Decizia civilă nr. 1312/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1312/R/2013
Ședința publică din data de 26 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL M. B.
M. împotriva sentinței civile nr. 2071 din_ a T. ui M. pronunțate în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M.
, precum și pe pârâții intimați Ș. CU CLASELE I-VII "N. S. "; B. M., Ș. CU CLASELE I - VIII "S. B. "; B. M., C. T. "A. S. "; B. M., C.
T. "A. V. "; B. M., C. N. "M. E. "; B. M. și C. LOCAL B.
M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2071 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S.
L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-VIII "Ni- chita Stănescu"; B. Mare, Ș. cu clasele I-VIII "S. B. "; B. Mare, C. T.
"Anghel S. "; B. M., C. T. "A. Vlaicu"; B. M., Colegiul N. "M.
E. "; B. M., Consiliul Local B. M. și Primarul municipiului B. M. și, în consecință:
Au fost obligate pârâtele unități școlare să acorde membrelor de sindicat re- prezentate de reclamant, M. caș (Borota) C. și M. D., diferența dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu
indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local Baia M. și Primarul municipiului B.
M. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp,
se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor mă- suri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică une- le prevederi ale O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/ 2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență nu- mai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul sa- larizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamen- tală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora "în România respectarea Constituției, a su- premației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, pu- blicată în M.O.- partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăță- mânt în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în M.O.- Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008.
Curtea, prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/ 2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.
2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern
nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tri- bunalul consideră că în prezent se aplică O.G. nr. 15/2008 privind creșterile sa- lariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în con- dițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, tri- bunalul a reținut următoarele:
Începând cu data de_ Legea nr. 221/2008 a fost abrogată, în con- secință aceasta nu mai poate fi aplicată, dar în art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 se face mențiunea că:
"(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
"(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare pre- văzuți în anexele la prezenta lege";.
Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevede că:
"(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009";.
Pentru considerentele reținute, tribunalul a admis acțiunea conform dispozitivului, reținând că M. caș (Borota) C. a fost angajată în perioada _
-_ la Ș. cu clasele I-VIII "Nichita Stănescu"; B. Mare și la Ș. cu clasele I-VIII "S. B. "; B. Mare, iar M. Dana Raluca a fost angajată în perioada_ -_ la C. T. "Anghel S. "; B. M., în perioada_ -_ la Colegiul T. "A. Vlaicu"; B. M. iar în perioada_ -_ la Colegiul N. "M. E. "; B. M. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul PRIMARUL M. B.
M.
, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În temeiul art.304 pct. l C.proc.civ. invocă nulitatea sentinței deoarece a fost pronunțată de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.55 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, ce statuează că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
Distinct de cerința privind semnarea sentinței într-un litigiu de muncă de către asistenții judiciari, legea obligă în mod adițional la consemnarea opiniilor acestora în cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea că eventualele opinii separate se motivează obligatoriu.
Indiferent că sunt convergente sau divergente față de opinia judecătorului ce intră în compunerea completului în litigiile de muncă, opiniile asistenților judiciari trebuie obligatoriu menționate în hotărâre.
Nu poate fi acceptată o eventuală teză, în sensul că semnarea de către aceștia a hotărârii echivalează cu consemnarea opiniei lor în hotărâre, deoarece într-un atare caz, legiuitorul nu s-ar mai fi referit expres în alineatul 2 al art.55, la consemnarea opiniei în hotărâre distinct de semnare.
Textul reglementează o cerință specială referitoare la probațiunea compunerii completului specializat în etapa procesuală a deliberării. Compunerea
specializată a completului de judecată trebuie respectată atât în etapa procesuală a dezbaterilor cât și în etapa procesuală a deliberării. Lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese că aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătură cu respectarea normei speciale privind compunerea specializată a completului, în etapa procesuală a deliberării.
O atare probațiune specială nu poate fi suplinită prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței - care lipsesc din prezenta sentință, fapt ce atrage nulitatea necondiționată de producerea unei vătămări procesuale a respectivei hotărâri judecătorești, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecată în etapa deliberării.
Compunerea jurisdicției impusă de normele procesuale de ordine publică constituie o garanție instituită prin legea procesuală națională în scopul apărării dreptului de acces la un tribunal stabilit de lege, independent și imparțial, care este, în opinia instanței europene de contencios al drepturilor omului, o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 parag. 1 al Convenției, pentru că orice persoană care este parte într-un proces civil sau penal să beneficieze de un proces echitabil.
Motivarea sentinței atacate nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar, iar sentința nu este semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului
"pentru conformitate";, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261 alin. l pct.8 din Codul de procedură civilă.
În drept a invocat art.306 alin.2, 242 alin.2 C.proc.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se constată, în acest sens, că nu pot fi reținute ca întemeiate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
D. conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie.
În speță, minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, ceea ce înseamnă că această soluție reprezintă totodată opinia asistenților judiciari, care prin semnătură și-au însușit-o, situație în care nu se poate afirma lipsa consemnării opiniei asistenților
judiciari în hotărâre. Conținutul minutei reprezintă așadar opinia asistenților.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu coincide, în tot sau în parte, cu aceea a judecătorului.
O interpretare în sensul celei propuse de recurent este în mod evident excesiv de formală și nesusținută de argumente de interpretare teleologică. Dimpotrivă, este clar că scopul legii, acela de a asigura participarea asistenților
judiciari la judecata conflictelor de muncă, este suficient asigurat prin semnarea hotărârii de către toți membrii completului de judecată, în condițiile în care opinia juridică a acestora este concordantă.
În mod evident, susținerea din cuprinsul cererii de recurs a pârâtului Primarul mun. B. M. în sensul că sentința nu ar fi semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului "pentru conformitate";, este făcută din eroare și se referă la copia sentinței, ce a fost comunicată părții, și care nu se semnează de către judecător.
Părților, conform prevederilor art. 266 C.proc.civ., li se comunică doar în copie hotărârile, în cazul în care comunicarea este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Or, această copie nu trebuie semnată de către judecător, ci doar de către grefier, pentru certificarea conformității cu originalul.
Cele două exemplare originale ale sentinței, ce trebuie semnate de către judecător și de către asistenții judiciari, atunci când aceștia participă la judecată, sunt menite a fi atașate, unul la dosarul cauzei, iar altul la dosarul de hotărâri al instanței. Prin urmare, nici sub acest aspect nu se verifică o nelegalitate a sentinței atacate.
Constatând că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent, rezultă că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PRIMARUL M.
B. M. împotriva sentinței civile nr. 2071 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G. -L. T. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. V.
G. ,
N. N.
