Decizia civilă nr. 2210/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. 329._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2210/R/2013
Ședința publică din 29 aprilie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 380/F din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul bistrița N. în dosarul nr. 329._ *, privind și pe pârâtele intimate A. F. P. B., SC O. P. SA, D. G. A F. P.
B. -N., A. N. DE A. F., precum și pe chemata în garanție
- intimată A. - D. G. DE A. A M. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA, avocat Moroșan N. Agapia A., în substituirea domnului avocat Bilan G. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și chematei în garanție - intimată și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC O. P. SA a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a domnului avocat Bilan G. I. .
De asemenea, se constată că la data de 25 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată Agenția N. de A. F. a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Totodată, se constată că la data de 26 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată D. G. a F. P. B. N. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA depune la dosar delegație de substituire și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta la cauză și reprezentantul reclamantului recurent.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantului recurent să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent D. V., avocat Moruțan I. n Alin și reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA, avocat Moroșan N. Agapia A., în substituirea domnului avocat Bilan G. I., lipsă fiind celelalte părți.
Curtea comunică câte un exemplar al întâmpinărilor depuse la dosar de către pârâtele intimate SC O. P. SA și D. G. a F. P. B. N. reprezentantului reclamantului recurent și reprezentantei pârâtei intimate SC O.
P. SA un exemplar al întâmpinării depuse la dosar de către pârâta intimată D.
G. a F. P. B. N. .
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinărilor și că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se constate că în prezenta cauză sunt incidente prevederile OG nr. 61/2002, respectiv termenul de prescripție de 5 ani de la data la care s-a reținut acest impozit în mod nejustificat de către pârâta intimată SC
P. SA și s-a virat către Agenția N. de A. F. .
De asemenea, solicită să se constate că acțiunea a fost formulată în acest termen, astfel că în mod nejustificat instanța de fond a considerat că termenul de prescripție este cel de 3 ani și pe cale de consecință solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei. Nu solicită obligarea pârâtelor intimate și a chematei în garanței - intimată la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat și apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de către reclamantul recurent este prescrisă motivat de faptul că s-a înregistrat după trecerea timpului de 3 ani prevăzut de lege.
Deși în principal a arătat la fondul cauzei că toate măsurile care au fost înscrise în decizia de încetare a contractului individual de muncă, toate drepturile care vizează acea decizie și mențiunile din decizie ar fi trebuit exercitate într-un termen de 30 de zile, fiind un termen de prescripție special, în măsura în care acest termen nu a fost luat în vedere de către instanța de fond reprezentanta intimatei apreciază că operează termenul general de prescripție de 3 ani. Întrucât acțiunea a fost formulată cu nerespectarea acestui termen, arată că se impune respingerea recursului, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Referitor la cheltuielile de judecată, reprezentanta pârâtei intimate SC O.
SA arată că își rezervă dreptul de a le solicita separat pe calea unei acțiunii distincte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr.614/2012 a Tribunalului B. N., Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr.329._
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtele D.
G. a F. P. B. -N., A. F. P. B. și SC O. P. SA, și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată față de acestea, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Agenția N. de A. F. ,a fost admisă acțiunea formulată și completată de reclamantul/a D. V., împotriva pârâtei Agenția N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. și, în consecință: a fost obligată pârâta Agenția N. de A. F. - D.
G. de A. a M. C. să restituie reclamantei/ului suma de 4.278 lei, reprezentând impozit pe venit, precum și dobânda legală de la data reținerii
impozitului și până la data restituirii efective, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva chematelor în garanție Agenția N. de A. F., D. G. a F. P. B. -N. și A.
P. B. ,a fost obligată pârâta Agenția N. de A. F. - D.
de A. a M. C. să plătească reclamantei/ului cheltuieli de
judecată în cuantum de 1.190 lei,a fost obligat/ă reclamanta/ul să plătească pârâtei SC O. P. SA cheltuieli de judecată în cuantum de 488,76 lei.
Prin Decizia civilă nr.8723/2012 a Curții de apel C., Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, a fost admis recursul
declarat de pârâta Agenția
N. de A. F. împotriva Sentinței Civile nr. 614/2012 a Tribunalului
B. N., Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr. 329._ , și a fost casată această sentință în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B. N., Secția I civilă,completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 380 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr. 329._
*, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. B. -N. și A.
F. P. B. și de Agenția N. de A. F. - D. G. de A. a M. C., în calitate de pârâtă, și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul/a D. V., împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse ca nefondate excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC O. P. SA B. .
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC O. P. SA, și-n consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamantul/a D. V. împotriva pârâtelor SC O. P. SA.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O.
P. SA împotriva chematelor în garanție Agenția N. de A. F. - D.
G. de A. a M. C. și D. G. a F. P. B. -N., ca rămasă fără obiect.
A fost obligat reclamantul/a să plătească pârâtei SC O. P. SA suma de 1045,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În cadrul procesului de reorganizare a activității Zonei PECO B. conform Programului de reorganizare a P. SA, aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al P. SA din data de_ și respectiv_, în temeiul prevederilor art. 65-67 și art. 73-75 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a fost emisă Decizia nr. 113 din_ privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei/ului, înmânată personal acestuia, care a și semnat-o cu acea ocazie. Potrivit art.6 al menționatei decizii, valoarea netă a indemnizației de concediere acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea acestuia în P., este de 15.947 lei (RON).
D. cuantumul brut al acestei indemnizații, s-a reținut și virat de către pârâta O. P. SA (în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art. 58 din Codul fiscal), bugetului general consolidat administrat de pârâta Agenția N. de A. F., alături de contribuțiile pentru bugetul de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj), suma de 4278 lei cu titlu de impozit pe venit în procent de 16%, aspect atestat de fișa fiscală și confirmat unitar de litiganți. Prin cererea colectivă înregistrată la D. G. A F. P. B. -
N. sub nr. 1559 din_ și adresată deopotrivă și ADMINISTRAȚIEI F.
P. B., nerezolvată favorabil anterior demarării procesului, reclamanta/ul a solicitat restituirea impozitului și a contribuțiilor pentru bugetul de asigurări
sociale reținute și plătite de către angajator pentru sumele compensatorii primite în urma disponibilizării colective, sume care, în opinia petiționarilor, nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale și nu sunt impozabile conform legislației în vigoare.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F.
P. B. -N., A. F. P.
B., Agenția N. de A. F. -
D. G. de A. a M. C. au fost admise
întrucât, în condițiile în care în litigiul de muncă demarat de fostul angajat împotriva pârâtei angajator și a celor trei organe fiscale, calificare stabilită de instanța de recurs în decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare, nu există un raport juridic direct decât între angajat și angajator, lipsând legitimarea procesual pasivă a celor trei organe fiscale în raport de pretenția concretă dedusă judecății.
Excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. P. SA
a fost respinsă având în vedere considerentele instanței de recurs în decizia de casare prin care s-a menționat că litigiul promovat de reclamant/ă este unul de dreptul muncii.
Excepția tardivității introducerii acțiunii
, invocată de pârâta angajator SC O.
P. SA a fost respinsă ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății prin care nu se atacă măsura încetării raporturilor de muncă între părți, ci se solicită plata unor sume de bani reținute și virate cu titlu de impozit de către pârâtă. Termenul de 30 de zile invocat de pârâtă era aplicabil doar dacă se contesta măsura concedierii, ori nu acesta este obiectul litigiului dedus judecății, situație în care se impune respingerea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC O. P. SA,
tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în forma existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, ce stabilește că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat. În cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii (actualul art.268 alin.1 lit.e), așa cum a susținut pârâta angajator, obiectul concret al pretențiilor deduse judecății nereferindu-se la neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci la restituirea unor sume reținute și virate de angajator cu titlu de impozit din indemnizația de concediere acordată, ce au natura juridică a unor
drepturi salariale neacordate integral. În cauză nu este aplicabil nici termenul de prescripție de 5 ani de la data încheierii anului financiar, așa cum s-a susținut de reclamant/ă în răspunsul la întâmpinare, deoarece fiind calificat litigiul ca fiind unul de muncă de către instanța de recurs, incidente devin prevederile din legislația muncii inclusiv în ce privește termenul de prescripție, iar nu dispozițiile din Codul de procedură fiscală. Astfel, tribunalul a constatat că acțiunea civilă pendinte a fost depusă și înregistrată în data de 12 februarie 2010, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, împlinit în data de _, termenul de prescripție de 3 ani pentru drepturile bănești solicitate de reclamant/ă curgând de la data comunicării deciziei de încetare a raporturilor de muncă în cuprinsul căreia se indică expres cuantumul net al sumei acordate angajatului, după reținerile făcute de angajator cu titlu de impozit și alte contribuții datorate statului, dată care în speță este _ , decizia fiind semnată de reclamant/ă. În consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta/ul/a împotriva pârâtei SC O. P. SA.
În raport de rezolvarea defavorabilă a acțiunii principale, pentru considerentul neexercitării în termenul de prescripție, în temeiul art.60 alin.1
Cod procedură civilă s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva chematelor în garanție Agenția N. de A.
F. - D. G. de A. a M. C. și D. G. a F. P. B.
-N. -
A. F. P. a municipiului B. ca fiind rămasă fără obiect, împrejurare ce exclude examinarea excepțiilor procesuale în legătură cu aceasta.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, s-a obligat reclamantul/a să plătească pârâtei SC O. P. SA suma de 1045,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar în toate fazele procesuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul/a D. V.,
solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că suma datorată de pârâta
O. P. SA reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea impozitului reținut de pârâtă și virat către bugetul statului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din O.G. nr. 61/2002, termenul de prescripție fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
S-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 55 al. 4 lit. j din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (în forma de la data emiterii deciziei de concediere) nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, iar prin dispozițiile punctului 68 lit. l din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004 nu se pot modifica prevederile din Codul fiscal menționate anterior.
Drept urmare, în condițiile în care sumele în discuție au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantului în temeiul legii, contractului colectiv de muncă și programului de concediere colectivă, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către SC O. P. SA, în calitate de angajator, este întemeiată acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC O. P. SA la plata către recurent a diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia sa beneficieze și a salariilor compensatorii efectiv primite în urma desfacerii contractului individual de muncă ca urmare a concedierii colective.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia de casare pronunțată în cauză în primul ciclu procesual s-a statuat, cu caracter obligatoriu conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, că obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâtelor, inclusiv a SC O. P. SA, în calitate de fost angajator, la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit, din cele datorate reclamantului cu titlu de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective. Considerând în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit.f din Codul muncii că obligația angajatorului de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați este una proprie, instanța de casare a calificat prezenta cauză ca fiind un litigiu de muncă.
Drept urmare, așa cum judicios a constatat și Tribunalul, Curtea reține că termenul de prescripție al acțiunii deduse judecății, prin care s-a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit, este de 3 ani conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune).
Criticile din recurs în sensul că termenul de prescripție incident în cauză este de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat impozitul sunt nefondate, întrucât art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 (OG 61/2002 fiind
abrogată) prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit și nu se circumscrie în aceste condiții ipotezei din dispoziția legală menționată anterior.
De altfel, Curtea reține că în Codul muncii sau în Legea 62/2011 nu se reglementează un termen de prescripție mai mare de 3 ani, astfel încât criticile recurentului sunt nefondate și din această perspectivă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că deși a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, recurentul nu a dezvoltat motivele de recurs reglementate de aceste dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză
(motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat), că nu se impune analiza motivelor de recurs relative la fondul cauzei și urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 380 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr. 329._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
D. G. | L. | D. | D. | S. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: B. I. S.
