Decizia civilă nr. 2993/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. 309._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2993/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. F. împotriva sentinței civile nr. 771/F din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul
B. -N. în dosarul nr. 309._ *, privind și pe pârâtele intimate S. O. P. SA, D. G. A F. P. B. -N., și pe chematele în garanție - intimate A. F. P. A M. B., D. G. DE A. A
M. C. D. C. A., A. N. DE A. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA, avocat Moroșan N. Agapia A., în substituirea domnului avocat Bilan I., lipsă fiind reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtei intimate D. G. a F. P. B. -N. și reprezentanții chematelor în garanție - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și chematelor în garanție - intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată D. G. a F.
P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate SC O. P. SA.
De asemenea, se constată că la data de 31 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC O. P. SA a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a domnului avocat Bilan
G. I. .
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică motivat de împrejurarea că în prezenta cauză s-a împlinit termenul de prescripție, acțiunea fiind formulată după împlinirea acestui termen, pe cale de consecință în mod legal instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta recurentă ca
prescrisă.
Solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată în primul stadiu procesual și în rejudecare iar în ceea ce privește acest stadiu procesual - recurs - SC O. P. SA arată că va formula separat o acțiune pentru recuperarea acestor cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 771/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr. 309._ *
, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. B. -N. - A.
F. P. B. și A. N. de A. F. B. - D. G. de A. a M. C. B. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul/a S.
F., împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse ca nefondate excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC O. P. SA B. 1.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC O. P. SA, și-n consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamantul/a S. F. împotriva pârâtei SC O. P. SA.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O.
P. SA împotriva chematelor în garanție A. N. de A. F. - D.
G. de A. a M. C., D. G. a F. P. B. -N. și
A. F. P. B., ca rămasă fără obiect.
A fost obligat/ă reclamantul/a să plătească pârâtei SC O. P. SA suma de 768,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În cadrul procesului de reorganizare a activității Zonei PECO B. conform Programului de reorganizare a P. SA, aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al P. SA din data de_ și respectiv_, în temeiul prevederilor art. 65-67 și art. 73-75 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a fost emisă Decizia nr. 4 din_ privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei/ului, înmânată personal acestuia, care a și semnat-o cu acea ocazie. Potrivit art.6 al menționatei decizii, valoarea netă a indemnizației de concediere acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea acestuia în P., este de 18.104 lei (RON).
D. cuantumul brut al acestei indemnizații, s-a reținut și virat de către pârâta O. P. SA (în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art. 58 din Codul fiscal), bugetului general consolidat administrat de pârâta A.
N. de A. F., alături de contribuțiile pentru bugetul de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj), suma de 3970 lei cu titlu de impozit pe venit în procent de 16%, aspect atestat de fișa fiscală și confirmat unitar de litiganți. Prin cererea colectivă înregistrată la D. G. A F. P. B. -N. sub nr. 1559 din_ și adresată deopotrivă și ADMINISTRAȚIEI F. P. B., nerezolvată favorabil anterior demarării procesului, reclamanta/ul a solicitat restituirea impozitului și a contribuțiilor pentru bugetul de asigurări sociale reținute și plătite de către angajator pentru sumele compensatorii primite în urma disponibilizării colective, sume care, în opinia petiționarilor, nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale și nu sunt impozabile conform legislației în vigoare.
Obiectul cererii deduse judecății, așa cum a fost acesta stabilit în aplicarea principiului disponibilității, vizează doar impozitul pe venit reținut și virat bugetului general consolidat
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F.
P. B. -N., A. F. P.
B., A. N. de A. F. - D.
G. de A. a M. C. a fost întemeiată,
și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant/ă împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor
persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă în condițiile în care litigiul a fost calificat de instanța de recurs ca fiind unul de muncă, calificare ce se impune instanței de rejudecare cu caracter obligatoriu. Totodată s-au avut în vedere dispozițiile art. III din Hotărârea Guvernului nr.1171/2007 prin care a fost modificata Hotărârea Guvernului nr.495/2007 privind organizarea si funcționarea A. N. de A.
F. .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. P. SA
, invocată din oficiu de tribunal în primul ciclu procesual a fost respinsă în raport de considerentele instanței de recurs din decizia de casare prin care s-a menționat expres că litigiul promovat de reclamant este unul de dreptul muncii
, întrucât în care reclamantul este nemulțumit de modul în care angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a concedierii, motiv pentru care nu există vreo rațiune a califica litigiul ca fiind unul de contencios fiscal.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată
prin prisma lipsei procedurii prealabile, față de pretențiile concrete deduse judecății. Reclamanta a acționat în calitate de fost salariat al pârâtei angajator, invocând expres prevederile Codul muncii ce reglementează scopul jurisdicției muncii, părțile conflictului de muncă și termenul pentru formularea cererilor în materie dintre salariați și angajatori. Acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă față de angajator, chiar dacă, prin dispoziții legale speciale se reglementează o procedură specială de restituire a sumelor reținute în plus cu titlu de contribuții și impozit, atunci când acestea se solicită a fi restituite de către organul fiscal, deoarece această procedură nu este prevăzută pentru litigiile de muncă, caz în care acțiunea reclamantei împotriva pârâtei este admisibilă, fiind exercitată în condițiile dreptului la acces liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție. Procedura invocată de organele fiscale, reglementată de art. 117 din Codul de procedură fiscală, nu este una prealabilă care să înlăture accesul liber la justiție al pârâtei, ci ea se referă la anumite proceduri administrative uzitate în cazul restituirii unor sume de bani încasate necuvenit la buget. Se observă că la alin. 1 lit. f se menționează ca și temei al restituirii și hotărârile judecătorești, așa că ar fi greu de conceput cum ar putea exista astfel de hotărâri în cazul în care cererile de restituire ar fi inadmisibile în instanță. Pe de altă parte, pct. 3 din anexa nr. 1 la Ordinul MFP nr. 1899/2004 prevede că la cererea de restituire adresată organului fiscal trebuie anexate și documente din care să rezulte că suma solicitată nu este datorată la buget. Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești, restituirea sumelor respective nu poate fi solicitată, cu atât mai mult cu cât, în speță, între reclamantă, pe de o parte, și pârâta O. P., respectiv chematele în garanție, pe de altă parte, există divergențe referitoare la interpretarea textelor legale incidente în materie.
Excepția tardivității introducerii acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată
, invocată de pârâta angajator SC O. P. SA. Contrar susținerilor acesteia, nu este aplicabil termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei de încetare a contractului individual de muncă, ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății prin care nu se atacă măsura încetării raporturilor de muncă între părți, ci se solicită plata unor sume de bani reținute și virate cu titlu de impozit de către pârâtă. Acest termen de 30 de zile invocat de pârâtă era aplicabil doar dacă se contesta măsura concedierii, ori nu acesta este obiectul litigiului dedus judecății, situație în care s-a impus respingerea acestei excepții.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune
s-a reținut că reclamantul/a a solicitat prin acțiune restituirea sumei reținute și virate cu titlu de impozit din suma acordată de pârâta angajator cu ocazia concedierii ca
indemnizație de concediere. Cum înainte s-a menționat, în prim ciclu procesual instanța de recurs a calificat litigiul dedus judecății ca fiind unul de muncă dezlegări de drept obligatorii pentru instanța de rejudecare, în condițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă. Așa fiind, tribunalul a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în forma existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, ce stabilește că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat. În cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii (actualul art.268 alin.1 lit.e), așa cum a susținut pârâta angajator, obiectul concret al pretențiilor deduse judecății nereferindu-se la neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci la restituirea unor sume reținute și virate de angajator cu titlu de impozit din indemnizația de concediere acordată, ce au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate integral. În cauză nu este aplicabil nici termenul de prescripție de 5 ani de la data încheierii anului financiar, așa cum s-a susținut de reclamant/ă în răspunsul la întâmpinare, deoarece fiind calificat litigiul ca fiind unul de muncă de către instanța de recurs, incidente devin prevederile din legislația muncii inclusiv în ce privește termenul de prescripție, iar nu dispozițiile din Codul de procedură fiscală. Astfel, tribunalul a constatat că acțiunea civilă pendinte a fost depusă și înregistrată în data de 11 februarie 2010, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, împlinit în data de 26 ianuarie 2010, termenul de prescripție de 3 ani pentru drepturile bănești solicitate de reclamant/ă curgând de la data comunicării deciziei de încetare a raporturilor de muncă în cuprinsul căreia se indică expres cuantumul net al sumei acordate angajatului, după reținerile făcute de angajator cu titlu de impozit și alte contribuții datorate statului, dată care în speță este 26 ianuarie 2007, decizia fiind semnată de reclamant/ă. În consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta/ul/a împotriva pârâtei SC O. P. SA.
În raport de rezolvarea defavorabilă a acțiunii principale, pentru considerentul neexercitării în termenul de prescripție, în temeiul art.60 alin.1 Cod procedură civilă s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva chematelor în garanție A. N. de A. F.
D. G. de A. a M. C. și D. G. a F. P. B. -N.
A. F. P. a municipiului B. ca fiind rămasă fără obiect, împrejurare ce exclude examinarea excepțiilor procesuale în legătură cu aceasta.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că reclamantul/a se află în culpă procesuală raportat la respingerea acțiunii
formulate ca prescrisă, motiv pentru care a fost obligat/ă să plătească pârâtei SC
P. SA suma de 768,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. F.
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că suma datorată de pârâta O.
SA reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea impozitului reținut de pârâtă și virat către bugetul statului, motiv pentru care
sunt incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din O.G. nr. 61/2002, termenul de prescripție fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
S-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 55 al. 4 lit. j din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (în forma de la data emiterii deciziei de concediere) nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, iar prin dispozițiile punctului 68 lit. l din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004 nu se pot modifica prevederile din Codul fiscal menționate anterior.
Drept urmare, în condițiile în care sumele în discuție au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantei în temeiul legii, contractului colectiv de muncă și programului de concediere colectivă, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către SC O. P. SA, în calitate de angajator, este întemeiată acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC O. P. SA la plata către recurent a diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia sa beneficieze și a salariilor compensatorii efectiv primite în urma desfacerii contractului individual de muncă ca urmare a concedierii colective.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia de casare pronunțată în cauză în primul ciclu procesual s-a statuat, cu caracter obligatoriu conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, că obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâtelor, inclusiv a SC O. P. SA, în calitate de fost angajator, la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit, din cele datorate reclamantei cu titlu de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective. Considerând în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit.f din Codul muncii că obligația angajatorului de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați este una proprie, instanța de casare a calificat prezenta cauză ca fiind un litigiu de muncă.
Drept urmare, așa cum judicios a constatat și Tribunalul, Curtea reține că termenul de prescripție al acțiunii deduse judecății, prin care s-a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit, este de 3 ani conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune).
Criticile din recurs în sensul că termenul de prescripție incident în cauză este de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat impozitul sunt nefondate, întrucât art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 (OG 61/2002 fiind abrogată) prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit și nu se circumscrie în aceste condiții ipotezei din dispoziția legală menționată anterior.
De altfel, Curtea reține că în Codul muncii sau în Legea 62/2011 nu se reglementează un termen de prescripție mai mare de 3 ani, astfel încât criticile recurentei sunt nefondate și din această perspectivă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că deși a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, recurentul nu a dezvoltat motivele de recurs reglementate de aceste dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat), că nu se impune analiza motivelor de recurs relative la fondul cauzei și urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. F. împotriva sentinței civile nr. 771/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr. 309._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. PT. C. M. L. D.
În C.O. semnează În C.O. semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI PREȘEDINTELE INSTANȚEI
V. M. V. M.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: C. N.
