Decizia civilă nr. 2316/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2316/R/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. A. împotriva sentinței civile nr. 66/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți G. CU P. P. NR. 3 B. NĂSĂUD, G. CU P. P. NR. 11 "C. CU P. "; B., C. LOCAL AL
B. și P. M. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 66/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta F. A. împotriva pârâților G. cu program P. nr.3 B., C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. și, în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program P. nr.3 B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 30 iunie 2010 sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
Au fost obligați pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. să aloce pârâtei G. cu program P. nr.3 B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata indemnizației de pensionare.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată față de pârâta G. cu program P. nr.11 "C. cu povești"; B. .
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, în ce privește petitele admise,
că fiind angajata pârâtei G. cu program prelungit nr.3 B., pe postul de educator, raporturile de muncă încetând ca urmare a pensionării reclamantei pentru limită de vârstă, începând cu data de 1 septembrie 2010, aceasta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.330/2009 în sensul stabilirii acestora începând cu 1 ianuarie 2010, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, așa cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr.221/2008, după cum nu a beneficiat nici de prevederile Legii 285/2010.
Făcându-se o trecere în revistă a prevederilor legale incidente și a deciziilor Curții Constituționale a României asupra acestora (O.G. nr. 15/2008, Legea nr.221/2008, O.U.G. nr. 136/2008, decizia Curții Constituționale nr.1221/2008,
O.U.G. nr.151/2008, deciziile Curții Constituționale nr. 842/_, 989/2009,
O.U.G. nr.1/2009, decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale, O.U.G. nr.31/2009, O.U.G. nr. 41/2009, art.147 din Constituție și art.31 din Legea nr.47/1992, Legea-cadru nr. 330/2009 - art. 1 alin. (2), art. 6 și art. 30 alin. (5)), ca și a deciziilor pronunțate în interesul legii în materie de Înalta Curte de Casație și Justiție, anume, nr.3/2011 și nr.11/2012 s-a concluzionat că, în perioada supusă judecății, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite atât de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cât și de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, motiv pentru care a admis aceste petite conform dispozitivului, și, având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza legilor arătate nu au fost plătite, s-a dispus actualizarea cu indicele inflației începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantei potrivit disp.art.166 alin.4 din Codul muncii.
Întrucât pârâta de rândul 1, G. cu program prelungit nr.3 B. - unitatea angajatoare are începând cu data de 1 aprilie 2012 compartiment propriu, aceasta a fost obligată să achite drepturile salariale restante, acțiunea fiind respinsă față de pârâta G. cu program prelungit nr.11 B., chemată în judecată doar ca nucleu financiar.
Pentru obligarea pârâților pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. la alocarea fondurile necesare plății sumelor restante datorate, s-a reținut incidența prevederilor art. 167 alin.1 din Legea nr.84/1995, art.104 din Legea 1/2011, art.36, art.62 și art.63 alin.4 din Legea nr.215/2001.
Cu privire la petitul 1 al acțiunii, tribunalul a constatat că p
otrivit art. 50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, în vigoare în perioada pentru care se solicită dreptul, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Numai că, în cauză sunt incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010, întrucât norma legală se referă la neacordarea indemnizațiilor de pensionare începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv 3 iulie 2010.
Din cuprinsul deciziei de pensionare depusă în copie la dosar, rezultă că reclamanta a solicitat pensionarea la data de 19 august 2010, iar drepturile i s-au acordat cu începere din 1 septembrie 2010, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Chiar dacă potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, republicat, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, contract care constituie legea părților și a cărui executare este obligatorie pentru părți potrivit art.243 din Codul muncii, (în forma în vigoare la data pensionării reclamantei), acesta nu poate deroga
de la legea imperativă, respectiv de la Legea 118/2010, întrucât legea fiind superioară contractului, legiuitorul poate interveni în contract, pentru a-l modifica sau a-l face ineficace.
Așadar, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, ce era în vigoare în perioada în care trebuia acordat dreptul, nu poate fi aplicabil în cazul reclamantei după intrarea în vigoare a Legii nr.118/2010, astfel că aceasta nu este îndreptățită să primească cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă două salarii de bază avute la momentul pensionării sale, motiv pentru care
în baza dispozițiilor legale mai sus arătate, acest petit a fost respins.
În baza art.274 C.pr.civ. au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale (un petit al acțiunii fiind respins), reprezentând onorariu avocațial, în conformitate cu actele justificative depuse la dosar.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta,
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii petitului nr. 1 din acțiunea introductivă, respectiv obligarea pârâtei intimate G. cu P. P. nr. 3 B. la plata sumei de 4198 lei reprezentând echivalentul a două salarii de bază cu titlu de indemnizație de pensionare, sumă actualizată cu indicele de inflație începând cu_ până la data plății efective; obligarea pârâților C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. să aloce fondurile bănești necesare plății acestui drept și obligarea la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor aflate la dosar.
În motivare reclamanta susține că prin sentință au fost respinse aceste pretenții, motivat de faptul că drepturile de pensie i s-au acordat cu începere de la data de 01 septembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. Or, recurenta din eroare a depus la dosarul cauzei decizia nr. 1. din_ care nu este decizia inițială ci decizia modificatoare; în fapt, cum rezultă din decizia nr. 1. din_, recurenta s-a pensionat cu data de_, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 când erau în vigoare prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010. De altfel, și în decizia modificatoare se arată că "drepturile inițiale stabilite cu_ ";.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii petitului privitor la plata indemnizației de pensionare reprezentând echivalentul a două salarii de bază către reclamantă.
Așa cum corect arată recurenta, în mod eronat a reținut tribunalul faptul că data la care dreptul litigios a fost scadent se situează în luna septembrie 2010, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010.
În fapt, cum reiese atât din decizia inițială privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă nr. 1. din_ (fila 4 dosar recurs) cât și din decizia nr. 1. din_, prin care s-a recalculat pensia reclamantei prin adăugarea unui stagiu nou de cotizare (fila 5 dosar fond), drepturile inițiale de pensie ale reclamantei datează din_, care este ca atare data la care s-a deschis dreptul acesteia la pensie pentru limită de vârstă.
Or, potrivit prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, "salariații care se pensionează pentru limita de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării";.
Chiar dacă nu se prevede scadența dreptului la plata indemnizației de pensionare, reiese din interpretarea acestei clauze și trebuie dedus din afectația
sumei că aceasta trebuie plătită la data ieșirii la pensie, deci că scadența dreptului este concomitentă cu data stabilirii drepturilor de pensie. Aceasta cu atât mai mult, cu cât dreptul este unul achitat de angajator, or raporturile juridice ale angajatului cu acesta încetează la data pensionării, fiind evident că și desocotirea între aceștia trebuie să se facă la data încetării raporturilor contractuale.
Or, petitul a fost respins pentru unicul considerent că prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 se statuează că începând cu data intrării acesteia în vigoare nu se mai acordă indemnizații la ieșirea la pensie.
Ca urmare, față de această dată a scadenței dreptului reclamantei la primirea indemnizației de pensionare, anume,_, intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 la data de_ nu poate avea ca efect aneantizarea dreptului său, întrucât o atare măsură ar echivala cu aplicarea retroactivă a legii, prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție.
Așa fiind, urmează a fi admis recursul formulat, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acestei pretenții, astfel cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., vor fi obligați pârâții la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, aferente fondului, față de modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate.
În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta F. A. împotriva sentinței civile nr. 66/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de obligare a pârâtei G. cu program P. nr.3 B. la plata în favoarea reclamantei, a indemnizației de pensionare reprezentând echivalentul a două salarii de bază.
Obligă pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. să aloce pârâtei G. cu program P. nr.3 B. fondurile necesare plății acestui drept.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. M. N. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. I. C.
GREFIER,
N.
