Decizia civilă nr. 1853/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1853/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul M.
M. E. împotriva deciziei civile nr. 4214 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, privind și pe intimata SC VEL P. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la dispozițiile art.
319 C.pr.civ., invocă excepția tardivității introducerii contestației în anulare.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocate..
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., contestatorul M. M. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C.";VEL P. "; S.A., retractarea deciziei civile nr.4214 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul arată că în mod eronat instanța de control judiciar a considerat că decizia de concediere contestată în cauză era motivată în drept și în fapt.
Astfel, se arată că instanța de recurs a reținut că: "au fost indicate motivele necorespunderii profesionale și efectele sale cu privire la desfășurarea activității", deși în decizia de concediere erau expuse doar niște rezultate financiare nefavorabile ale intimatei, neexistând motivele necorespunderii profesionale, motiv pentru care contestatorul a susținut și lipsa raportului de cauzalitate între politica sa de gestiune și rezultatele economice nefavorabile.
Se susține că, prin probele administrate în cauză, angajatorul nu a reușit să probeze acest raport de cauzalitate.
Contestatorul a mai arătat că instanța de recurs a reținut și faptul că reclamantul nu a dovedit că a contestat rezultatul evaluării sale, consemnat în raportul de evaluare din_, cu toate că aceste critici ale evaluării se subînțeleg din contestarea deciziei de concediere ilegale. Se consideră că aceste constatări trebuie apreciate ca fiind o greșeală materială a instanței de recurs.
Se mai arată că instanța a susținut legalitatea deciziei de concediere, care s-a bazat pe "evaluarea reclamantului", evaluare pe care o consideră însă inexistentă.
2
Astfel, contestatorul arată că intimata a emis un raport de evaluare convenabil datat cu câteva zile înaintea datei deciziei de concediere, o procedură de evaluare neexistând în realitate. Se apreciază că emiterea unui raport de evaluare succint și lacunar motivat nu întrunește condiția impusă de Codul muncii, și anume, existența unei evaluări de performanță.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că:
"raporturile juridice de muncă trebuie să se desfășoare într-un cadru legal pentru a fi respectate drepturile și îndatoririle, precum și interesele legitime ale ambelor părți. Cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancțiunii contribuie la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, în eventualitatea în care acesta ar profita de situația sa dominantă."
Având în vedere această interpretare, și aplicând-o prin analogie procedurii prealabile concedierii, contestatorul arată că decizia nr.103/_ nu îndeplinește cerințele de legalitate în ceea ce privește existența unei evaluări asupra necorespunderii profesionale.
Pentru aceste motive, se consideră că instanța de recurs a comis grave erori materiale, care au dus la greșita admitere a recursului și modificarea în întregime a hotărârii de fond, în sensul respingerii acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 și următoarele Cod.proc.civilă și prevederile Codului Muncii.
Intimata a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
La primul termen de judecată, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității introducerii contestației în anulare.
Potrivit dispozițiilor art.319 alin.2 Cod.proc.civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Se reține că, în speță, contestatorul a luat cunoștință de decizia civilă nr.4214/R/8 octombrie 2012 de Curtea de Apel C., la data de 26 noiembrie 2012, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate pe anexele cererii de eliberare a copiei deciziei și chiar din copia acestei hotărâri depusă de către contestator la fila nr.9 al acestui dosar, iar prezenta contestație în anulare a fost formulată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin.2 Cod.proc.civilă, la data de 18 februarie 2013.
Acest termen este unul imperativ, iar neexercitarea căii de atac extraordinare înlăuntrul său atrage decăderea, în temeiul disp.art.103 alin.1 Cod.proc.civilă.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, va respinge ca tardiv introdusă contestația în anulare formulată de contestatorul M. M. E. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardiv introdusă contestația în anulare declarată de contestatorul M. M. E. împotriva deciziei civile nr. 4214 din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
2
3
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2ex./_
3
