Decizia civilă nr. 174/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. P. "A. S. " DS C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 717 din 20 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată T. D., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., din lipsa părților, la data de 24 septembrie 2012.
De asemenea, se constată că la data de 27 decembrie 2012, pârâtul recurent S. P. A. S. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol. Totodată, se constată că prin cererea de repunere pe rol pârâtul recurent
S. P. A. S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 aliniat ultim C.pr.civ.
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, a fost admisă contestația formulată de reclamanta T.
D. împotriva pârâtului S. P. "A. S. "; B. M. și, în consecință :
S-a constatat nulitatea deciziei nr. 92 din_ emisă de pârâtă privind imputarea sumei de 1430 de lei reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta T. D. are calitatea de angajat al pârâtului S. P. "A.
S. "; B. M., ocupând postul de asistent-social.
Prin decizia nr. 92 din_, contestată în cauză, s-a imputat reclamantei suma de 1430 lei, reprezentând contravaloarea cursurilor de masterat efectuate în anul 2009.
S-a stabilit ca suma imputată reclamantei, în cuantum total de 1430 lei, să se recupereze prin rețineri succesive cu caracter lunar din salariu.
În conformitate cu dispozițiile art. 254 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului sunt învoiala părților, semnată de ambele părți, consemnată într- un înscris și înregistrată la angajator, și acțiunea în justiție.
Astfel, potrivit art. 169 din Codul muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Dispozițiile art. 169 din Codul muncii au un caracter imperativ și se înscriu în cadrul măsurilor de protecție a drepturilor salariale, în consens cu prevederile art. 8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariului nr.95 din anul 1949.
Prin urmare, două categorii de rețineri salariale sunt posibile: cele prevăzute de lege (impozitul pe veniturile din salariu, contribuțiile de asigurări sociale etc.) și cele reprezentând daune, constatate, după caz, prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Așadar, în situația în care părțile nu se înțeleg, când salariatul nu recunoaște producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanța competentă.
Decizia de imputare nr. 92 din_ a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 169 din Codul muncii, dispoziții cu caracter imperativ, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acesteia.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 169 și art. 254 din Codul muncii, instanța a admis contestația formulată și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 92 din_ emisă de pârâtul S. P. "A.
S. "; B. M. privind imputarea unor sume de bani reclamantei, conform măsurilor stabilite de auditul intern al Primăriei B. M. prin raportul nr. 24/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. P. "A. S. "; B. M. - Consiliul Local B. M.,
solicitând anularea sentinței atacată și să se judece cauza pe fond stabilind că suma de 1430 lei pe care instituția a achitat-o pentru reclamantă în vederea efectuării cursurilor de masterat, a fost nelegal plătită așa cum se arată la punctul 2, pagina 6 din Raportul de audit nr.24/_
, respectiv punctul C, pag. 11 din același raport, impunându-se recuperarea acestor sume.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin Raportul de audit nr.24/_ s-a stabilit faptul că în mod nelegal au fost achitate de către
instituție, cursurile de masterat, pentru intimata-reclamantă, invocând prevederile art.52 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public
(republicată) cu modificările și completările ulterioare pentru a arăta că nu constituie formă de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate de la bugetul local studii universitare sau de doctorat și prevederile Legii nr.288/2004 privind
organizarea studiilor universitare cu modificările și completările ulterioare, conform cărora studiile universitare se organizează pe trei cicluri respectiv - studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat.
În consecință studiile de masterat asigură doar aprofundarea în domeniul studiilor de licență sau într-un domeniu aprobat, nefiind asimilate unor programe de perfecționare profesională.
În temeiul celor mai sus, pârâta consideră că Directorul S. ui P. A.
S., în mod legal a emis Decizia nr.92/_ pentru imputarea sumei de 1430 lei intimatei - reclamante.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 Codul muncii, republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor, iar conform art. 256 C.muncii, republicat salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Însă, prin adoptarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, a fost înlăturată posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu în vederea recuperării prejudiciului și stabilirii răspunderii materiale a salariatului.
Dispoziția de imputare contestată de reclamantă, deși potrivit susținerilor recurentului, are drept scop recuperarea sumelor acordate nelegal personalului contractual, contravine dispoziției imperative prevăzute de art. 169 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, potrivit căreia
"nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";.
Așadar, indiferent de natura sumelor ce se doresc a fi recuperate, ca pagubă materială provocată angajatorului în sensul art. 270 Codul muncii ori sumă nedatorate plătită salariatului în sensul art. 272 Codul muncii, procedura de recuperare a prejudiciului în situația dezacordului părților cu privire la stabilirea existența răspunderii, se întemeiază în mod obligatoriu, pe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate datoria salariatului ca fiind scadentă, lichidă și exigibilă potrivit art. 169 alin. 2 Codul muncii.
În speță, neexistând acordul salariatului la repararea pe cale amiabilă a pretinsului prejudiciu invocat de angajator, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că fără intervenția instanței de judecată nu este posibilă efectuarea unor rețineri de salariu în temeiul deciziei de imputare emisă de angajator în acest sens.
Chiar dacă decizia contestată a fost emisă în baza unor constatări a Curții de Conturi, în cauză nu sunt incidente nici efectele raporturilor de drept administrativ și fiscal existente între instituția publică și Curtea de Conturi, fiind în prezența unui regim juridic special, specific raporturilor de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. P. "A. S. " din subordinea C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 717 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
L. D. | S. | D. | D. | G. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.H. D.
