Decizia civilă nr. 15/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/R/2013
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții P. C. A. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 12625 din 26 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă S.C C. SS S. și SC E. C. S. prin Lichidator judiciar T. M., având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că la data de 08 octombrie 2013, pârâta intimată a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12625 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C. A. și P. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.
SSR.L. și în consecință:
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantul P. C. A. a salariului cuvenit aferent perioadei_ -_ .
Pârâta a fost obligată la plata către reclamanta P. C. a salariului cuvenit aferent perioadei_ -_ .
S-a respins solicitările reclamanților privitoare la obligarea pârâtei la plata diurnei și la constatarea nulității absolute a deciziilor nr. 94/2010 și 95/2010 emise de pârâtă.
S-au respins cererile reclamanților și pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în fapt, potrivit contractului individual de muncă nr. 005/_ (f. 374-375 vol. I), reclamantul
P. C. A. a fost angajat de către pârâta SC C. SS S. pe perioadă nedeterminată, începând cu data de_, urmând să desfășoare activitate specifică funcției de conducător auto și să fie remunerat, conform clauzelor exprese ale convenției, cu un salariu lunar în sumă de 720 de lei.
Reclamanta P. C. a fost angajată de aceeași societate pârâtă la data de_, pe durată nedeterminată, astfel cum atestă contractul individual de muncă nr. 8/_ (f. 376-377 vol. I), ocupând funcția de conducător auto și urmând să fie remunerată cu un salariu lunar în cuantum de 720 de lei.
Potrivit expertizei criminalistice administrate în cauză (f. 2-9 vol. II), reclamanții P. C. și P. C. A. au semnat personal contractele individuale de muncă.
Prin decizia nr. 94/_ (f. 22 vol. I), s-a dispus de către angajator desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de_, în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru absențe nemotivate.
Cu privire la reclamantă, prin decizia nr. 95/_ (f. 27 vol. I), pârâta SC
C. SS S. a dispus încetarea contractului individual de muncă al acesteia
începând cu data de_, reținând drept temei dispozițiile art. 61 lit. a din Codul muncii, respectiv ca urmare a existenței unor absențe nemotivate.
Prin sentința nr. 3208/117/_ a Tribunalului C., definitivă prin nerecurare, s-a admis acțiunea formulată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu aceeași pârâtă și s-a dispus anularea deciziilor nr. 94/_ și nr. 95/_ emisă de pârâtă în sarcina reclamanților.
În drept, asupra cererii reclamanților privitoare la plata salariului, instanța a reținut că, potrivit art. 159 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, pentru munca prestată fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani.
În conformitate cu prevederile art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
De asemenea, potrivit art. 168 din același act normativ, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente
justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Din analiza copiilor statelor de plată depuse de pârâtă pentru perioada septembrie 2009 - februarie 2010, a rezultat că aceste înscrisuri nu au fost semnate de angajați (f. 112-124), iar pârâta nu a făcut, prin intermediul altor mijloace de probă, dovada plății efective a acestor drepturi către reclamant.
Ori, în raport de dispozițiile legale mai sus citate și având în vedere că statele de plată nu au fost însușite prin semnare de către reclamant, instanța a constatat că au fost întemeiate solicitările reclamanților de obligare a pârâtei la plata salariului pentru perioada în care au avut calitatea de angajați ai pârâtei.
Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata diurnei cuvenite, instanța a reținut că în cauză s-a depus de către pârâtă un centralizator privitor la calculul acestui drept convenit cu reclamanții.
Astfel cum a reieșit din foile de parcurs depuse la dosar la filele 125-143, reclamantului P. C. A. i se cuvenea cu titlu de diurnă, pentru întreaga perioadă lucrată, suma de 4274 de Euro, sumă obținută prin adiționarea drepturilor de diurnă menționate în aceste foi de parcurs. Potrivit acelorași foi de parcurs, reclamanta P. C. ar fi trebuit să beneficieze de un cuantum de 3011 de Euro cu titlu de diurnă.
Reclamanții și-au formulat pretențiile în cauză pentru sumele de 3499 Euro reclamantul și 1855 Euro reclamanta.
Aceste drepturi bănești au fost achitate reclamanților, aspect dovedit în cauză cu înscrisurile depuse în copie la filele 103, 152-156, care au atestat efectuarea unor transferuri bancare în moneda euro către reclamanți în cuantum total de 9085 Euro, cuantum care depășește suma totală care li s-ar fi cuvenit acestora drept diurnă, astfel că s-a impus respingerea pretențiilor reclamanților asupra acestui aspect.
Cât privește solicitarea reclamanților de constatare a nulității absolute a deciziilor nr. 94/2010 și 95/2010 emise de pârâtă, s-a constatat că asupra
acestui capăt de cerere formulat și în prezenta cauză s-a pronunțat Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 3208/117/_ pronunțată în dosarul nr._, în sensul admiterii acțiunii și anulării acestor decizii, astfel că s-a impus în prezenta cauză respingerea acțiunii sub acest aspect pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantul P. C. A. a salariului cuvenit aferent perioadei_ -_ și către reclamanta P. C. a salariului cuvenit aferent perioadei_ -_, a respins solicitările reclamanților privitoare la obligarea pârâtei la plata diurnei și la constatarea nulității absolute a deciziilor nr. 94/2010 și 95/2010 emise de pârâtă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză de ambele părți, instanța a reținut că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, astfel că, sub acest motiv se impune respingerea cererii acesteia de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea reclamanților având același obiect, s-a reținut că aceștia nu au depus la dosar nici un înscris prin care să probeze efectuarea unor cheltuieli care să fi fost ocazionate de judecarea prezentei cauze, astfel că s-a impus respingerea și a acestei cereri ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că în cauză nu s-a putut pune în sarcina pârâtei plata onorariul achitat de către reclamanți pentru efectuarea expertizei criminalistice în cauză, având în vedere lipsa de culpă a pârâtei cu privire la semnăturile contestate de reclamanți și împrejurarea că în raportul de expertiză s-a concluzionat că reclamanții au realizat semnăturile de pe înscrisurile contestate.
Astfel, reclamanții au determinat acest prejudiciu în propriul patrimoniu în mod culpabil, exercitându-și drepturile procesuale cu rea-credință, astfel că nu putut fi ținută să răspundă din punct de vedere patrimonial pârâta pentru conduită procesuală a reclamanților asupra acestui aspect, caracterizată prin abuz de drept procesual.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. C. A. și
P. C.
, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate și în fond, admiterea în întregime a acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost precizată în sensul de a obliga intimata la plata sumelor solicitate cu titlu de diurnă pentru perioada lucrată, cu cheltuieli de judecată pe care le vor preciza în instanță.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Prin sentința atacată a fost admisă doar în partea cererea introductivă, în sensul că s-a constatat că recurenții au avut calitatea de angajați ai pârâtei, motiv pentru care s-a dispus obligarea acesteia la plata salariului cuvenit pe perioada lucrată, dar s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata diurnei pe motivul că din actele depuse la dosarul cauzei ar rezulta că recurenții ar fi primit prin virament bancar suma de 9085 EURO.
Instanța de fond a interpretat greșit actele de la dosarul cauzei.
Recurenții nu au primit cu titlu de diurnă sumele indicate de instanță. La dosarul cauzei nu există absolut nici o dovadă a viramentului acelor sume către aceștia. Au depus și vor depune extrase de cont pe perioada din litigiu din care rezultă că sumele virate sunt mult mai mici decât cele solicitate prin acțiune.
Față de această stare de fapt în mod nefondat se susține că diurna a fost achitată atâta timp cât în realitate nu au primit diurna cuvenită după cum nu au primit nici salariul cuvenit pentru munca presată.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și obligarea intimatei la achitarea diurnei cuvenite pentru munca prestată.
Intimata pârâtă S.C C. SS S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă S.C C. SS S. a formulat concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenții reclamanți sunt angajați ai paratei intimate, având funcția de conducători auto, conform contractului individual de muncă nr. 005/_ - pentru reclamantul P. C. A. si respectiv nr. 8/_ - pentru reclamanta P. C. .
Din actele depuse la dosar rezulta ca recurenții și-au desfășurat o mare parte din activitate in afara teritoriului tarii,durata acestei perioada fiind însa contestata de către părți. Astfel, in timp ce recurenții susțin ca acesta este de 151 de zile, intimata arata ca recurentul a muncit in afara tarii 150 de zile,iar recurenta doar 120 zile, ambele părți invocând în probațiune foile de parcurs depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceasta perioada, părțile au agreata plata unei diurne, aspect necontestat de intimata parata. Însa, in timp de recurenții pretind plata acesteia, intimații opun acestora plata sumei de 9.085 Euro cu acest titlu, suma ce ar excede pretențiilor reclamanților.
Curtea reține că, într-adevăr, parata intimata a depus la dosarul cauzei un centralizator al plății diurnei, căreia ii sunt anexate o serie de chitanțe ce atesta plata in numerar a unor sume de bani către reclamanți, cu titlul de "avans spre decontare"; pentru autovehiculele cu nr._ (filele 26-29 recurs) si respectiv_ (fila 25).
În condițiile in care recurenții susțin însă că aceste plăți au fost făcute cu alt titlu, avansul spre decontare având rolul de a înainta sume de bani în vederea acoperirii unor cheltuieli inerente oricărei deplasări ( carburant, taxe, cazare etc.), Curtea retine ca probele administrate in cauza sunt insuficiente pentru conturarea unei stări certe de fapt. În opinia Curții, în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile pentru ca, pe baza actelor operate în contabilitatea pârâtei si a actelor justificative specifice operațiunilor de decontare, să se lămurească ce sume au fost achitate reclamanților și care a fost destinația acestora. Curtea notează că, de regulă, operațiunea de decontare presupune depunerea actelor justificative (chitanțe, facturi etc.) la contabilitatea societății, astfel încât este rezonabilă presupunerea că, în măsura în care acestea există, ele se găsesc în posesia societății, urmând, în acest caz, a fi avute în vedere la efectuarea lucrării de specialitate.
În concluzie, fata de prevederile art.312 alin.3 C.pr.civilă, fiind necesară administrarea unor probe noi, Curtea va admite recursul declarat de recurenții P.
A. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 12625 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va casa în tot și va reține cauza spre rejudecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurenții P. C. A. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 12625 din_ a Tribunalului C. pronunțată în
dosar nr._, pe care o casează în tot și reține cauza spre rejudecare pe fond.
Fixează termen pentru data de_ . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. T.
D.
C.
G.
N.
M.
GREFIER
B.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: A. M. I.
