Decizia civilă nr. 216/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/A/2013
Ședința publică din data de 9 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. | M. | |
JUDECĂTOR: I. | T. | |
G. | : N. N. |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul L. T. împotriva sentinței civile nr. 1485/F din 27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimatul L. T. "P. R. "; TÎRGU L., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că apelul este declarat în termen legal.
Curtea de Apel C. este competentă să judece apelul, în temeiul art. 96 pct. 2 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. la art. 95 pct. 1 și art. 209, 210 din Legea nr. 62/2011.
Se constată de asemenea că medierea nu este necesară, că intimatul nu a
formulat întâmpinare, că nu s-au invocat excepții și nu s-au solicitat probe, astfel încât nu este cazul de o estimare a procesului având în vedere că faza de cercetare a apelului nu reclamă administrarea unor probe care să necesite o perioadă mai îndelungată, astfel că dezideratul judecării apelului într-un termen optim și rezonabil este respectată.
Curtea apreciază că cercetarea apelului este realizată și, având în vedere că apelantul a solicitat judecata și în lipsă, nefiind incidente de soluționat, declară închisă dezbaterea apelului și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin sentința civilă nr. 1485/F din_ a T. ui Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._ , a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L. T. în contradictoriu cu pârâtul L. T. "P.
"; T. L., având ca obiect plata primei de vacanță pentru anul școlar 2009- 2010, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul invocă Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al județului Maramureș pe anul 2008-2009 pentru acordarea primei de vacantă pe anul 2010.
Ca și valabilitate a acestui contract se stipulează la art.9 alin.2: "Dacă contractul nu este denunțat de niciuna dintre părți cu minimum 60 de zile
înainte de data expirării sau dacă niciuna dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an";.
În Contractul Colectiv de Muncă prima de vacanță este prevăzută ca adaos la salariu, însă nu ca drept, ci ca vocație.
Acordarea primei de vacanță se face din venituri proprii, în condițiile legii, iar plata acestora este condiționată de stabilirea cuantumului prin lege în sens larg și existența fondurilor bugetare. Potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 329/2009: "organele administrației publice centrale după caz, locale, care au în subordine coordonarea, sub autoritate în portofoliul operatori economici au obligația ca, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, să elaboreze documentația necesară aprobării în condițiile legii, a acestora.";
Potrivit art.30 din Legea nr. 329/2009, Contractul Colectiv de Muncă se negociază, în condițiile legii după aprobarea bugetelor de venituri de cheltuieli și ale operatorilor economici, în limitele și condițiile stabilite prin bugete";.
Câtă vreme nu a fost stabilită prin lege sau negocieri cuantumul primei de vacanță și nu sau alocat fonduri pentru plată, vocația nu poate fi realizată iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul
, solicitând modificarea sentinței civile atacate în vederea admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare invocă prevederile art. 50 alin.12, art. 146 din Legea nr. 128/1997, și art. 150 din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii pe care le citează.
Prima de vacanță este prevăzută în contractele de muncă unice la nivel național, la nivel de ramură învățământ și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș.
Sunt citate prevederile art. 29 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ 2007-2008, care prevede că "indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea înb concediu de odihnă";, iar în art. 37 lit. g se prevede faptul că se acordă "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";. Aceste prevederi se regăsesc și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ 2003-2004.
Mai mult, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe anii 2008-2009 prevede în art. 36 lit. g faptul că "toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Mai arată că prima de vacanță de este drept, și nu o vocație, atât timp cât este prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe anul 2008-2009 și în raport de prevederile art. 11 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996, precum și art. 8 alin.2 din același act normativ.
În același Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe anul 2008-2009 se prevede că art. 4 alin.1 că:
"Părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă";.
În raport de dispozițiile art.9 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe anul 2008-2009, valabilitatea acestuia s-a prelungit până la data de_ .
Constituția României la art. 41 alin.5 prevede că: "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate";.
Nu s-a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a statuat principiul "luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";.
Prin urmare, principiile menționate își găsesc eficiența numai în măsura în care actele de negociere colective au fost legal încheiate.
Este adevărat că legiuitorul prin dispozițiile Legii nr. 330/2009 nu a prevăzut în mod expres această mențiune, însă Curtea apreciază că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996 care guvernează contractul colectiv de muncă, prevederi care stabilesc că
"contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
Ceea ce interesează în cauză este momentul până la care Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009, a produs efecte, respectiv în ce măsură acesta poate constitui fundamentul legal al admiterii prezentei acțiunii ce vizează acordarea primei de vacanță aferente anului 2010.
Referitor la acest aspect, Curtea reține că dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare pentru perioada în litigiu) au instituit principiul potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Una dintre excepțiile de la acest principiu era prevăzută de dispozițiile art.
50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel, prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului Maramureș pentru anii 2008-2009 înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului Maramureș la data de_ s-a stipulat că "toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu
indemnizația de concediu";.
Însă, norma cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, care a prevăzut posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice, a fost abrogată în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin dispozițiile pct. 40 al alin. 1 al art. 48 din Legea - Cadru nr. 330/2009.
Prin urmare, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 48 pct. 40 al. 1 din Legea nr. 330/2009, respectiv_ nu mai subzistă baza legală pe care să se întemeieze acordarea prin contracte colective de muncă de drepturi salariale suplimentare față de cele legale.
Cu alte cuvinte, nu se poate admite ca printr-un contract colectiv de muncă, expresie a convențiilor părților, să se eludeze norme legale de salarizare, chiar dacă o asemenea convenție este anterioară modificării legii.
În fine, dispozițiile art. 48 al. 2 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora
"Prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";, se impun a fi interpretate în ansamblul
reglementării, în sensul că acestea privesc doar acele norme legale care nu au fost abrogate expres prin art. 48 al. 1, astfel că acestea nu profită membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Mai mult, în cazul cadrelor didactice nici nu a existat vreun act normativ care să reglementeze acordarea primei de vacanță, așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 reglementând doar posibilitatea negocierii unor asemenea beneficii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul L. T., domiciliat în localitatea T. L., str. P-ța E., nr.1, bl B.2, ap.31, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1485/F din_ a T. ui Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. I. T.
G. ,
N.
Red.I.T./S.M. 2 ex..............
Jud.fond. C. M.
