Sentința civilă nr. 213/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂNr. 213/F/2013
Ședința publicădin data de 21 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. R. I., judecător GREFIER: G. N.
Cu participarea asistenților judiciari
Z. L. - S. P.
Pe rol fiind judecarea acț
iunii civile formulată
de reclamantul Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrul de sindicat M. C. - L.
în contradictoriu cu pârâț
ii Ș.
G. (fostăG. ),,G. S. B., C. local al orașului B. și Primarul orașului B.,
având ca obiect drepturi bă
neș
ti-diminuare indemnizaț
ie concediu de odihnă
cu 25 %.
La apelul nominal făcut în ședinț a publică nu se prezintă niciuna dintre părț i. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată comunicat răspuns, la adresa instanț ei, din partea unităț ii de învăț ământ din care rezultă că diminuarea îndemnizaț iei de concediu de odihnă a fost operată începând cu data de_ .
Având în vedere că începând cu anul școlar 2012-2013 unitatea de învăț ământ pârâtă a fost redenumită potrivit Ordinului MECTS nr. 6564/2011, instanț a constată că denumirea unităț ii pârâte este Ș.
G. ,,G. S. B. "; în loc de Ș. G. ,,G. S. B. ";, așa cum rezultă și din adeverinț a eliberată de pârâtă.
Constatând că nu se formulează cereri, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă tribunalul declară închisă faza dezbaterilor și dispune judecarea cauzei.
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin acț iunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul UNIUNEA JUDEȚEANĂA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD, în numele și pentru membru de
sindicat M. C. - L. , a chemat în judecată pe pârâț ii Ș. G. ( fostăG. ) "G. S. B. ";, C. LOCAL AL ORAȘULUI B. și PRIMARUL ORAȘULUI B., solicitând obligarea pârâtei unitate de învăț ământ la calcularea indemnizaț iei de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu; la plata diferenț ei dintre indemnizaț ia astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâț ilor C. local și Primarul la asigurarea finanț ării sumelor mai sus menț ionate.
În motivare s-a arătat că personalul didactic din învăț ământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă în temeiul prevederilor Legii nr. 128/1997, art. 103 lit. a, dreptul la concediu fiind reglementat și de prevederile Codului muncii și contractului colectiv de muncă unic la nivel naț ional, la nivel de ramură învăț ământ, precum și de dispoziț iile HG nr. 250/1992.
Reclamantul/ta, membru de sindicat, a început concediul de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, însă indemnizaț ia i-a fost diminuată, deși potrivit Codului muncii aceasta se achită cu cel puț in 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, iar potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăț ământ cu cel puț in 10 zile înainte de plecarea în concediu.
S-a relevat faptul că la data la care trebuia achitată indemnizaț ia de concediu (cu 10 zile sau cu 5 zile înainte de plecarea în concediu) salariile personalului din învăț ământ nu erau diminuate, astfel că Legea nr. 118/2010 nu putea fi aplicată anterior apariț iei ei.
Pe de altă parte, s-a relevat faptul că art. 1 din Legea nr. 118/2010 prevede diminuarea cuantumului salariilor, indemnizaț iilor lunare de încadrare, a soldelor, inclusiv sporuri, indemnizaț ii și alte drepturi salariale, fără a cuprinde referiri la indemnizaț ia de concediu de odihnă, iar Legea nr. 330/2009 stabilește că prevederile din actele normative referitoare la acordarea concediilor rămân în vigoare.
Prin diminuarea indemnizaț iei de concediu s-a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiț ional la Convenț ie, măsura echivalând cu o expropriere. Mai mult, s-a încălcat speranț a legitimă că persoana își mai poate valorifica dreptul său.
În drept s-au invocat dispoziț iile art. 112 C.proc.civ., art. 145, art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 103 din Legea nr. 128/1997, HG nr. 250/1992, art. 29 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăț ământ și unic la nivel naț ional aplicabil pe anii 2007-2010.
Acț iunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 285 din Codul muncii.
Pârâta unitate de învăț ământ, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
Pârâț ii, C. local și Primarul, legal citaț i, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reț ine următoarele
:
Întrucât a existat practică
judiciară
neunitară
cu privire la litigiile având ca obiect cererile personalului didactic ș
i didactic auxiliar din învăț ă
mântul preuniversitar de stat de obligare a ordonatorilor de credite la plata indemnizaț
iei de concediu aferente anului ș
colar 2009-2010, în cuantum integral, fă
ră
aplicarea diminuă
rii cu 25%, prevă
zută
de art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modifică
rile ș
i completă
rile ulterioare, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 822 din 21 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casaț ie și Justiț ie - în soluț ionarea unui recurs în interesul legii
, a statuat că "dispoziț iile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaț ilor din administraț ia publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unităț ile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învăț ământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizaț iei de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.";
Potrivit dispoziț iilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanț e de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casaț ie și Justiț ie a reț inut că "în cauză sunt aplicabile actele normative cu caracter special, mai precis art. 103 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, republicată, cu modificările ulterioare, și pct. 21-26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăț ământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educaț iei naț ionale nr._ :
- Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăț ământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educaț iei naț ionale nr._ …";
S-a mai reț inut că "în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăț ământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educaț iei naț ionale nr._, indemnizaț ia de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulț ite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizaț iei pentru funcț ia de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizaț ia de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizaț iei de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivităț ii legii, reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizaț iei aflate în discuț ie, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.";
"Chiar dacă art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu conț ine o referire expresă la indemnizaț ia de concediu de odihnă a personalului din învăț ământ, aceasta este strâns legată prin modul de calcul de drepturile salariale cuvenite pentru fiecare lună calendaristică în care se efectuează concediul de odihnă, drepturi salariale pentru care diminuarea de 25% se aplică în mod indiscutabil. Pe de altă parte, pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăț ământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educaț iei naț ionale nr._, prevede faptul că indemnizaț ia de concediu de odihnă se plătește cu cel puț in 5 zile înaintea plecării în
concediu.
Această dispoziț ie normativă nu poate influenț a aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizaț iei de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaț ilor din învăț ământ.
Ca atare, indemnizaț ia de concediu de odihnă se acordă pentru perioada în care acesta se efectuează, iar nu pentru perioada în care s-a prestat activitate și s-a primit salariu.";
Totodată, analizând jurisprudenț a Curț ii Europene a Drepturilor Omului considerată a fi relevantă, s- a apreciat că prin aplicarea art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiț ional la Convenț ia Europeană a Drepturilor Omului, reț inându-se că la data adoptării Legii nr. 118/2010 reclamanț ii nu erau beneficiarii unui drept de proprietate asupra unui "bun", în sensul Convenț iei, adică în legătură cu dreptul la indemnizaț ia de concediu într-un cuantum nediminuat pentru zilele de concediu efectuate după momentul intrării în vigoare a legii, mai precis după data de 3 iulie 2010.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că reclamanț ii ar avea un "bun" în sensul Convenț iei, s- a apreciat că ingerinț a statului asupra bunului acestora este conformă celei de-a doua reguli statuate în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenț ia europeană a drepturilor omului.
"În cauza de faț ă, în raport cu modul de constituire a indemnizaț iei de concediu, nu se poate aprecia că reclamanț ii deț ineau un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiț ional la Convenț ia europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizaț ie de concediu într-un cuantum nediminuat.
În concluzie, întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizaț ia de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învăț ământul preuniversitar de stat pentru
concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporț ional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
Prin urmare, indemnizaț ia pentru concediu de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a Legii nr.118/2010
, trebuia diminuată de 25%.
În prezenta speț ă, tribunalul reț ine că membru de sindicat face parte din rândul personalului didactic din învăț ământul preuniversitar și, în anul școlar 2009-2010, a funcț ionat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învăț ământ, cu personalitate juridică, așa cum rezultă din adeverinț a depusă la dosar.
În cursul anului ș
colar 2009-2010 a intrat în concediu de odihnă
la data de 14 iunie 2010 și indemnizaț ia de concediu cuvenită pentru lunile iulie și august
i-a fost diminuată
cu 25% în temeiul prevederilor Legii nr. 118/2010, începând cu data de 1 iulie 2010.
O asemenea măsură a fost contestată în prezentul cadru procesual, apreciindu-se că pentru lunile iulie și august 2010 în care reclamantul/ta s-a aflat în concediu de odihnă acesteia i se cuvenea o indemnizaț ie de concediu nediminuată, întrucât pe de o parte, Legea nr. 118/2010 nu se referă la diminuarea indemnizaț iei de concediu de odihnă, iar pe de altă parte, plata indemnizaț iei de concediu trebuia efectuată anterior datei plecării în concediu.
Așa cum a statuat și Î., tribunalul reț ine că dreptul la concediul de odihnă a fost recunoscut în favoarea cadrelor didactice prin art. 103 alin. 1 lit. a din Legea nr. 128/1997, act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile, acesta fiind abrogat abia prin Legea nr. 1/2011.
În aplicarea prevederilor art. 103 s-a emis Ordinul nr. 3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăț ământ, care în anexa 1 pct. 21 și 22 reglementează modul de calcul al indemnizaț iei de concediu, statuând că pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizaț ie, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulț ite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizaț iei pentru funcț ia de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte.
Media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă
.
Această reglementare este în concordanță cu dispoziț iile art. 7 din H.G. nr. 250/1992, republicată, aplicabile tuturor salariaț ilor din unităț ile bugetare.
Prin urmare, în privinț a concediului de odihnă al personalului didactic din învăț ământ există o reglementare specială, cu caracter derogator de la dispoziț iile art. 145 din Codul muncii, care nu sunt astfel incidente.
Practic, în baza reglementărilor speciale derogatorii, indemnizaț ia de concediu cuvenită reclamantului/tei coincide cu salariul acesteia pe luna iulie, respectiv luna august. În aceste condiț ii, indiferent de data la care s-a achitat indemnizaț ia cuvenită pentru concediul de odihnă efectuat după intrarea în vigoare a Legii nr.118/2010,_, suma rămâne aceeași, salariul lunar diminuat cu 25%.
Analizând jurisprudenț a Curț ii Europene a Drepturilor Omului considerată a fi relevantă: Hotărârea din 19 aprilie 200, Cauza Vilho Eskelinen contra Finlandei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunț ată în Cauza Kechko contra Ucrainei, Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunț ată în Cauza James și alț ii împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunț ată în Cauza M. u contra României, Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunț ată în Cauza Străin și alț ii împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunț ată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunț ată în Cauza Radu împotriva României Hotărârea din 8 decembrie 2009, tribunalul reț ine că reclamantul/ta nu avea un "bun", în sensul Convenț iei, adică în legătură cu dreptul la indemnizaț ia de concediu într-un cuantum nediminuat pentru zilele de concediu efectuate după momentul intrării în vigoare a legii, mai precis după data de 3 iulie 2010..
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că membrul de sindicat ar avea un "bun" în sensul Convenț iei, se apreciază că ingerinț a statului asupra bunului acestuia este conformă celei de-a doua reguli statuate în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenț ia europeană a drepturilor omului(Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunț ată în Cauza Aizpurua Ortiz și alț ii împotriva Spaniei, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunț ată în Cauza Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59; Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunț ată în Cauza Mellacher și alț ii contra Austriei, paragraful 53, Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunț ată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, paragraful 39, Hotărârea din 20 iunie 2002, pronunț ată în Cauza Azinas contra Ciprului, paragraful 44.
Prin urmare, indemnizaț ia de concediu aferentă concediului efectuat anterior datei de_ se cuvine în întregime, nediminuată
, întrucât legea nu retroactivează
iar începând cu data de_ indemnizaț ia de concediu trebuia diminuată cu 25%.
O asemenea diminuare opera și în ipoteza în care indemnizaț ia de concediu se achita cu cel puț in 5 zile înainte de ziua plecării în concediu, conform art. 7 alin. 5 din HG nr. 250/1992, republicată.
Aceasta întrucât, chiar dacă la data la care se achita, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, se plătea indemnizaț ia în cuantum nediminuat, ulterior, angajatorul era obligat la regularizarea plăț ilor în raport de media zilnică a salariului de bază și a sporului de vechime stabilită ț inând seama de diminuarea prevăzută de lege, urmând a proceda ulterior la recuperarea sumelor achitate în plus.
Tribunalul constată că, din adeverinț a emisă de unitatea de învăț ământ, membrul de sindicat a intrat în concediu de odihnă la data de 1iulie 2010 iar indemnizaț ia de concediu pentru lunile iulie și august 2010 i- a fost diminuată cu 25%, reducerea aplicându-se începând cu data de 1 iulie 2010.
Cum dispoziț
iile art. 1 din Legea nr. 118/2010 au intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, tribunalul reț
ine că
unitatea de învăț ă
mânt pârâtă în mod nelegal a aplicat reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, indemnizaț iei de concediu cuvenită pentru concediul de odihnă efectuat în zilele de_ și_ .
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte acț
iunea formulată
de reclamant/tă
în sensul că ș
i va fi obligată
unitatea de învăț ă
mânt pârâtă să calculeze indemnizaț ia pentru concediul de odihnă efectuat anterior datei de_, respectiv în zilele de_ și_
, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută prin Legea nr. 118/2010 ș
i să plătească diferenț a dintre indemnizaț ia astfel calculată și cea efectiv încasată și va fi respinsă acț iunea pentru restul perioadei în care a fost efectuat concediul de odihnă.
Se reț ine că art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care se cuvin diferenț ele menț ionate) prevedea că unităț ile de învăț ământ preuniversitar de stat funcț ionează ca unităț i finanț ate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităț ilor administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
În același sens sunt și dispoziț iile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanț area de bază a învăț ământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Conform art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaț ia, iar Primarul unităț ii administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
În consecinț ă, în baza dispoziț iilor legale menț ionate, pârâț ii C. local și Primarul vor fi obligaț i să aloce fondurile necesare plăț ii diferenț ei de indemnizaț ie la care este îndreptăț it membrul de sindicat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Asistenț ii judiciari participanț i la soluț ionarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T ĂR ĂȘT E
Admite, ca fiind întemeiată în parte, acț iunea formulată de reclamantul UNIUNEA JUDEȚEANĂA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD, cu domiciliul procesual ales în B., str. Al. Odobescu, nr.3, județ ul B. -Năsăud, în numele și pentru membru de sindicat M. C. - L. , împotriva pârâț ilor Ș. G. ( fostăG. ) "G. S. B. ";, cu sediul în orașul B., strada L., nr.15, județ ul B. -Năsăud, C. LOCAL AL ORAȘULUI B. și PRIMARUL ORAȘULUI B., ambii cu sediul în sediul în orașul B., A. G., nr.6, județ ul B. -Năsăud și în consecinț ă:
- obligă
pârâtul Ș
. G. ( fostă
G. ) "G. S. B. "; să calculeze indemnizaț ia pentru concediul de odihnă efectuat în zilele de_ și_
, fără aplicarea diminuării de 25%, prevăzută prin Legea nr. 118/2010 ș
i să plătească
membrului de sindicat anterior ară
tat diferenț a dintre indemnizaț ia astfel calculată și cea efectiv încasată.
Respinge acț iunea pentru perioada anterioară datei de_ și pentru perioada ulterioară datei de_, ca neîntemeiată.
Obligă pârâț ii C. LOCAL AL ORAȘULUI B. și PRIMARUL ORAȘULUI B. să aloce fondurile necesare pentru plata diferenț ei de indemnizaț ie anterior menț ionată.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunț ată în ședinț a publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenț ilor judiciari,
P. S. Z. L.
Red./tehnoredactat/BRI/_ /5 ex.
