Sentința civilă nr. 2702/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2702
Ședința publică din 27 mai 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător Ș. L., grefier
Asistenți judiciari:
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I., cu domiciliul în Z., str. S., nr. 27/B, județul Sălaj și cu domiciliul procesual ales în Z., str. P., nr.8, bl.P85, sc.A, ap.16, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC C. S., cu sediul în Z. ,str. U., nr.20,județul Sălaj,având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului, av. Negru M. Liviu, cu împuternicire avocațială la dosar, și reprezentanta pârâtei, av.Ielciu D. Alexandrina, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanta pârâtei, av. Ielciu D. Alexandrina,invocă excepția prescripției drepturilor salariale aferente anului 2009 întrucât a trecut mai mult de trei ani de la data când aceste drepturi salariale ar fi fost datorate și până la introducerea cererii de chemare în judecată și anume_, depune la dosar Registre de casă din perioada_ -_ ,f.124-167, comunică un exemplar cu reprezentantul reclamantului și susține că din acestea rezultă că reclamanții sunt pe rând director general,director de producție, director economic, deci persoane de decizie a plății drepturilor salariale în societatea pârâtă și din acest motiv invocă propria culpă. De asemenea susține că ceea ce solicită reclamantul nu este întemeiat deoarece din analiza actelor depuse la dosar nu reiese că societatea ar datora vreo sumă de bani reclamantului iar copia statelor de plată depuse la dosar de către reclamant nu constituie o precizare la acțiune.
Reprezentantul reclamantului, av. Negru M., în replică, susține că statele de plată depuse la dosar nu constituie o precizare la acțiune ci doar a vrut să dovedească că suma solicitată de reclamant este reală.
Nemaifiind cereri în probațiune ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului, av.Negru M. solicită respingerea excepției prescripției drepturilor salariale aferente anului 2009 invocată de către pârâtă iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtei la plata sumei de 24.120 lei reprezentând plata drepturilor salariale aferente perioadei
ianuarie 2009 -iulie 2011 precum și la plata dobânzii legale aferente sumei începând cu data scadenței până la recuperare.
Reprezentanta pârâtei, av. Ielciu D. Alexandrina solicită admiterea excepției prescripției drepturilor salariale aferente anului 2009 iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, formulată în scris și înregistrată la data de_, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâta SC C. S., solicitând instanței obligarea pârâtei sa plătească reclamantului suma de 21.210 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei ianuarie 2009 - iunie 2011.
Acesta arată că a fost angajat în cadrul unității pârâte, pe perioadă nedeterminată și având încheiat contractul individual de muncă nr. 4073/_ .
Societatea pârâtă nu i-a achitat drepturile salariale aferente perioadei solicitate deși a trecut o perioadă de mai mult de 2 ani de la data achitării integral a ultimului salariu.
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 281-291 din Codul Muncii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, în conformitate cu art. 171 din Codul Muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate.
În ședința publică din data de 27 mai 2013 societatea pârâtă solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere și faptul că din registrele de casă depuse la dosarul cauzei reiese faptul că reclamantul a fost director comercial în cadrul societății pârâte, fiind persoană de decizie în privința plății drepturilor salariale, astfel invocându-și propria culpă.
Mai arată faptul că din analiza documentelor depuse la dosar nu reiese ca societatea ar datora vreo sumă de bani reclamantului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, excepție invocată de societatea pârâtă, instanța constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 valabil la data introducerii acțiunii, prescripția se întrerupe ,,prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția,,
Conform art. 17 din același act normativ se reține că ,,întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție,,.
După cum reiese din scriptele de la filele 21 și 10, societatea pârâtă avea de plătit diferențele salariale aferente lunilor mai-decembrie, pe care a înțeles să le achite doar în data de_, recunoscând astfel salariul datorat reclamantului și fiind astfel întrerupt cursul prescripției.
Examinând acțiunea prin prisma motivației expusă de reclamant, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței, se constată că acțiunea este fondată, motiv pentru care se va admite, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajat în cadrul unității pârâte, pe perioadă nedeterminată și având încheiat contractul individual de muncă nr. 4073/_ (fila 25).
Prin actul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă, începând cu data de_ reclamantului i-au fost modificate drepturile salariale, fiind stabilite la cuantumul de 25.000.000 ROL.
Drepturile salariale ale reclamantului aferente perioadei solicitate nu au fost acordate în totalitate, de-a lungul acestei perioade fiindu-i achitate unele avansuri, dar nu sumele integrale cuvenite acestuia.
Conform tabelului de la fila 21, coroborat cu înscrisurile cu care pârâta înțelege să facă dovada drepturilor salariale achitate reclamantului, reiese faptul că pârâta recunoaște că a plătit doar o parte din drepturile salariale cuvenite reclamantului prin contractul individual de muncă și actul adițional.
Acest fapt este contrar prevederilor Codului Muncii.
Conform art. 272 din Codul Muncii ,,sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare,,.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art. 168 (1).
Pârâta nu a dovedit prin înscrisuri efectuarea plății în totalitate către reclamant.
Din același act normativ reținem că "nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"; (art. 169).
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, fiind afirmat in Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căreia "cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil si suficient care să-i asigure lui si familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană (art. 23 alin. 3).
In același sens, art. 159 din Codul Muncii precizează ca "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârstă, apartenență naționala, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine sociala, handicap, situație sau responsabilitate familiala, apartenență ori activitate sindicală";.
In consecință, instanța va obliga societatea pârâtă la plata drepturilor salariale aferente perioadei aferente perioadei ianuarie 2009 - iunie 2011.
În temeiul art. 166 alin(4) din Codul muncii instanța va obliga pârâta să-i plătească reclamantului dobânda legală calculată asupra acestor sume de la data scadenței și până la data plății efective.
Având in vedere faptul ca reclamantul nu au făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli de judecata, instanța urmează să respingă ca nedovedită această cerere.
Pentru aceste motive,
În numele Legii, H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția prescripției drepturilor salariale aferente anului 2009 - invocată de pârâtă.
Admite cererea formulată de reclamantul B. I. cu domiciliul în Z., str.
S., nr. 27/B, județul Sălaj și cu domiciliul procesual ales în Z., str. P., nr.8, bl.P85, sc.A, ap.16, județul Sălaj - în contradictoriu cu pârâta SC C. S. Z.
, cu sediul în Z. ,str. U., nr.20,județul Sălaj - pe care o obligă la plata sumei de
24.210 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei ianuarie 2009 - iulie 2011 - precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei calculate de la scadență până la recuperare.
Respinge ca nedovedit capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2013.
Președinte,
Asistenți judiciari,
Grefier,
P. R. M.
P. R. S.
V. R. I. Ș. L.
Red.P.R.M./_
Dact.Ș.L./_ /5 ex.
