Decizia civilă nr. 2393/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr._ ***
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2393/R/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. A. V. împotriva sentinței civile nr. 652/F din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ ***, privind și pe pârâtele intimate
S. P. SA, A. N. DE A. F., D. G. DE A. A M.
C. D. C. A., și pe chematele în garanție - intimate D. G. A
F. P. B. N., A. F. P. A M. B., intimat, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC OMV P. SA, avocat Moroșan N. Agapia A., în substituirea domnului avocat Bilan I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei A. F. P. a municipiului B. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC OMV P. SA a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 17 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, chemata în garanție - intimată D. G. a F. P.
B. N. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate SC OMV P. SA.
Reprezentanta pârâtei intimate SC OMV P. SA depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtei intimate SC OMV P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare și apreciază că în mod legal instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de către reclamanta recurentă este prescrisă raportat la momentul nașterii dreptului la acțiune și la momentul la care a fost înregistrată cererea de chemare în
judecată.
Solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată pentru celelalte faze procesuale și arată că pentru acest stadiu procesual - recurs
- SC OMV P. SA își rezervă dreptul de a formula separat o acțiune distinctă pentru recuperarea acestor cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr.562/2012 a Tribunalului B. N., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._ ** a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtele D.
G. a F. P. B. -N., A. F. P. B. și SC OMV P. SA, și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Cilian A.
V. față de acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A. N. de A. F. .
A fost admisă acțiunea, ulterior completată, formulată de reclamanta Cilian A. V. împotriva pârâtei A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C., și, în consecință:
- a fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să restituie reclamantei suma de 3037 lei, reprezentând impozit pe venit, precum și dobânda legală de la data reținerii impozitului și până la data restituirii efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție precizată formulată de pârâta SC OMV P. SA împotriva chematelor în garanție A. N. de A.
F. - D. G. de A. a M. C., D. G. a F. P.
B. -N. și A. F. P. B. .
A fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de
1.190 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC OMV P. SA cheltuieli de judecată în cuantum de 368,38 lei.
Prin Decizia civilă nr.9099/2012 a Curții de apel C., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta A.
N. de A. F. împotriva sentinței civile nr.562/2012 a Tribunalului B.
N., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._ **, a fost casată această sentință în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B. N., Secția I civilă, în compunerea specifică soluționării litigiilor de muncă.
Prin Sentința civilă nr. 652 din_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosar nr._ ***,
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și chematelor în garanție A. F. P. B., D. G. a
F. P. B. -N., A. N. de A. F. B. și D. G. de A. a M. C. din cadrul Agenției Naționale de A. F. B. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC "OMV P. "; SA.
Au fost respinse ca nefondate celelalte excepții invocate de pârâte și chemate în garanție.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC "OMV P. "; SA B. și s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta C. A. V. împotriva acestei pârâte, ca fiind prescrisă.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC "OMV P. "; SA suma de 783,77 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC
"OMV P. "; SA față de A. N. de A. F. ca neîntemeiată și față de
A. F. P. B., D. G. a F. P. B. -N. și D.
G. | de A. a M. C. din cadrul Agenției Naționale de A. | F. |
B. | pentru lipsa calității procesuale de chemat în garanție. |
În cadrul procesului de reorganizare a activității Zonei PECO B., conform Programului de reorganizare a P. SA, aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al P. SA din data de_ și respectiv_, în temeiul prevederilor art. 65-67 și art. 73-75 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a fost emisă decizia nr. 92 din 14 iunie 2006 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei.
Potrivit art.6 al menționatei decizii, valoarea netă a indemnizației de concediere acordată reclamantei cu respectarea prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea acesteia în P., a fost de 15.947 lei (RON).
Raportat la mențiunile fișei fiscale aferentă anului 2006 și precizările depuse la dosar de pârâta angajatoare SC OMV P. SA și în cuprinsul cărora menționează, defalcat, reținerile efectuate asupra indemnizației de concediere rezultă că din cuantumul brut al acestei indemnizații, s-a reținut și virat de către pârâta OMV P. SA (în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art. 58 din Codul fiscal), bugetului general consolidat administrat de pârâta A.
N. de A. F., alături de contribuțiile pentru bugetul de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj), suma de 3037 lei cu titlu de impozit pe venit în procent de 16%.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor - chemate în garanție
A.
F. P. B., D. G. a F. P. B. -N., A. N. de A.
F. B. și D. G. de A. a M. C. din cadrul Agenției Naționale de A. F. a fost admisă întrucât litigiul a fost calificat ca fiind unul de dreptul muncii de către instanța de recurs.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei OMV P. SA
a fost respinsă în raport de calificarea litigiului.
Excepția tardivității introducerii
au fost respinsă, apreciindu-se că în raport de obiectul litigiului, nu este incident în cauză termenul prevăzute de art. 283 alin.1 lit.a) Codul muncii (30 de zile).
Excepția inadmisibilității acțiunii
invocată de către pârâta - chemată în garanție A. N. de A. F. prin prisma lipsei procedurii prealabile a fost respinsă față de pretențiile concrete deduse judecății, reclamanta acționând în calitate de fost salariat al pârâtei angajator, invocând expres prevederile Codul muncii ce reglementează scopul jurisdicției muncii, părțile conflictului de muncă și termenul pentru formularea cererilor în materie dintre salariați și angajatori.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC OMV P. SA, tribunalul a reținut că
în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani de la data încheierii anului financiar, așa cum s- a susținut în răspunsul la întâmpinare, deoarece fiind calificat litigiul ca fiind unul de dreptul muncii de către instanța de recurs, în acest gen de litigii sunt aplicabile prevederile din legislația muncii inclusiv în ce privește termenul de prescripție, și nu dispozițiile din Codul de procedură fiscală. Acest termen de prescripție ar fi fost incident dacă era soluționată cauza de instanța de contencios fiscal.
Nu este aplicabil nici termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii, așa cum a susținut pârâta angajator, fiindcă față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, tribunalul a apreciat că în speță nu este vorba de neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci de restituirea unor sume reținute și virate de angajator cu titlu de impozit din indemnizația de concediere acordată, iar aceste pretenții au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate integral, fiind incidente prevederile art. art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, în forma anterioară existentă la data sesizării instanței.
Astfel, potrivit art.283 alin.1 lit. c Codul muncii în forma anterioară existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit. c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat.
Reclamanta a solicitat prin acțiune restituirea sumei reținute și virate cu titlu de impozit din suma acordată de pârâta angajator cu ocazia concedierii ca indemnizație de concediere, iar termenul de prescripție de 3 ani curge de la data plății, respectiv a reținerii impozitului, iar în speță aceasta a fost realizată în luna iunie 2006.
Având în vedere faptul că acțiunea civilă a fost depusă și înregistrată de reclamantă în data de 08 aprilie 2010, tribunalul a constatat că reclamanta nu a respectat termenul de prescripție de 3 ani impus imperativ de lege, acțiunea fiind formulată ulterior împlinirii acestui termen de prescripție ce s-a împlinit în iunie 2009, motiv pentru care s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC OMV P. SA și în consecință, a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta.
Excepția invocată de chemata în garanție A. N. de A. F. B.
, a lipsei calității procesuale pasive, a fost respinsă
întrucât impozitul pe venit, calculat asupra indemnizației de concediere acordată reclamantei a fost reținut de către pârâta OMV P. SA - mare contribuabil, și cum, sumele reținute au fost virate de către pârâtă bugetului general consolidat, conform art.114 alin.2/1 din OG nr.93/2003 privind Codul de procedură fiscală, administrat de chemata în garanție A. N. de A. F. B., aceasta are obligația de despăgubire cu privire la suma pe care pârâta a fost obligată să o plătească reclamantei, motiv pentru care tribunalul a respins excepția invocată.
Prin urmare, calitatea de chemată în garanție o are A. N. de A.
F. B., astfel că cererea de chemare în garanție a celorlalte chemate în garanție A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. -N. -
A. F. P. B., D. G. a F. P. B. -N. și
D. G. de A. a M. C. din cadrul Agenției Naționale de A. F. B. a fost respinsă pentru lipsa calității de chemat în garanție.
D. perspectiva soluției date acțiunii introductive, pentru considerentul neexercitării acesteia în termenul de prescripție, în temeiul art.60 alin.1 Cod procedură civilă s-a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC OMV P. SA împotriva chematei în garanție A. N. de A. F. ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC OMV
P. SA împotriva chematelor în garanție
A. F. P. a municipiului B.
, D. G. a F. P. B. -N. și D. generală de A. a M. C. din cadrul Agenției Naționale de A. F. și D. G. a F. P. B.
-N. pentru lipsa calității procesuale de chemat în garanție.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că reclamanta se află în culpă procesuală raportat la respingerea acțiunii formulate ca prescrisă, motiv pentru care a fost obligată să plătească pârâtei SC OMV P. SA suma de 783,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă, potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar în toate fazele procesuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. A. V.
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că suma datorată de pârâta OMV P. SA reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea
impozitului reținut de pârâtă și virat către bugetul statului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din O.G. nr. 61/2002, termenul de prescripție fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
S-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 55 al. 4 lit. j din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (în forma de la data emiterii deciziei de concediere) nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, iar prin dispozițiile punctului 68 lit. l din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004 nu se pot modifica prevederile din Codul fiscal menționate anterior.
Drept urmare, în condițiile în care sumele în discuție au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantei în temeiul legii, contractului colectiv de muncă și programului de concediere colectivă, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către SC OMV P. SA, în calitate de angajator, este întemeiată acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC OMV P. SA la plata către recurent a diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia sa beneficieze și a salariilor compensatorii efectiv primite în urma desfacerii contractului individual de muncă ca urmare a concedierii colective.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia de casare pronunțată în cauză în primul ciclu procesual s-a statuat, cu caracter obligatoriu conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, că obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâtelor, inclusiv a SC OMV P. SA, în calitate de fost angajator, la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit, din cele datorate reclamantei cu titlu de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective. Considerând în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit.f din Codul muncii că obligația angajatorului de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați este una proprie, instanța de casare a calificat prezenta cauză ca fiind un litigiu de muncă.
Drept urmare, așa cum judicios a constatat și Tribunalul, Curtea reține că termenul de prescripție al acțiunii deduse judecății, prin care s-a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit, este de 3 ani conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune).
Criticile din recurs în sensul că termenul de prescripție incident în cauză este de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat impozitul sunt nefondate, întrucât art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 (OG 61/2002 fiind abrogată) prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit și nu se circumscrie în aceste condiții ipotezei din dispoziția legală menționată anterior.
De altfel, Curtea reține că în Codul muncii sau în Legea 62/2011 nu se reglementează un termen de prescripție mai mare de 3 ani, astfel încât criticile recurentei sunt nefondate și din această perspectivă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că deși a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, recurentul nu a dezvoltat motivele de recurs reglementate de aceste dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză
(motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat), că nu se impune analiza motivelor de recurs relative la fondul cauzei și urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. | A. | V. | |
împotriva sentinței civile nr. 652 din_ a Tribunalului B. | -N. | , |
pronunțată în dosar nr._ ***, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: C. I.
