Decizia civilă nr. 152/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 152/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 1907 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ *, privind și pe reclamanta intimată P. L. F., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. Moroșan N., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 9 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Se comunică reprezentantei pârâtei recurente un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii pentru motivele formulate în scris în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată conform facturii și ordinului de plată pe care le depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1907/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._ *, a fost respinse ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. L. F. împotriva pârâtei SC O. P. SA B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.000 lei suplimentări salariale pentru Crăciun 2007, suma actualizată potrivit dobânzii de referință a BNR de la data scadenței la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive invocate de pârâtă, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată
, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, care prevede un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul unui conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, ori acțiunea a fost introdusă de reclamantă în data de 29 iulie 2009 și are ca obiect venituri de natură salarială, respectiv suplimentarea salarială pentru Crăciun anul 2007. Tribunalul a considerat că nu este aplicabil termenul de prescripție invocat de pârâtă de 6 luni pentru că litigiul în cauză este unul individual între reclamantă și pârâtă, iar nu între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Tribunalul a respins și excepția lipsei calității procesuale active
invocate de pârâtă pentru că reclamanta justifică legitimitate procesuală activă pentru pretențiile deduse judecății privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentări salariale pentru Crăciun 2007, deoarece acest drept de natură salarială prevăzut în contractul colectiv de muncă invocat în acțiune este instituit în favoarea salariaților, iar nu a sindicatului, situație în care în mod evident că reclamanta este îndreptățită să solicite acest lucru, urmând a se analiza în ce măsură aceste pretenții sunt ori nu întemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta și-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă încă din 20 iulie 1988 în meseria de economist, fiind activă la data introducerii acțiunii potrivit înscrisului depus la dosar f.4. Potrivit art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anul 2007, cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun, salariații SNP P. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, iar cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările se vor începe negocieri între sindicat și patronat în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Potrivit înscrisului depus la dosar emis de societatea pârâtă, reiese că salariul mediu brut pentru anul 2007 a fost de 2.000 lei de persoană.
Tribunalul nu a găsit întemeiată apărarea pârâtei în sensul că acest drept ar fi inclus în salariul de bază încă din anul 1998, pentru că pe de o parte, nu existe un înscris doveditor al acestei situații, adresa de la f.71 nefiind concludentă, întrucât nici măcar nu se referă la sucursala pârâtei din B. unde a lucrat reclamanta, ci la alte sucursale din alte județe, și nici nu reiese din acest document că majorările salariale respective ar fi înlocuit suplimentarea salarială pentru Crăciun, iar pe de altă parte, dacă ar fi fost inclusă în salariul de bază suplimentarea salarială pentru Crăciun atunci nu ar mai fi fost prevăzută în contractul colectiv de muncă încheiat ulterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC
O. P. SA B.
solicitând modificarea sentinței civile atacate cu consecința respingerii acțiunii promovate de reclamantă ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția instanței fondului de respingere a excepției prescrierii dreptului reclamanților la acțiune este consecința unei interpretări greșite a legii.
Contrar celor statuate de instanța fondului, în opinia pârâtei prezentul litigiu nu este un conflict individual de munca și nu are ca obiect neplata unor
drepturi salariale. Pe cale de consecință acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 281 alin. l lit. "e"; din Codul muncii, privitor la termenul de prescripție.
Astfel, prin art.176 din Contractul colectiv de munca pe ramura s-a prevăzut ca "salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixa";. Prin acest articol, părțile semnatare ale contractului colectiv de munca au definit c/valoarea aprovizionării acordate salariatului ca un adaos, excluzând orice posibila interpretare ca ar fi asimilata unui drept salarial. În condițiile în care s-ar fi dorit ca aprovizionarea de Crăciun să fie reglementata ca drept salarial atunci ar fi fost cuprinsa la capitolul din Contractul Colectiv de Munca referitor la salarizare, ori părțile contractante au definit aprovizionarea la un capitol separat care privește protecția salariatului.
Pe cale de consecință, din modalitatea de redactare a acestui articol rezulta, fără echivoc, pretențiile reclamantei nu reprezintă un drept de natura salariala în sensul dispozițiilor art.154 și urm. din Codul Muncii și fiind introdus printr-o clauza a contractului colectiv de munca, face aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii potrivit cărora "termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de munca și a unor clauze ale acestuia";.
În aceste condiții este evident ca acțiunea reclamantului este prescrisa. Și pe fond hotărârea recurata este nelegala și netemeinică.
Statuările instanței fondului în sensul ca suplimentările salariale de Crăciun 2007 nu ar fi fost incluse în salariul de baza sunt consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauza.
În primul rând, deși instanța de fond amintește în considerentele hotărârii ca reclamanta a arătat ca suplimentarea de Crăciun a fost introdusa în salariul acesteia doar pentru anul 2003, iar nu și pentru anii următori, totuși nu a avut în vedere chiar susținerea reclamantei. Chiar aceasta afirmație a reclamantei dovedește ca acțiunea este nefondata. Câtă vreme se recunoaște ca aceasta suplimentare a fost introdusa în salariul de baza în anul 2003 și ea a fost încasata împreuna cu salarul de baza, este evident ca a rămas inclusa, deoarece salariul de baza al reclamantei nu a fost micșorat nici în anul 2004 și nici în anii următori, neexistând o operațiune inversa includerii. Prin urmare, suplimentarile au fost acordate în continuare reclamantei. Chiar mai mult, salariul reclamantei a fost majorat în fiecare an, inclusiv după anul 2003 și nu micșorat.
În al doilea rând, instanța de fond refuza sa ia în considerare și nu-și exprima punctul de vedere cu privire la apărările formulate de recurenta.
Potrivit art.176 alin.1 din CCM pe ramura pe anul 2000, s-au stipulat următoarele ... cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, ziua meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna - iarna) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în forma fixa. Prin alin.6 din același text s-a stabilit ca fiecare din adausurile de mai sus se acorda în condițiile în care, prin contractele colective de munca încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de baza.
În anul 2003, în urma negocierilor dintre patronat și sindicate s-a convenit ca aceste suplimentari salariale sa fie incluse în salariul de baza alături de suplimentările salariale pentru aprovizionarea de iarna. în acest sens, prin art.168 alin. 2 din CCM s-a stipulat ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.(1) vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu FSLI P. . Aceasta modalitate de plata s-a menținut și prin CCM din anul 2004 sens în care prin
art.168 alin.2 s-a stipulat ca ..... pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu FSLI P., iar în contractele de munca pe anii 2005 - 2007 s-a stipulat prin art.168 alin. 2 ca în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Prin CCM din anul 2008 s-a făcut mențiune a ca suplimentările salariale de la alin. 1 au fost incluse în salariul de baza, motiv pentru care acestea au rămas fără obiect.
În aceste condiții este evident ca aceste suplimentari salariale au fost incluse în salariul de baza al fiecărui salariat și au fost încasate de aceștia, prin urmare și de reclamanta. Prin urmare, reclamanta nu poate solicita plata acestei suplimentari salariale atâta vreme cat ea a fost introdusa în salariul de baza și încasata.
Contractul de munca al reclamantei a încetat ca urmare a disponibilizării sale. Suplimentările salariale pentru sărbătorile de Crăciun și Paști au fost incluse în salariul de baza. în aceste condiții este indiscutabil ca, în suma acordata cu titlu de "indemnizație de concediere" au fost incluse și aceste suplimentari salariale. Deoarece reclamanta nu a contestat aceasta decizie de încetare a contractului de munca, este evident ca a acceptat și cuantumul indemnizației de concediere în care a fost inclusa și aceasta suplimentare salariala.
A accepta punctul de vedere al instanței fondului privind posibilitatea salariatului de a solicita plata unor drepturi salariale după disponibilizare, ar însemna ca în mod implicit sa acceptam modificarea dis poziției de încetare a contractului de munca, deși salariatul nu a înțeles sa o conteste.
Actele adiționale la CCM la nivel de ramura nu au modificat conținutul art.176 și nu puteau modifica CCM încheiat intre P. și salariații săi. Atât CCM pe ramura cat și actele adiționale la aceste contracte au fost adoptate în urma negocierilor dintre P. și Sindicate. Atâta vreme cat ele reprezintă voința părților, evident ca salariații nu pot pretinde alte drepturi salariale și o alta modalitate de plata decât cea convenita. În speța, reprezentanții salariaților au acceptat ca plata acestor suplimentari salariale sa se facă prin includerea lor în salariul de baza. Fiind incluse în salariul de baza acesta a fost majorat cu o cota procentuala și nu a fost cuprins ca un capitol separat în structura salariului.
Cea de-a treia critica pe care o aduce hotărârii atacate vizează cuantumul pretențiilor acordat de instanța de fond. În acest sens arată că și în situația în care instanța a apreciat ca acțiunea reclamantei este întemeiata, se impune a calcularea acestei sume în raport de salariul de baza mediu pe SC "O. P. " SA, conform dispozițiilor art.168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pe anul 2007, și nu în funcției de salariul de baza mediu brut, cum în mod nelegal a dispus instanța de fond.
Acestea sunt considerentele pentru care hotărârea instanței fondului este nelegala și netemeinica, impunându-se admiterea recursului așa cum a fost el formulat, cu obligarea reclamantei intimate și la plata cheltuielilor de judecata la fond și în recurs, reprezentând onorarii de avocat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 ianuarie 2013, intimata P. L.
F.
a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, precum și respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea, Curtea reține că potrivit art. 283 alin. 1 din C.muncii
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 C. muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
1 lit. a) - d) din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e C. muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în _ și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anului 2007, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2003 - 2007 salariații SNP P. SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP P. SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între FSLI P. și patronat.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2004, la art. 168 alin. 2 s-a prevăzut că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat";, iar în contractele colective de muncă valabile pentru anii_, la art. 168 alin. 2 s-a menționat că "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat";.
În raport de prevederile acestui aliniat Curtea reține că aceasta a reprezentat o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță, includerea suplimentării de Crăciun în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2007. În caz contrar, dispozițiile alin. 1 din art. 168 menționat anterior ar fi inutile, întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
Nu prezintă nicio relevanță în cauză faptul că reclamanta nu a contestat dispoziția de încetare a contractului individual de muncă, prin care au fost stabilite și drepturile salariale de la momentul disponibilizării, din moment ce în prezenta cauză a solicitat, în termenul de prescripție, drepturi ce i se cuvin în temeiul contractului colectiv de muncă, aferente perioadei în care a fost angajatul pârâtei.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefundat, recursul declarat de pârâta
O. P. SA împotriva Sentinței civile nr. 1907/F din_ a Tribunalului B.
-Năsăud pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în
parte a sentinței și respingerii acțiunii.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
Jud. fond: M. L. B.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de S.C. "P. "; S.A., prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și a prevederilor contractuale aplicabile în cauză, consider că recursul este în parte fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, salariații S.N.P. P. S.A. vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe P. S.A.
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ca atare, instanța de fond a aplicat corect prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, atunci când a stabilit că cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste
suplimentări erau datorate) și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta-recurentă.
Pe fond, consider însă că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și clauzele contractului colectiv de muncă încheiat între părți.
Astfel, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare în anii 2003 și 2004 prevedea la art.168 alin.2 că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu F.S.L.I. P. "; (actul adițional din _
).
Începând cu anul 2005, art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă a fost modificat în sensul că: "În anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat";.
Prin Nota nr.22/_ (înregistrată sub nr.5140/_ ), Comisia Paritară P. S.A. a procedat la interpretarea art.168 alin.1 și 2, după cum urmează:
"Începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime";) vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu";.
Interpretarea Comisiei Paritare este o interpretare prin consens, obligatorie pentru părți, în conformitate cu prevederile art.9 și 10 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, potrivit art.9 din Contractul colectiv de muncă, interpretarea clauzelor din contract se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Potrivit art.10 din Contractul colectiv de muncă, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare. Componența, organizarea și funcționarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la Contractul colectiv de muncă.
Ca urmare, având în vedere că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă nu au avut divergențe în ceea ce privește interpretarea art.168, nici nu mai era necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, rezultă că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă au fost incluse în salariul de bază al salariaților (inclusiv al reclamantei-intimate), devenind astfel parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.
În consecință, reclamanta-intimată a beneficiat până la data desfacerii contractului individual de muncă de aceste suplimentări salariale, nu în mod distinct, cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003.
Raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art.229 alin.4 Codul muncii și ale contractului colectiv de muncă (ce reprezintă legea părților), precum și că a făcut o apreciere greșită a probelor aflate la dosar, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă, consider că se impunea, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, admiterea recursului formulat de S.C. " O. P. "; S.A. și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs..
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M.;
