Decizia civilă nr. 206/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/A/2013
Ședința publică din 05 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S. | -C. | B. |
G.: A. | B. |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul S. L. D. Î.
M. împotriva sentinței civile nr. 1299 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați L.
T. P. DE S. M., L. P. "T. S. "; S. M., C. LOCAL
P. DE S. M., P. C. P. DE S. M., C. LOCAL S. M. ȘI P. M. S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de apel, reclamantul apelant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prev. art. 411 al. 1, pct. 2 C.pr.civ.
Curtea constată apelul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea civilă înregistrată la data de_ reclamantul S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat Anișoreac T. Ana, Axiuc Melana și alții, i-a chemat în judecată pe pârâții L. T.
P. de sub M., L. P. " T. S. "; S. M., C. Local P. de sub M., P. comunei P. de sub M. C. Local S. M., P. municipiului S. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să oblige unitățile de învățământ să calculeze și să plătească prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul inspectoratului Școlar al Județului M. 2008-2009) aferentă anului școlar 2010( respectiv pentru anul școlar 2009/2010), actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, iar pe consiliile locale și primari la alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate conform petitului 1.
Prin sentința civilă nr. 1299/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținându-se următoarele considerente:
Reclamanții invocă Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pe anul 2008-2009 pentru acordarea primei de vacantă pe anul 2010.
Ca și valabilitate al acestui contract la art. 9 alin. 2 se stipulează: ,,Dacă contractul nu este denunțat de niciuna dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă niciuna dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an";.
În Contractul Colectiv de Muncă prima de vacanță este prevăzută ca adaos la salariu, însă nu ca drept, ci ca vocație.
Acordarea primei de vacanță se face din venituri proprii, în condițiile legii, iar plata acestora este condiționată de stabilirea cuantumului prin lege în sens larg și existența fondurilor bugetare. Potrivit art. 29 alin 1 din Legea 329/2009 :
,,organele administrației publice centrale după caz, locale, care au în subordine coordonarea, sub autoritate în portofoliul operatori economici au obligația ca, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, să elaboreze documentația necesară aprobării în condițiile legii, a acestora";.
Potrivit art.30 din Legea 329/2009, Contractul Colectiv de Muncă se negociază, în condițiile legii după aprobarea bugetelor de venituri de cheltuieli și ale operatorilor economici, în limitele și condițiile stabilite prin bugete";.
Câtă vreme nu a fost stabilită prin lege sau negocieri cuantumul primei de vacanță și nu s-au alocat fonduri pentru plată, vocația nu poate fi realizată iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. din Î.
M. ,
în numele membrilor de sindicat, solicitând modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, reclamantul precizează că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009 ce constituie temeiul pretențiilor, a fost negociat și a intrat în vigoare anterior adoptării Legii nr. 329/2009, astfel că acestuia nu i se aplică actul normativ arătat.
Apreciază că legislația în vigoare în anul 2010 permite acordarea primei de vacanță prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008- 2009, sens în care invocă art. 43 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care dispune că
"prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacantă, la cheltuielile de transport, cheltuielile cu cazarea și locuința rămân în vigoare". Conform art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
De asemenea, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar "în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009".
Precizează reclamantul că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009 a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data înregistrării lui, respectiv_ astfel că prevederile lui trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor angajaților din învățământ.
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare, însă prin notele scrise depuse la data de_, intimații C. Local S. M. și Municipiul
S. M. prin Primar s-au opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a statuat principiul "luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";.
Prin urmare, principiile menționate își găsesc eficiența numai în măsura în care actele de negociere colective au fost legal încheiate.
Este adevărat că legiuitorul prin dispozițiile Legii nr. 330/2009 nu a prevăzut în mod expres această mențiune, însă Curtea apreciază că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996 care guvernează contractul colectiv de muncă, prevederi care stabilesc că
"contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
Însă, dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, citate de reclamant, prin care se dispune în mod expres că "în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009";, nu sunt incidente în speță, în condițiile în care acestea se referă la stabilirea salariului de bază prin includerea unor sporuri, aspect care este străin de obiectul dedus judecății.
Ceea ce interesează în cauză este momentul până la care Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009, a produs efecte, respectiv în ce măsură acesta poate constitui fundamentul legal al admiterii prezentei acțiunii ce vizează acordarea primei de vacanță aferente anului 2010.
Referitor la acest aspect, Curtea reține că dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare pentru perioada în litigiu) au instituit principiul potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Una dintre excepțiile de la acest principiu era prevăzută de dispozițiile art.
50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel, prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. la data de_ s-a stipulat că "toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu
indemnizația de concediu";.
Însă, norma cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, care a prevăzut posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice, a fost abrogată în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin dispozițiile pct. 40 al alin. 1 al art. 48 din Legea - Cadru nr. 330/2009.
Prin urmare, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 48 pct. 40 al. 1 din Legea nr. 330/2009, respectiv_ nu mai subzistă baza legală pe care să
se întemeieze acordarea prin contracte colective de muncă de drepturi salariale suplimentare față de cele legale.
Cu alte cuvinte, nu se poate admite ca printr-un contract colectiv de muncă, expresie a convențiilor părților, să se eludeze norme legale de salarizare, chiar dacă o asemenea convenție este anterioară modificării legii.
În fine, dispozițiile art. 48 al. 2 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora
"Prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";, se impun a fi interpretate în ansamblul reglementării, în sensul că acestea privesc doar acele norme legale care nu au fost abrogate expres prin art. 48 al. 1, astfel că acestea nu profită membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Mai mult, în cazul cadrelor didactice nici nu a existat vreun act normativ care să reglementeze acordarea primei de vacanță, așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 reglementând doar posibilitatea negocierii, iar nu a acordării unor asemenea beneficii.
Pentru toate considerente arătate, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că în baza art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. | L. | D. Î. | ||
M. | împotriva sentinței civile nr. 1299 din _ | a T. | ui M. |
pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||
D. G. | S. | C. | B. A. | B. |
Red.DG/dact.MS 9 ex./_ Jud.fond: M.C.
