Decizia civilă nr. 595/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 595/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C., respectiv de pârâtul P. MUNICIPIULUI D. împotriva sentinței civile nr. 11204 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți Ș. CU C. I - V. "M. E. "; D., G. J. D. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI D., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat Patricia G. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 12 februarie 2013, Tribunalul Cluj a îndreptat erorile materiale strecurate în sentința recurată.
Reprezentanta reclamantului recurent declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului susține recursul, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii pentru membrul de sindicat R. M. privind drepturile salariale aferente perioadei
01.05. -_, iar pentru luna aprilie 2009 lasă la aprecierea instanței. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11204 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului D. .
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță și în consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î.
P. C. în numele membrei de sindicat BUMBU M. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. M. E., G. J. D., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI D. și P. MUNICIPIULUI D. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. CU C. I-V. M. E., în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membra de sindicat N. A. a
diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta G. J. D. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membra de sindicat N. A. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI D. și P. MUNICIPIULUI D. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului D., întrucât din prevederile Legii nr. 1/2011, rezultă că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale membrelor de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea. Raportat la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil membrelor de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, invocată din oficiu, referitor la perioada dintre_ -_ invocată din oficiu de către instanță, întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958. În consecință, instanța a respins ca prescrisă acțiunea formulată cu privire la această perioadă.
Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea a fost angajat al pârâtei în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
În această calitate membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de O.G. nr. 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece O.G. nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din
O.G. nr. 151/2008 de modificare a O.G. nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 989/2009.
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit membrelor de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de
urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamantei nu i s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere, deci, că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Ulterior, prin încheierea civilă nr. 423/Cod civ./_ a Tribunalului
C., s-a admis cererea formulată de S. L. al Î. P. C. pentru îndreptarea erorilor materiale și s-a corectat numele reclamantelor din sentință, acestea fiind Nodiș A. și R. M., cu precizarea că obligarea pârâtei G. J.
D. la plata drepturilor salariale litigioase este dispusă față de reclamanta R.
M. .
Împotriva sentinței civile nr. 11204 din_ a Tribunalului C. au declarat recurs reclamantul S. L. AL Î. P. C. și pârâtul P. MUNICIPIULUI D.
.
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C.
, s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru reclamanta
R. M. pentru perioada_ -_ .
În motivare s-a arătat, în esență, că termenul de 3 ani, de prescripție, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii se raportează la data nașterii dreptului la acțiune. În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform Ordinului Ministrului finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin Ordinul Ministrului
finanțelor nr. 1319/2006.
Drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achită în perioada 5 - 15 mai 2009, astfel că prima zi în care se putea promova acțiunea pentru drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 este data de 16 mai 2009.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv din momentul în care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
În practica judiciară s-a statuat că în ipoteza drepturilor bănești cu caracter de continuitate (dreptul la salariu) și care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată (luna) în parte.
Prin recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI D.
s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii obligării recurentului și a C. ui Local al Municipiului D. la alocarea de fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru membrii de sindicat indicați în acțiune.
În motivare pârâtul arată că nu este angajator al membrilor de sindicat reclamanți și nici nu va putea aloca fonduri dacă acestea nu sunt aprobate de către M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Legea nr. 215/2001 nu face referire la capitolul atribuțiile primarului la faptul că ar avea legătură cu politica salarială a unităților de învățământ.
Salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se face prin și nu din bugetul unităților-administrativ teritoriale, potrivit art.167 din legea 84/1995, deoarece acestea se aloca de la bugetul de stat după ce au fost analizate de către M. educației si cercetării si M. de finanțe.
Bugetul unității de învățământ care include și salariile cu personalul este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și însoțit de nota de fundamentare este înaintat consiliului local. Acesta din urma își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este înaintat către consiliul județean care la rândul său îl înaintează Ministrului educației și cercetări și M. ui de finanțe care fundamentează fondurile pentru învățământ.
Sunt invocate în același sens și prevederile Hotărârii nr. 2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, anume, art. 28.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Este întemeiată cererea de recurs formulată de reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrei de sindicat R. M., sens în care urmează a fi admisă, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și al admiterii acțiunii formulate și pentru această perioadă.
Se reține, în acest sens, faptul că termenul de prescripție începe să curgă împotriva celui care are deschisă calea de atac în instanță, fiind un mijloc procedural prevăzut pentru sancționarea pasivității celui care poate să ceară constatarea sau realizarea unui drept, un mijloc de a-l capacita să se încadreze într-un termen defipt de lege pentru a solicita realizarea sau constatarea dreptului său.
Or, dreptul litigios fiind unul salarial, momentul în care începe să curgă acest drept este cel în care angajatorul era în întârziere, raportat la textele de lege incidente, pentru plata acestuia, și deci de la care se putea cere în instanță plata acestuia.
Potrivit art. 166 Codul muncii, salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit Ordinului nr. 86 din 28 ianuarie 2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice,
"ordonatorii principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5- 15 a lunii curente pentru luna precedentă";. Prin adresa emisă de unitatea școlară pârâtă, nr. 43/_, s-a arătat că drepturile salariale pentru luna aprilie 2009 s-a făcut la data de 11 mai 2009.
Ca atare, pentru luna mai 2009, dată fiind înregistrarea acțiunii la data de 16 mai 2012, deci în termenul de 3 ani calculat de la prima zi în care debitorul era întârziere pentru plata salariului, se constată că pretențiile nu sunt prescrise. În schimb, pentru perioada 1-30 aprilie 2009, scadența drepturilor salariale fiind, conform celor de mai sus, în data de 11 mai 2009, drepturile salariale erau prescrise la 16 mai 2012.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În ce privește recursul pârâtului P. Municipiului D., Curtea reține că acesta este nefondat și urmează a-l respinge ca atare.
Recursul vizează considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități
finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada pentru care se solicită drepturile), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. _
"consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Faptul că nu au fost până în prezent aprobate fonduri de către M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și Ministerul Finanțelor Publice pentru achitarea drepturilor salariale litigioase nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita
alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. | L. AL Î. P. | |
C. | în numele membrei de sindicat R. M. | împotriva sentinței civile nr. |
11204 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și în consecință admite acțiunea formulată de reclamant și pentru această perioadă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI D. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. | C. | G. | G. | -L. T. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. G. Z.
