Decizia civilă nr. 2950/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2950/R/2013
Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. C. împotriva sentinței civile nr. 3152 din 21 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă Ș. CU C. I - V. R., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 28 mai 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de_ reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta Ș. cu clasele I-V. R., solicitând instanței obligarea acesteia să îi achite un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii și cheltuieli de judecată, arătând că pârâta a refuzat plata deoarece sumele solicitate trebuie achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat și nu din fondul de salarii al școlii care provine exclusiv din TVA, de la bugetul de stat.
Pârâta, prin întâmpinare, a arată că i s-a acordat reclamantului un ajutor de deces în valoare de 1702 lei, sumă stabilită de CNPAS, conform Legii nr. 19/2000 actualizată în 2009.
Prin sentința civilă nr. 3152 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat plata a cinci salarii reprezentând ajutor de deces.
Conform Certificatului de deces seria DS nr.6. eliberat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca la_, soția reclamantului a decedat la data de _
.
Cum rezultă din certificatul de căsătorie seria C.7 nr. 4., reclamantul este soțul defunctei, căsătoria fiind înregistrată la data de_ .
Ajutorul de deces este un ajutor cu destinație specială, cuantumul său fiind stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Este un venit neimpozabil în temeiul art. 42 lit. a din Codul de Procedură Fiscală.
Art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prevedea că "în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor
îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale";. Aceste prevederi legale au fost abrogate prin dispozițiile art.48 pct.40 alin.1 din Legea-Cadru nr.330/_ .
Ajutorul de deces reprezintă o prestație de asigurări sociale reglementată de Legea 19/2000, legea specială în materia pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art.135 lit. a din Legea nr.19/2000, ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către angajator, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art.5 alin.1 pct. I și II, respectiv al unui membru de familie al acestuia.
În anul 2009, ajutorul de deces a fost stabilit la suma de 1702 lei în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 3 și art. 126 alin.2 din Legea nr. 19/2000. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. l din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost modificat de pct.33 al art. unic din Legea nr. 338/_, în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, orice persoană
care face această dovadă.
Așa fiind, în speța de față trebuie să se țină seama de faptul că acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de_, decesul soției, a survenit la data de_, iar cererea reclamantului către fostul angajator a fost înregistrată la data de_, sub nr.72, dată la care prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 erau abrogate.
Astfel, pârâta a achitat reclamantului suma de 1702 lei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin.3 și art. 126 alin.2 din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost completată și modificată.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând casarea sentinței și rejudecând în fond, să se admită acțiunea cu cheltuieli de judecată.
În motivare au fost invocate dispozițiile art. 488 (1) pct.8 din noul Cod de procedură civilă.
S-a arătat că toate demersurile au fost formulate în termenele prevăzute legal: - solicitarea verbală adresată intimatei de a plăti atât ajutorul de înmormântare prevăzut de Legea 19/2000 și de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, cât și ajutorul de deces (cele cinci salarii în discuție), prevăzut de Legea 128/1997, coroborată cu prevederile aceluiași Contract colectiv de muncă, în vigoare la data decesului, a fost făcută imediat după decesul soției. Intimata a achitat în mod selectiv doar ajutorul de înmormântare (suma mai mică) conform art.5 (3), art.126 (1) (2) și art.135 (1) lit. a) din Legea 19/2000. Ajutorul de deces prevăzut de art.106 (2) din Legea 128/1997 era și el prevăzut de art.36 lit. c) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură
învățământ, însă intimata a omis citirea și respectarea lui;
solicitarea scrisă, înregistrată cu numărul 72/_, a fost depusă în termenul de prescripție de 3 ani (pentru solicitări legate de Legea 128/1997) și de 6 luni (pentru solicitări legate de Contractul colectiv de muncă) calculate de la data înregistrării decesului soției (_ ), conform art.283 Codul Muncii;
acțiunea în prima instanță a fost de asemenea depusă în termenul de prescripție de 3 ani pentru solicitări legate de Legea 128/1997. Nu a mai coroborat în acțiune și prevederile Contractului colectiv de muncă, deoarece la acea dată acestea erau prescrise, însă ele aveau forță juridică la data solicitării scrise către intimată. Conform art.236 (4) Codul muncii, contractul colectiv de
muncă constituie legea părților, iar potrivit art.243 (1) executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. În același sens citează prevederile art. 41 (5) din Constituția României și ale art.7 alin.2 din Legea nr. 130/1996.
Intimata nu s-a prezentat și nu a depus actele solicitate în prima instanță. Prima instanță a omis să verifice poziția intimatei care a refuzat acordarea ajutorului solicitat pe motive ce țin de accesul ei la fondul din care trebuia plătit respectivul ajutor, confundând ajutorul de înmormântare prevăzut de Legea nr. 19/2000 cu ajutorul solicitat, prevăzut de Legea 128/1997, coroborată cu prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în
vigoare la data decesului.
Prima instanță a făcut referire la Legea-cadru 330/2009, aplicând în mod greșit prevederile ei în ceea ce privește abrogarea art.106, alin.2 din Legea 128/1997, deoarece momentul nașterii dreptului la ajutorul solicitat este cel al înregistrării decesului soției reclamantului-recurent, aplicând Legea-cadru 330/2009 la momentul solicitării scrise a reclamantului către intimată (_ ), deci după nașterea dreptului la ajutorul solicitat (_ ) și încălcând astfel principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 (2) din Constituție, ca și unul din principiile enunțate în art.3 al Legii-cadru 330/2009 ("luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități";).
Prin întâmpinare pârâta Ș. Gimnaziale R. comuna Mărgău, prin Consiliul de Administrație,
a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare arată că nu este adevărat că reclamantul, după decesul soției,ar fi făcut o solicitare verbală înregistrată cu nr. 2331/_ în legătură cu cele cinci salarii în urma decesului soției sale, deoarece ultimul număr de înregistrare din registrul de intrări - ieșiri fiind 1032/_ .
În urma consultării consilierului juridic al I.S.J. Cluj, acesta a confirmat că aceste drepturi sunt achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat și nu din fondul de salarii al școlii.
Ajutorul de deces este un ajutor cu destinație specială, cuantumul său fiind stabilit anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar prevederile art. 106 alin. 2, din Legea. 128/1997 au fost abrogate prin dispozițiile art. 48 pct.40 alin. I din Legea-Cadru nr. 330/_ .
La solicitarea reclamatului înregistrată la unitate nr. 72/_, prin adresa nr. 126/_ i s-a da răspunsul că ceea ce solicită este în afara oricărei legi și ca urmare unitatea nu poate plăti din fondul de salarii ajutorul de deces, deoarece fondurile pentru salarii provin exclusiv din TVA de Ia Bugetul de Stat și nu din Bugetul asigurărilor sociale de stat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Se reține, în acest sens, caracterul întemeiat al motivului de recurs prin care se critică înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 106 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Instanța de fond a considerat că aceste prevederi nu pot fi aplicate în soluționarea acțiunii, în condițiile în care prin prevederile art. 48 pct.40 alin. I din Legea-Cadru nr. 330/_ au fost abrogate aceste prevederi legale.
Or, corect subliniază recurentul că în conformitate cu principiile aplicării legii civile în timp, se impune aplicarea legii în vigoare la data producerii situației juridice asupra căreia se poartă judecata.
În situații similare celei în cauză, de decelat între aplicabilitatea legii vechi și a celei noi, s-a apelat la anumite criterii, dintre care utile în cauză se dovedesc următoarele: drepturi câștigate versus simple expectative; fapte trecute, fapte în curs de a-și produce efectele și fapte viitoare. În mod evident, dreptul invocat de reclamant, anume, dreptul la acordarea ajutorului de deces prevăzut de art. 106
(2) din Legea 128/1997, nu putea fi catalogat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 (_ ), ca o simplă expectativă, ci ca un drept câștigat.
Astfel, textul art. 106 (2) din Legea 128/1997 stipula, la data decesului soției reclamantului recurent:
"(2) În caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale";.
Prin urmare, textul nu condiționează acordarea acestui drept de formularea unei cereri sub acest aspect, astfel încât concluzia este că dreptul este necondițional și se naște la data întrunirii tuturor elementelor legale descrise în text, ceea ce în cazul reclamantului s-a întâmplat la data decesului soției.
În consecință, abrogarea acestui text de lege ulterior nu a putut determina stingerea unui drept născut, întrucât o atare aplicare a legii ar echivala cu recunoașterea unor efecte retroactive ale Legii nr. 330/2009, ceea ce ar încălca textul constituțional în materie (art. 15 alin. 2 din Constituția României).
Pe de altă parte, în ce privește apărarea pârâtei intimate sub aspectul provenienței sumei din care trebuie plătit acest ajutor, anume, din bugetul asigurărilor sociale, nu este de natură a determina caracterul nefondat al acțiunii, în condițiile în care pârâta a acceptat că are calitatea de a face plata ajutorului de deces achitat în temeiul Legii nr. 19/2000, care se suportă tot din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Nefiind indicat un alt plătitor al acestui ajutor în cuprinsul textului art.
106 (2) din Legea 128/1997, concluzia este că obligația revine angajatorului, întrucât fiind un drept conex calității defunctului de cadru didactic, se determină în considerarea raportului de muncă și deci obligă angajatorul, care urmează a face apoi demersurile legale pentru a recupera aceste sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și reținând că litigiul a fost început sub codul de procedură civilă din 1865, astfel încât în temeiul acestuia se impune judecarea recursului (sens în care statuează art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, unde se arată în clar că procesele începute prin cereri depuse înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi), Curtea urmează a admite recursul, modificând sentința în sensul admiterii acțiunii.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății la fond și în recurs, reprezentând cheltuieli de transport la instanță, conform bonurilor anexate în probațiune și unui calcul bazat pe o medie de consum de 7,5 litri la suta de kilometri, prin raportare la distanța dintre localitatea de domiciliu a reclamantului și sediul instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul R. C. împotriva sentinței civile nr. 3152 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în totalitate în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. R. la plata către reclamant a cinci salarii în conformitate cu art. 106 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic.
Obligă pe intimata Ș. cu clasele I-V. R. să plătească reclamantului recurent suma de 193 lei cheltuieli de judecată în recurs și la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M.
N.
D. C. G.
aflat în CO, semnează Președintele instanței,
GREFIER,
N. N.
aflată în CO, semnează prim grefier
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. E. B.
