată faptul ca, pe de o parte, societatea nu are competenta de a incadra personalul în grupe de munca, iar pe de alta parte, condițiile de munca, sporurile si alte masuri de securitate si sănătate in munca luate de angajator sunt prevăzute in Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, unitate care este SC E. SA București (contract colectiv de munca ce se aplica in toate structurile SC E. SA).
De asemenea, intimata mai subliniază faptul ca, de la apariția Ordinului 50/1990 si pana in anul 2001, când trebuia făcuta incadrarea in grupe de munca, organizarea SC E. SA era diferita de cea de acum, în sensul ca, potrivit actelor normative incidente (HGR 1199/1990, HGR 365/1998, HGR 627/2000), calitatea de angajator a avut-o SC E. SA București, fosta CONEL, RENEL si singura societate care a avut personalitate juridica, celelalte entități având calitatea de sucursale fara personalitate juridica.
Analizând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticii aduse prin
motivele de recurs, critică care se poate circumscrie motivul ui de recurs prev.de
art.304 pct.9 rap.la art.312 alin.5 din C.pr.civ., Curtea constată că aceasta este
întemeiată, recursul fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare
.
Prima instanță deși a reținut pertinenta decizia nr.258/2004 a I. care are în vedere sfera de aplicare a Ord.50/90, precum și a Deciziei 87/1999 a C.C., referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.Decretului-lege 68/1990, totuși a apreciat asupra caracterului neîntemeiat al cererii reclamantei motivat de faptul că potrivit decretului lege arătat și a H.G.1223/1990, locurile d emuncă în care activitatea se încadrează în gr.I și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, urmând ca nominalizarea persoanelor care se
încadrează în muncă să fie făcută de conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate, proceduri ce nu au fost urmate.
Această reținere a fost coroborată cu lipsa din carnetul de muncă a mențiunii privind încadrarea reclamantului în gr.a I-a de muncă și cu comunicarea pârâtei că nu au fost plătite contribuțiile de asigurare socială pentru gr.I-a de muncă, în ce-l privește pe reclamant.
Curtea apreciază că în cauză, prima instanță a făcut o apreciere doar formală asupra cerințelor privind încadrarea activității reclamantului, pe perioadele solicitate în gr.I-a de muncă, fără a verifica asupra condițiilor concrete în care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
Procedând în acest mod a restrâns sfera de aplicare a Ord.50/90, care așa cum a statuat I. prin Decizia nr.258/2004, nu se poate restrânge numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
În același sens Î. Curte a precizat că o restrângere a sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, ar însema să se
creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, prima instanță nu a dat eficiență celor decise de Curtea Constituțională în Decizia nr.87/1999, privind neconstituționalitatea Decretului- lege 68/1990. Decizia stabilește că art.2 alin.1 din actul normativ arătat, este neconstituțional în măsura în care nu se aplică celor încadrați în locuri de muncă sau activități similare cu cele care înainte sau după anul 1969 erau prevăzute a fi încadrate în gr.I sau II de muncă, dacă au încadrararea a avut loc anterior datei intrării în vigoare a actului normativ, respectiv Decretul-lege 68/1990.
Cele două decizii evidențiază că pentru o încadrare sau nu în gr.de muncă I sau TR., pentru persoanele ce au desfășurat în mod efectiv activități sau au avut locuri de muncă similare cu persoane care au beneficiat de asemenea grupe de muncă, în mod formal prin aplicarea dispozițiilor legale, se impune efectuarea de cercetări care să verifice condițiile concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitățile.
În aceste condiții, limitarea doar la verificarea cerințelor formale și dovezile de asemenea formale, privind încadrarea în grupele de muncă, în situația persoanelor cărora le sunt aplicabile dispozițiile Decretului-lege 68/1990 și Ord.50/1990, este insuficientă.
De altfel, disp.art.3 alin.2 din Ord.50/1990 prevede că beneficiază d eîncadrarea în grupele a I-a și a II-a de muncă personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extrageri, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului înscris în grupele a I- a și a II-a de muncă";, reglementându-se astfel în mod expres posibilitatea extinderii acordării grupelor de muncă și altor persoane care nu desfășoară activități menționate expres în anexele Ordinului 50/90, esențial fiind ca extinderea să fie determinată de condițiile concrete de muncă.
Nu s-ar putea susține că încadrarea în grupele a I-a și a II-a d emuncă în afara anexelor Ord.50/90, prin verificări de către instanțe a condițiilor concrete de muncă, acestea ar imistiona în puterea legiuitoare, avându-se în vedere disp.art.6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care garantează dreptul fiecărei persoane dreptul la o instanță imparțială, care să-i soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, instanța care trebuie să aibă o jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
Nu este lipsit de relevanță și faptul că reclamantul invocă beneficiul încadrării în gr.I-a sau a II-a de muncă a unor care includ persoane aflate în situații similare, condiții identice de profesie-electrician, de muncă și de perioada de activitate și de neregăsire a activității în anexele Ord.50/90.
Neregăsirea în carnetul de muncă al reclamantului, a înscrierii grupei de muncă, nu constituie un obstacol în dovedirea desfășurării de către acesta, de activitate în condițiile gr.I-a respectiv a II-a de muncă, întrucît lipsa poate fi consecința neregăsirea activității lui în anexele Ord.50/90.
În raport de cele arătate, Curtea apreciază în lipsa verificării și analizării condițiilor concrete în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, pentru a putea aprecia asupra obiectul obiectul cererii reclamantului prima instanță a soluționat cauza fără a intra înc ercetarea fondului, ceea ce face să fie aplicabile dispozițiile aplicabile disp.art.312 alin.5 din C.pr.civ., care prevede casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, sens în care va dispune și Curtea.
În cadrul rejudecării, instanța va administra probele solicitate de părți, eventual cele din oficiu apreciate de instanță, pentru verificarea condițiilor de
desfășurare a activității sau a locului de muncăa vute de reclamant în perioadele menționate în cerere. Sub acest aspect va putea pune în vedere raportul de expertiză depus cu ocazia primei judecăți, după ce îl va pune în discuția contradictorie a părților. În cazul unei neînsușiri de către părți a acestei probe, va pune în discuție efectuarea probei cu expertiza, ca fiind una pertinentă și utilă cauzei sub aspectul edificării asupra condițiilor și locurilor de muncă avute de reclamant și a încadrării în grupele de muncă a I-a și a II-a.
Se va aprecia asupra celor comunicate de pârâtă privind neplata contribuției de asigurări sociale pentru gr.I-a de muncă a reclamantului, atât asupra pertinentei unui asemenea aspect față de obiectul cererii reclamantului cît și asupra unor eventuale verificări suplimentare dacă apreciază că este cazul, raportat la situații similare cu cele ale reclamantului.
Instanța de rejudecare va administra orice probă pe care o apreciază legală, utilă și pertinentă cauzei pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de încadrare a activității reclamantului în gr.a I-a și a II-a de muncă potrivit anexei II a Ord.50/90 prevenind orice greșeală în pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 5869 din 4 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
I. A T. | D. C. | G. | N. | M. N. | N. |
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. E.
