Decizia civilă nr. 123/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/R/2013
Ședința publică din data de 15 IANUARIE 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 10272 din 8 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant SS D. Î. T., precum și pe
intimații pârâți G. "DR. I. RAȚIU"; T. și I. Ș. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul reclamant a formulat întâmpinare în cauză, transmisă prin fax la dosar la data de 15 ianuarie 2013.
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere atât solicitarea recurenților, cât și pe aceea a reclamantului intimat, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10272/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I. ui Ș. Județean C. și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al Municipiului T. și P. Municipiului T. .
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul SS din Î. T. în numele membrei de sindicat Bia M. M., în contradictoriu cu pârâții G. "DR. I. RAȚIU"; T., C. Local al Municipiului T. și P. Municipiului T. .
A fost obligată pârâta G. "DR. I. RAȚIU"; T., în calitate de angajator, la plata către membra de sindicat a diferențelor de drepturi salariale neacordate,
rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al Municipiului T. și P. Municipiului T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al Municipiului T. si P. Municipiului T., instanța a reținut că potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Art. 167 al. 3 din Legea 84/1995 prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 1/2011, pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. Local al Municipiului T. a fost chemat în judecată datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. Municipiului T. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a I. ui Ș. Județean C., instanța a constatat că acest pârât nu are nicio atribuție legală sub aspectul plății drepturilor salariale ale reclamanților, iar între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă
Astfel, inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu atribuții clar prevăzute în art. 95 din Legea nr. 1/2011, printre care cea de a acorda consiliere și asistență unităților și instituțiilor de învățământ în gestionarea resurselor umane și a posturilor didactice la nivelul județului, respectiv al municipiului București, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art.
10 și 14 C. muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 97 alin. 2 lit. f din Legea nr. 1/2011, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ.
Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat aceasta se realizează descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative
teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea unitățile de învățământ, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și un bugetul propriu, directorul unității având calitatea de ordonator de credite, situație în care, de asemenea, I. Ș. Județean nu are competența de a face plata drepturilor salariale.
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu și prin întâmpinări, instanța a reținut că, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune. Potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, salariile in sistemul bugetar se plătesc o data pe luna, in perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedenta Prin urmare, dreptul de a acționa în justiție cu privire la drepturile salariale neacordate în această perioadă se naște în data de
16 a lunii următoare celei pentru care ar fi trebuit acordate drepturile.
În conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenele statornicite pe ani de sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare.
În cauza de față, s-a constatat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, astfel că excepția invocată este parțial întemeiată, dreptul material la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei_ -_ fiind prescris, admițându-se excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei
instanța a reținut că, în fapt
, membra de sindicat reprezentată au avut calitatea de angajată a pârâtei G. "Dr. I. Rațiu"; T. în perioada pentru care au fost solicitate drepturile, ocupând funcții didactice ori didactice auxiliare.
În drept
, instanța a reținut că, prin dispozițiile O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, legiuitorul a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 400,00, astfel încât, într-un anumit interval de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 50% mai mult față de nivelul din
31 decembrie 2007.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Prin Decizia nr. 1221/_ a fost admisă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 136/2008. După declararea neconstituționalității OUG nr. 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008, care, prin art. I pct.2 și 3 a redus în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4,
art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța reține că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din
învățământ sunt în vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.221/2008.
Mai mult, forța obligatorie a Deciziei nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstituționale ordonantele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009, dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și pana la data de 31 decembrie 2009.
Neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului, conform art.169 alin.1 din Codul muncii.
Obligația principală a pârâtei de rândul 1 față de reclamantă, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plată a salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se poate reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către membra de sindicat prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceasta a prestat munca, instanța a constatat că impune admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Totodată, în speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul a reținut că se impune ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Având în vedere că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin
bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii, iar art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative, instanța a obligat C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului T. și P. municipiului T., solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C.pr.civ., modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. .
În motivarea recursului s-a arătat că pârâții C. Local al Municipiului T. si P. Municipiului T., ca si autoritate deliberativa si respectiv executiva a administrației publice locale nu au si nu au avut raporturi de munca sau raporturi de serviciu cu reclamanta. Raporturile de munca ale acesteia se desfășoară cu unitatea angajatoare care in acest caz este G. "Dr. I. Rațiu"; T.
, motiv pentru care consideră că instanța de fond a reținut greșit faptul că recurenții ar avea calitate procesuală în prezenta cauză.
Mai arată recurenții că finanțarea nu se face din bugetul propriu, conform art. 101 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, această finanțare fiind asigurată bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine M. ui Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, iar nu autorităților locale, cum greșit s-a reținut de către instanța de fond.
Recurenții mai învederează faptul că finanțarea se realizează descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și propriul buget, directorul unității având calitate de ordonator principal de credite, motiv pentru care consideră că se impunea admiterea excepțiilor invocate de pârâții recurenți.
Deși se fac ample referiri la actele normative prin care au fost adoptate creșteri salariale pentru personalul din învățământ, inclusiv la O.G. nr. 15/2008 modificata ulterior, se omit a se invoca si prevederile art. 6 din O.G. nr. 15/2008 așa cum au fost acestea modificate de O.U.G. nr. 151/2009.
Astfel, la art. 6 al O.G. nr. 15/2008 modificat prin O.U.G. nr. 151/2009 se prevede "La instituțiile publice si unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigura din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul se stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, constituite potrivit legii) creșterile salariale stabilite potrivit prevederilor art. 1 si 1 indice 1 se pot acorda in limita sumelor stabilite si la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare".
Atâta vreme cât în prezent se încearcă reducerea cheltuielilor bugetare, iar pe de altă parte atât bugetele locale, cât și cel național sunt caracterizate printr-o diminuare sub aspectul sumelor de bani pe care le conțin, apreciază că acțiunea reclamanților ar fi trebuit respinsă.
În principal, art. 101 din Legea nr. 1/2001 prevede faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.
Statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau acreditat precum și pentru elevii din învățământul postliceal special de stat. Finanțarea de
bază se face în limitele costului standard elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și late venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe municipii de către Direcția Generală a Finanțelor P. e județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene.
D. economia prevederilor legale, citate anterior, rezultă in mod clar si neechivoc faptul ca finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale si nu din acestea. In acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind si sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
Bugetul unității administrativ teritoriale trebuie să cuprindă sumele de bani necesare pentru finanțarea complementară a unităților de învățământ, finanțare care cuprinde cheltuieli legate de consolidări, investiții și reparații capitale, subvenții pentru internatele și cantinele școlare.
Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat si nu de la bugetul local.
Potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, in cazul in speța, P. Municipiului T., ca reprezentant al autorității publice locale și al C. ui local, în baza prerogativelor conferite de Legea 215/2001 a administrației publice locale, nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.
Ori de vreme ce sumele respective sunt prevăzute și alocate din bugetul de stat, P. nu poate pune în aplicare o hotărâre judecătorească în lipsa sumelor necesare.
Intimatul reclamant SS din Î. T. a depus la dosarul cauzei note de ședință,
învederând că motivele cuprinse în cererea de recurs formulată în cauză de recurenții-pârâți C. Local al Municipiului T. si P. Municipiului T. sunt nefondate, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică si legală, făcând o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține că recursul este nefondat,
având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele salariale) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-
teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în Legea nr. 1/2011 a educației naționale (legea în vigoare la data promovării acțiunii), care prevede la art. 104 că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al municipiului T., având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) și art. 36 alin. 6 pct. 1 din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C. ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât P. Municipiului T. este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv a municipiului T., art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței.
Unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator al cadrelor didactice reprezentate în cauză, are obligația de a efectua plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor
didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Cât privește motivul de recurs invocat prin raportare la prevederile art. 6 din O.G. nr. 15/2008 astfel cum a fost modificat prin dispozițiile O.U.G. nr. 151/2009, Curtea constată că sunt aplicabile dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011 referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. municipiului T. și C. Local al municipiului T. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. ȘI P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr.. 10272 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. | D. C. | G. | G. | -L. T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
