Decizia civilă nr. 4070/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4070/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. T.
D. D. C. împotriva sentinței civile nr. 11391 din 01 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate C. N. DE C. F. "C. "; SA - R. C. C., C. N. DE C. F. "C. "; SA, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul O. V. în calitate de vicepreședinte al S. ui T. din D. C., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire de reprezentare, un exemplar integral al recursului și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11391 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. T.
D. D. C. împotriva pârâtelor C. N. DE CĂI F. "C. "; S.A. B. și
R. C. C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta îi reprezintă pe salariații pârâtelor Șandor I. și Mureșan I. M.
.
Instanța a constatat că acțiunea a fost neîntemeiată întrucât art. 41 alin. 3
din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anul 2008-2010 stabilește această suma ca pe una orientativă, de la care pornesc negocierile, iar nu ca pe un salariu minim brut obligatoriu în domeniul transporturilor și sub al cărui prag nu s-ar putea ajunge.
Reținând incidența art. 41 alin. 3 lit. a și lit. b din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anul 2008-2010 Tribunalul a reținut că în cadrul negocierilor la nivel inferior, părțile vor lua suma de 700 lei
"ca bază de la care pornesc negocierile"; iar nu ca pe o valoare imperativă.
Negocierea poate conduce la stabilirea atât a unui nivel superior cât și a unui nivel inferior al salariului, în funcție de abilitățile partenerilor la negociere și
de împrejurările obiective avute de către aceștia în vedere la purtarea tratativelor, în special în raport cu eficiența muncii și cu profitul realizat de către angajator.
În acest mod s-a procedat și în cadrul Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate atunci când s-a stabilit, ca urmare a negocierilor, un salariu minim brut de 570 lei, respectiv 600 de lei.
În consecință, nici capătul de cerere vizând obligarea la efectuarea mențiunilor în evidențele salariale și actualizarea unor eventuale sume datorate cu titlu de drepturi salariale, cu rata inflației, au fost neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. T. D.
D. C. în numele membrilor săi
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza pe fond sub toate aspectele, admiterea cererii ce face obiectul dosarului nr._ .
În motivarea recursului s-a arătat că tribunalul, deși reține corect înscrisurile și susținerile reprezentantului sindicatului, respectiv că salariul de bază minim brut la nivelul Ramurii Transporturi de 700 lei/lună prevăzut de art. 41(3) lit. a și lit. b) din CCM unic la nivel de Ramură Transporturi, instanța de fond constata străin de natura pricinii că acțiunea este neîntemeiata întrucât art. 41 (3) lit. a și lit. b din CCM unic Ia nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008- 2010 stabilește aceasta suma ca pe una orientativa, de la care pornesc negocierile, iar nu ca un salariu minim brut obligatoriu în domeniul transporturilor și sub al cărui prag nu s-ar putea ajunge.
Alte constatări ale instanței ce demonstrează că aceasta a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia sunt acelea prin care se afirmă că "negocierea la nivel inferior poate conduce la stabilirea atât a unui nivel superior cât și a unui nivel inferior al salariului, în funcție de abilitățile partenerilor la negociere și de împrejurările obiective avute de către aceștia în vedere la purtarea tratativelor, în special cu eficienta muncii și cu profitul realizat de către angajator, și că "în acest mod s-a procedat și în cadrul CCM la nivel de unitate atunci cinci s-a stabilit ca urmare a negocierilor un salariu minim brut de 570 lei, respectiv de 600 lei";.
Recurentul a mai invocat că sunt fără relevanță motivele neacordării drepturilor salariale solicitate invocate de C. N. de C. F. "C. "; SA prin
R. C. C., având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 și 3, și art. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramura transporturi în vigoare pentru perioada pentru care s-a introdus acțiunea.
Precizând că hotărârea instanței de fond cuprinde constatări ale instanței și motive străine de natură pricinii rezultate în urma constatărilor contradictorii și străine de natură pricinii, respectiv a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, recurentul a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă admiterea recursului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 septembrie 2013 pârâtele intimate C. N. DE C. F. "C. "; SA - R. C. C., C. N. DE C. F.
"C. "; S.A.
, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și să se constate faptul că instanța nu a fost investită cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de CNCF "C. "; S.A..
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700
lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
În ceea ce privește dispozițiile art.41 alin.3 lit.a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/_, se constată, în primul rând, că acestea și-au încetat valabilitatea la data de_, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prin urmare, după data de_, acțiunea reclamantului cu certitudine nu mai putea avea ca temei această clauză contractuală.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct.
din prezentul contract colectiv de muncă."; Conform art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condiți ile prevăzute la alin. 1, părțile vor
negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti membrilor de sindicat reprezentați de reclamant drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea este nefondată.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală Curtea reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii
aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și
precondiție imperativă limitele bugetare
, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. T.
D. D. C. pentru membrii de sindicat Șandor I. și Mureșan I. M., împotriva sentinței civile nr. 11391 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: I. P.
