Decizia civilă nr. 2045/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2045/R/2013
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL Z. și
P. M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5523 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. și pe pârâtul intimat L. O.
"S. N. "; Z., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 aprilie 2013, prin fax, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5523 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a
P. ui M. Z. și a C. ui Local Z., excepții invocate de acești pârâți.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. - în numele membrilor de sindicat: P. I. M., N. Ș.
,G. A. C., M. I., M. M., P. S., P. L., Șandor A., S. M.
, B. M., S. D., P. M. M. în contradictoriu cu pârâții L. O. "S.
N. "; Z., C. LOCAL Z. și P. M. Z. - I. P. UI și în consecință au fost obligați pârâții la aplicarea coeficientului de multiplicare de
1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și au fost obligate pârâtele sa plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și până la data plații efective.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P.
M. Z. și C. Local Z., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului Z. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din O.U.G. nr. 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea nr. 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. M.
Z. și C. Local Z. s-a respins ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut ca membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai pârâtei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 3307alin. 4 din C.pr.civ., dezlegarea dată de înalta Curte de
C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținute următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări", iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că "în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege. "
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege; sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz,
indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. "
Insă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Insă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de
principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice.
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
În baza art. 274 Cod Procedura Civilă, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 136,40, reprezentând cheltuieli de judecată.
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL Z. și
P. M. Z.
, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acești pârâți și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâții consideră soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală, instanța de fond în mod greșit obligând C. Local al
M. Z. respective P. ui M. Z. să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate.
Obligația de a asigura fondurile necesare acestor plăți revine M. ui Finanțelor P. e, deoarece cheltuielile cu salariile se asigură de la bugetul de stat, din cote defalcate din TVA.
Potrivit legii, calculul și plata acestor sume este de competența unităților de învățământ, iar sumele necesare plătii acestor drepturi se asigură de la bugetul de stat. Aceste sume nu fac decât să tranziteze bugetul local.
Această concluzie rezultă din prevederile art.48 alin. 1 și 4 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale H.G. nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010.
Prin legea bugetului de stat pe 2010, Guvernul a interzis autorităților publice locale să aloce sume din bugetul local pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Mai mult, conform H.G nr. 2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art.16 prevede că "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Privitor la plata în solidar către reclamanți a cheltuielilor de judecată precizează faptul că sunt lipsiți de culpă procesuală.
Acestor două entități nu li se poate reproșa o conduită nelegală care să fi avut ca rezultat prejudicierea reclamanților.
Pentru toate aceste consecințe pârâților nu li se poate imputa vreo culpă. De asemenea, nu a existat și nu există un refuz de a îndeplini obligațiile ce le revin potrivit legii, adică de a vira banii primiți de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile personalului didactic către unitățile de învățământ.
În concluzie, în lipsa unui refuz sau a unei culpe din partea pârâților soluția instanței de fond este netemeinică în ceea ce îi privește.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 martie 2013 (f.6-11) reclamanta LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea ca fiind legală
și temeinică a sentinței civile atacate, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâților C. Local al M. Z. și P.
M. Z., alături de unitatea școlară, la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și obligarea la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective, însă cum recurenții nu au calitatea de angajatori ai membrilor de sindicat, acestora nu le revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din C.Muncii privitoare la plata directă a salariilor prevăzute de contractul individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă doar sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația de plată directă în raport cu salariații săi membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai pârâtului L. O. "S. N. "; Z. , se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâții recurenți.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată ca în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. Z. și P. M. Z., față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, plata directă către cadrele didactice a drepturilor salariale, plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
În lipsa unui petit de obligare a recurenților la alocarea către unitatea de învățământ a fondurilor necesare plății, raportat la atribuțiile specifice fiecărui recurent, se constată ca fiind fondate criticile formulate în recurs privind lipsa calității procesuale pasive a recurenților.
Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admis recursul declarat de pârâți cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții C. LOCAL Z. și P. M.
Z. împotriva Sentinței civile nr. 5523 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL Z. și P. M. Z. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâților C. Local Z. și P. M.
Z. la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: P. R. a M. lena
