Decizia civilă nr. 262/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 262/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul U. I. împotriva sentinței civile nr. 1285 din 7 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă S.C. O. P. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului recurent - avocat D. Contra din cadrul Baroului Maramureș și reprezentanta reclamantei intimate - avocat A. Lupșea din cadrul Baroului C.
.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților depun la dosar la acest termen de judecată delegațiile de reprezentare și arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Critică sentința pronunțată de prima instanță atât din punct de vedere al nelegalității, cât și al netemeiniciei.
Reprezentanta reclamantei intimate pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond aceasta fiind temeinică și legală. În esență arată că societatea a fost obligată la plata unor suplimente salariale pe care le-a achitat, iar recurentul a executat silit diferența dintre sumele brute și cele nete, sumă care de fapt constituia o datorie către stat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1285/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._,
s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC O. P. SA, împotriva pârâtului U. I. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să
restituie reclamantei suma de 2.046,82 lei actualizată la data plății efective, în raport de indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii de întoarcere a executării silite, instanța a apreciat că aceasta a rămas fără obiect, raportat la precizarea temeiului de drept al acțiunii ca fiind doar art. 265 Codul muncii.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, acțiunea vizează restituirea plății sumei nedatorate, aceasta constând în plata făcută ca urmare a executării silite la data de_, dată la care s-a născut dreptul de acțiune și față de care acțiunea introdusă la data de_ este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin. 2 Codul muncii.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 868/_ pronunțată de T. Maramureș în dosarul nr._ s-a admis cererea reclamantului U. I. și a altor reclamanți împotriva pârâtei SC P. SA, aceasta fiind obligată să plătească drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de Crăciun începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei.
Pârâta SC P. SA a fost obligată să plătească reclamanților suma de
29.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2265/R/2008 a Curții de Apel C. s-a respins recur- sul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinței susmenționate.
La data de_ reclamanții din dosarul nr._ au solicitat T. ui Maramureș să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 868/_ în sensul de a se menționa cuantumul drepturilor salariale la care a fost obligată pârâta SC
P. SA, respectiv: 980 lei pentru Crăciunul din anul 2004; 1.400 lei pentru Paștele și 1400 lei pentru Crăciunul din anul 2005; 1.850 lei pentru Paștele și 1.850 lei pentru Crăciunul din anul 2006; 1.850 lei pentru Paștele din anul 2007, cererea acestora fiind admisă prin încheierea din data de_ .
Împotriva acestei încheieri pârâta SC P. SA nu a formulat recurs.
La data de_ SC P. SA, a cărei succesoare în drepturi este reclamanta SC O. P. SA, i-a achitat pârâtului din prezenta cauză suma netă de 3.091 lei, apreciind că-i datora acestuia în baza hotărârii judecătorești suma brută de 4.329 lei.
La data de_, pârâtul, alături de ceilalți reclamanți din dosarul nr. _
, s-a adresat executorului judecătoresc M. i M. solicitând executarea silită a sentinței civile nr. 868/_ .
În dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. i M. la data de_ s- a dispus înființarea popririi pe conturile bancare ale debitoarei SC Petrom SA, deschise la mai multe unități bancare pentru suma de 300.427,95 lei datorată creditorilor cu titlu de drepturi salariale suplimentare conform sentinței civile nr. 868/_ și a încheierii din data de_ .
Debitoarea a fost înștiințată la data de_, în conformitate cu pre- vederile art. 454 al. 1 Cod procedură civilă.
S-a dovedit și nu s-a contestat, că la data de_, anterior încheierii din_, prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului reclamanta a achitat obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 868/_, de bună voie, deci anterior cererii de executare silită.
La data de_ s-a procedat la eliberarea sumelor obținute prin executarea silită, pârâtul creditor U. I., primind suma de 1.837,55 lei și cheltuieli de executare, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de executo- rul judecătoresc M. i M. la aceeași dată.
Faptul că reclamanta nu a formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. i M., nu înseamnă că această poziție a sa înlătură posibilitatea reclamantei de a recupera suma plătită în plus, în cadrul acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 256 alin. 1 Codul muncii.
Potrivit art. 256 al. 1 Codul muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligația de restituire instituită de acest text legal are la bază plata lucrului nedatorat.
În speță, suma de 2.046,82 lei încasată de pârât pe calea executării silite în condițiile în care titlul executor a fost deja pus în executare la data de_ de către reclamanta de bună voie, apare ca o plată nedatorată, astfel că instanța a apreciat întemeiată acțiunea și în consecință a admis-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul U. I.
, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței; să se constate că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 868/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a admis cererea pârâtului reclamant și a altor reclamanți împotriva pârâtei SC. P. S.A. aceasta fiind obligata să plătească drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de Crăciun, începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei.
Pârâta S.C. P. S.A. a fost obligată să plătească reclamanților suma de 29.500, lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2265/R/2008 a Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat de pârâta S.C. P. S.A. împotriva sentinței sus-menționate.
La data de_ reclamanții din dosarul nr._ au solicitat T. ui Maramureș să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 868/_ în sensul de a se menționa cuantumul drepturilor salariale la care a fost obligată S.C. P.
S.A. respectiv: 980 lei pentru Crăciunul din anul 2004; - 1400 lei pentru Paștele și 1400 lei pentru Crăciunul din anul 2005; - 1850 lei pentru Paștele și 1850 pentru Crăciunul din anul 2006; - 1850 lei pentru Paștele din anul 2007, această cerere fiind admisă prin încheierea din data de_ .
Împotriva acestei încheieri pârâta S.C. P. S.A. nu a formulat recurs.
La data de_ S.C. P. S.A., a cărei succesoare în drepturi este reclamanta S.C. O. P. S.A., i-a achitat pârâtului din prezenta cauză suma de 3091 lei apreciind că îi datora acestuia în baza hotărârii judecătorești suma brută de 4329 lei.
La data de_, pârâtul, alături de ceilalți reclamanți din dosarul nr. _
, s-a adresat executorului judecătoresc M. M. i, solicitând executarea silită a sentinței civile nr. 868/_ pentru diferențele de drepturi salariale neachitate de bună voie, actualizate cu indicele de inflație, în cazul său în cuantum de 1837,55 lei.
Pârâtul U. I. a încetat raportul de muncă cu S.C. P. S.A. la data de_ .
În dosarul execuțional nr. 20/2009 a BEJ M. M. i la data de_ s-a dispus înființarea popririi pe conturile bancare ale debitoarei S.C. P. S.A.,
deschise la mai multe unități bancare pentru suma de 300.427,95 lei datorată creditorilor cu titlu de drepturi salariale suplimentare neachitate în baza sentinței civile nr. 868/_ și a încheierii din data de_ .
Debitoarea a fost înștiințată la data de_, în conformitate cu prevederile art. 454 al. 1 Cod procedură civilă.
Deși pretinde că obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 868/_, lămurită prin încheierea din data de_, a fost executată integral de bună voie la data de_, deci anterior cererii de executare silită, debitoarea S.C P. S.A. nu a formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. i M. .
La data de_ s-a procedat la eliberarea sumelor obținute prin executarea silită, pârâtul primind suma de 1837,55 lei și cheltuieli de executare.
Prin cererea formulată și ulterior modificată în prezentul dosar, succesoarea în drepturi a debitoarei S.C. P. S.A., S.C. O. P. S.A., solicită obligarea creditorului pârât, în baza prevederilor art. 256 Codul muncii, la restituirea sumei de 2046,82 lei încasate prin executare silită.
Potrivit art. 256 al 1 Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligația de restituire instituită în acest text legal are la bază plata lucrului nedatorat, reglementată prin dispozițiile art. 992-993 și art. 1092 din vechiul Cod Civil.
Așa cum reiese din cuprinsul art. 993 Cod civil, pentru a se naște obligația de restituire, plata nedatorată trebuie făcută din eroare: "acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are dreptul la repetițiune în contra creditorului".
Or, în speță, suma de 2046,82 lei încasată de pârâtă pe calea executării silite a fost datorată conform titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Reclamanta S.C. O. P. S.A. a avut cunoștință de executarea silită desfășurată în dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. i M. și nu s-a opus acesteia, deși avea posibilitatea ca, pe calea contestației la executare, să invoce stingerea obligației de plată prin executarea de bună voie intervenită anterior hotărârii ce se executa.
Achiesând la executarea silită derulată împotriva ei, reclamanta a recunoscut implicit datoria de 2046,82 lei față de creditorul pârât, astfel că solicitarea sa de restituire a sumei menționate în baza art. 256 al. 1 Codul muncii, este nefondată.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041C.pr.civ.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului,
arătând în esență că a executat întocmai și de bună credință dispozitivul sentinței 868/2008, plătind sumele nete datorate recurentului, iar după încasarea sumelor legal datorate, acesta, cu vădită rea credință, a pus în executare sentința pentru a obține în mod nelegal și plata sumelor reprezentând contribuții obligatorii la bugetul asigurărilor sociale.
Mai arată intimata că instituția achiesării la executarea silită nu este reglementată ca atare de normele de drept procesual civil, că nu a efectuat nici un act sau fapt juridic menit a fi interpretat ca o renunțare la dreptul de a obține sumele executate în mod nelegal de către pârât. Faptul că O. P., din rațiuni logistice, a fost în imposibilitate de a promova în termen contestație împotriva executării silite nelegale nu poate fi asimilată unei achiesări la o hotărâre
judecătorească sau la o pretenție a creditorului.
Referitor la aplicabilitatea art. 256 alin. 1 codul muncii intimata menționează că prin dispozitivul sentinței civile nr. 868/2008 nu a fost obligată
la plata unei sume certe, lichide și exigibile către recurentă, modul legal de punere în executare a acestei sentințe este acela al plății către salariați a sumelor nete cuvenite și virarea către bugetul statului a sumelor reprezentând contribuții sociale aferente primelor achitate.
Suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată reprezintă suma obținută de recurent prin executarea silită ce a purtat asupra diferenței între suma brută rezultată din sentința indicată ca fiind datorată acestuia și suma efectiv plătită de P., reprezentând suma netă la care era îndreptățit în temeiul sentinței după deducerea impozitului pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii, care potrivit legii au fost reținute la sursă de P. și virate la bugetul statului, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a face aplicarea art. 256 din codul muncii, precum și a art. 992 din vechiul cod civil.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 868 din 9 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, reclamanta a fost obligată să plătească unui număr de 169 de angajați, printre care și pârâta, suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și Crăciun, începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu, actualizate în funcție de rata inflației la data plății, precum și să plătească suma totală de 29.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă din data de 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a lămurit dispozitivul hotărârii judecătorești mai sus amintite, în sensul că plata suplimentărilor salariale datorate reclamanților pentru sărbătorile de Paști și Crăciun se va face la nivelul de: 980 lei pentru anul 2004, 1400 lei pentru anul 2005 și 1850 lei pentru anii 2006 și 2007.
În temeiul acestor hotărâri judecătorești, pârâtul, împreună cu ceilalți salariați, au formulat cererea de executare silită înregistrată sub nr. 20/2009 la Biroul Executorului Judecătoresc M. i M. .
Drept urmare, s-a înființat poprirea asupra conturilor bancare ale reclamantei, iar la data de 9 februarie 2009 s-a recuperat suma totală de 335.794,01 lei reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de executare (onorariu avocat, taxe de timbru și onorariu executor).
La data de 26 februarie 2009 executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumelor recuperate în urma executării silite, recurentului pârât fiindu- i acordate atât drepturile salariale, dar și o sumă cu titlu de cheltuieli de executare, sens în care a fost încheiat procesul-verbal depus la filele 26-27 din dosarul de fond.
Prin demersul său judiciar reclamanta intimată a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2046,82 lei, încasată de acesta din urmă prin executare silită, susținând că aceasta este o sumă necuvenită și nedatorată, deoarece anterior a executat hotărârea plătind voluntar suma netă la care a fost obligată și a virat la bugetul de stat impozitul și contribuțiile sociale aferente.
Raportat la motivele de recurs invocate de pârât, Curtea constată că, dincolo de verificarea caracterului datorat sau nedatorat al sumei la restituirea căreia a fost obligat pârâtul prin sentința atacată, dezlegarea litigiului impune stabilirea prealabilă dacă, raportat la împrejurările în care s-a făcut plata și la relevanța lor juridică, se poate solicita restituirea, în condițiile în care nu s-a uzat de instrumentul juridic specific pentru opunerea la executare, respectiv, contestația la executare.
În această analiză Curtea reține că în situația încălcării unor prevederi legale în cadrul executării silite, persoana interesată are posibilitatea să sesizeze
instanța de executare, urmărind să obțină anularea actelor de executare silită contrare legii, iar mijlocul procedural pe care legea îl pune, în acest scop, la dispoziția celui interesat este contestația la executare, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 399 și urm. C.proc.civ.
În ceea ce îl privește pe debitor, contestația la executare reprezintă singurul mijloc procedural reglementat de lege pentru valorificarea unor drepturi și pentru exercitarea controlului judecătoresc asupra legalității măsurilor dispuse de executorul judecătoresc, în ultima fază a procesului civil, aceea a executării silite. Astfel, potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ. "împotriva executării silite însăși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare". De asemenea, potrivit art. 61 din Legea nr. 188/2000: "Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot
formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă".
În situația în care debitorul pierde termenul de contestație, acesta nu mai are posibilitatea conferită cu titlu de excepție de art. 401 alin. 3 C.proc.civ. doar terțelor persoane, de a putea recurge și la calea procedurală a unei cereri separate, în ipoteza în care ele nu au introdus contestația la executare înăuntrul termenului legal.
Așadar, controlul instanței la cererea creditorului sau debitorului cu privire la actele de urmărire silită se declanșează doar în cazul în care aceștia formulează contestație împotriva actelor de executare.
Contestația la executarea propriu-zisă poate privi nerespectarea formelor pentru investirea cu formulă executorie, nerespectarea condițiilor prevăzute pentru încunoștințarea debitorului, prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea executării silite, invocarea compensației legale, precum și alte motive de nulitate, însă pe calea contestației se poate invoca și faptul că debitorul și-a executat de bunăvoie obligația înscrisă în titlul executoriu, aceasta fiind una dintre apărările de fond, ce privesc cauze de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu ce au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii și pot fi invocate în cadrul contestației.
Deși nu există nici un text de lege explicit care să interzică solicitarea restituirii unei sume, prin ipoteză executate silit și care tot ipotetic, nu era datorată, fiind achitată de bună voie anterior începerii executării silite, Curtea notează că o atare cerere nu poate fi primită întrucât se întemeiază pe invocarea propriei culpe, aceea de a nu fi uzat în termen de calea de atac specifică împotriva unei executări silite afirmate ca superflue. Or, nemo propriam turpitudinem allegans.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii ar semnifica admiterea unei contestații la executare în afara termenului imperativ impus de art. 401 C.proc.civ., ceea ce nu se poate dispune.
Ca urmare, efectul neformulării în termen a unei contestații la executare este același cu cel al unei achiesări din partea reclamantei la justețea plății cerute pe această cale de către pârât, situație în care reclamanta nu mai poate susține caracterul nedatorat al acestei plăți și să ceară întoarcerea ei, fără a periclita în mod inacceptabil stabilitatea circuitului civil și protecția de care se bucură lucrul judecat și executat.
Aspectul invocat de reclamanta intimată în sensul că a fost în imposibilitate de a promova contestația la executare din rațiuni logistice nu este de natură a justifica răsturnarea prezumției de legalitate a executării silite necontestate în termen; asemenea împrejurări puteau fi eventual invocate în cadrul unei cereri de repunere în termenul de formulare a contestației la executare, pentru a putea produce efect. În plus, aceste împrejurări nu au o
asemenea anvergură, încât să fie asimilabile unui caz de forță majoră și nici nu exclud culpa recurentei, pentru a se putea trece în domeniul cazului fortuit și a putea fi invocate fără încălcarea principiului indicat mai sus, nemo propriam turpitudinem allegans.
Constatând astfel că nu sunt întrunite în cauză condițiile impuse de art. 256 Codul muncii pentru restituirea sumelor nedatorate, în temeiul art. 312 alin. 1-3, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de pârât și va modifica în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
În baza art. 274 C.proc.civ., intimata reclamantă va fi obligată la plata sumei de 800 lei favoarea recurentului pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanțele depuse la dosar (fila 48 dosar fond și fila 34 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul U. I. împotriva sentinței civile nr. 1285 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. O. P. S.A. în contradictoriu cu reclamantul U. I. .
Obligă pe intimata S.C. O. P. S.A. să plătească recurentului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
G. | -L. T. I. | T. | D. C. | G. |
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: V.C.
