Decizia civilă nr. 2992/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2992/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 770/F din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul
B. -N. în dosarul nr._ *, privind și pe pârâtele intimate S. O. P. SA, A. F. P. A M. B., D. G. A F. P. A J.
B. -N., A. N. DE A. F. B., D. G. DE A. A
M. C. D. C. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate S.C.";O. P. ";SA, avocat Moroșan N. Agapia A., în substituirea domnului avocat Bilan I., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentanții pârâtelor intimate A. F. P. a M. B., D.
G. a F. P. a J. B. -N., A. N. de A. F. B.
, D. G. de A. a M. C. din cadrul A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată D. G. a F.
P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate SC O. P. SA.
De asemenea, se constată că la data de 31 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC O. P. SA a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a domnului avocat Bilan
G. I. .
Totodată, se constată că la datele de 07 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată A. N. de A. F. a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Se mai constată că în cursul acestei zile de 10 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Bistrița Năsăud a transmis prin fax la dosar întâmpinarea formulată de A. N. de A. F. ce a fost înregistrată la data de 07 iunie 2013 la Tribunalul Bistrița Năsăud.
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică motivat de
împrejurarea că în prezenta cauză s-a împlinit termenul de prescripție, acțiunea fiind formulată după împlinirea acestui termen, pe cale de consecință în mod legal instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta recurentă ca prescris dreptul la acțiune.
În ceea ce privește acest stadiu procesual, intimata SC O. P. SA arată că va formula separat o acțiune pentru recuperarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B. -N., reclamantul/a S. M. a chemat în judecată pe pârâtele: A. N. DE
F., D. G. A F. P. B. -N., A. F. P.
și S.C.";P. ";S.A, solicitând, în principal, obligarea primei pârâte la restituirea, către reclamant/ă, a impozitului, în cuantum de 1.898 lei, reținut și plătit de către angajatorul S.C. P. S.A. pentru sumele compensatorii în urma desfacerii contractului individual de muncă ca urmare a concedierilor colective, iar în subsidiar, obligarea S.C.";P. ";S.A la restituirea impozitului reținut de la reclamant/ă și plătit de către aceasta către prima pârâtă, pentru compensația acordată la desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a concedierilor colective.
În motivarea acțiunii, reclamantul/a a arătat că prin decizia privind încetarea contractului individual de muncă i-a fost acordată o indemnizație de concediere pentru care apreciază că i s-a calculat și reținut, în mod nelegal, impozit pe venit.
Conform art.55 din Legea 571/2003, sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective nu sunt impozabile. Art. 21 din Codul de procedură
fiscală prevede în cadrul alineatului 4 că în măsura în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Potrivit art.112 se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță și cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin urmare, s-a considerat că în mod nelegal a fost reținut impozitul lunar pentru plățile compensatorii obținute în urma concedierii, impozit care a fost plătit de P. către prima pârâtă, ce a încasat astfel o sumă nedatorată.
Reclamanta/ul a mai menționat faptul că, potrivit dispozițiilor O.G. nr.92/2003, a cerut organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare restituirea sumei de bani reținută cu titlu de impozit de către fostul angajator, însă cererea a fost respinsă în mod eronat, având în vedre disp.art. 58 din Legea 571/2003.
În drept, s-au invocat disp. art. 55, 58 din legea 571/2003 privind Codul fiscal, art. 21 si 112 din Codul de procedură fiscală.
Ulterior, reclamanta/ul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei S.C.";O. P. ";S.A. la restituirea diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia să beneficieze și cele efectiv primite în urma desfacerii contractului de muncă ca urmare a concedierilor colective, diferență ce nu i-a fost achitată și a fost reținută de această pârâtă cu titlu de impozit, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că la data desfacerii contractului de muncă a beneficiat de salarii compensatorii, dar suma la care era îndreptățit a
fost mai mică datorită aplicării eronate a legii de către pârâtă care nelegal a reținut și virat impozitul la organul fiscal.
În drept, s-au invocat prevederile art.21 din Constituție, art.58 și urm., art.68, art.154 și urm., art.269 Codul muncii.
Pârâta A. F. P. a M. B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată,
Pârâta S.C.";O. P. ";S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității cererii de chemare în judecată, pârâta a susținut că, prin decizia de încetare a contractului individual de muncă, fiecărui salariat care a făcut parte din procesul de restructurare, i s-a comunicat suma netă acordată ca plata compensatorie.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că aceasta se întemeiază pe prevederile art. 283 alin.1 lit.e) Codul muncii, având în vedere că pretențiile reclamantului derivă dintr-o clauză (art.128 alin. 6) a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Pe fondul cauzei, S.C.";O. P. ";S.A. a arătat că, în cadrul Planului Social, printre alte măsuri sociale convenite cu FSLI P., la pct.4 s-au stabilit și criteriile de determinare a cuantumului plăților compensatorii aferente disponibilizărilor, iar potrivit punctului 68, lit.1) din Normele la art.55 Cod Fiscal, sunt veniturile din salarii sau asimilate salariilor și cele realizate din compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
S-a arătat că în acest sens s-a pronunțat și ANAF-D. G. de A. a M. C. -prin adresa nr.91968/_ :"_compensațiile bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective_ sunt venituri asimilate salariilor. Astfel veniturile obținute în condițiile mai sus- menționate sunt venituri impozabile, iar determinarea impozitului se face în conformitate cu prevederi 1e art.57 al in.2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri _".
În cauză, pârâta S.C. "O. P. ";S.A. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei A. N. de A. F. - D. G. a F. P.
-N. - A. F. P. B., solicitând obligarea chematei în garanție la plata sumelor la care va fi obligată față de reclamantă cu titlu de impozit reținut și achitat chematei în garanție.
Față de cererea reclamantei/ului de extindere a cererii de chemare în judecată față de D. G. de A. F. a M. C. din cadrul Agenției Naționale de A. F., pârâta A. N. de A. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a inadmisibilității acțiunii, pentru neurmarea procedurii prealabile de către reclamant, iar în subsidiar, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat întâmpinare, prin care, în prealabil, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contextul disp.art.117 din
O.G. nr. 92/2003, inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.494/2012 a Tribunalului B. N., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._ ,
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtele: D. G. a F. P. B. -N., A. F. P. B. și S.C. "O. P. ";S.A.,
și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul/a S. M. față de acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității invocate de pârâta A. N. de A. F. .
A fost admisă acțiunea, ulterior completată, formulată de reclamantul/a împotriva pârâtei A. N. de A. F. - D. G. de A. a M.
, și, în consecință:
- a fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să restituie reclamantului/ei suma de 1.898 lei, reprezentând impozit pe venit, precum și dobânda legală de la data reținerii impozitului și până la data restituirii efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție precizată formulată de pârâta S.C. "O. P. ";S.A. împotriva chematelor în garanție A. N. de A.
F. - D. G. de A. a M. C., D. G. a F. P.
B. -N. și A. F. P. B. .
A fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să plătească reclamantului/ei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.190 lei.
A fost obligată reclamantul/a să plătească pârâtei S.C."O. P. ";S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 638,38 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta A. N. de A.
F. și, prin decizia civilă nr. 9129/2012 a Curții de Apel C., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul
, a fost casată această sentință în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B.
N., Secția I civilă, în compunerea specifică soluționării litigiilor de muncă.
În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a calificat litigiul promovat de reclamant/ă ca fiind unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamantul/a este nemulțumit de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a concedierii, motiv pentru care nu există vreo rațiune a califica litigiu ca fiind unul de contencios fiscal. S-a mai reținut că angajatorului îi revine obligația de a calcula, reține și vira către bugetul de stat sumele datorate de angajați cu titlu de impozit, prin stopaj la sursă, dar această obligație îi revine și din perspectiva prevederilor art.40 alin.2 lit.f) Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ *.
Pârâta-chemată în garanție D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, în nume propriu și în numele ANAF, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și a pârâtelor A.
N. de A. F. B., D. G. de A. a M. C. B.
, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulate, ca fiind neîntemeiată. De asemenea, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată, precizată și ulterior extinsă, de către pârâta S.C."O. P. ";S.A., s-a invocat excepția
inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar pe fond, s-a solicitat respingerea cererilor de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr.770/F din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul B.
-N.,
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor: D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B., ANAF-D. G.
de A. a M. C. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul/a
S. M. împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-au respins ca nefondate excepțiile tardivității, inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C."O. P. ";S.A..
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.C."O. P. ";S.A., și în consecință, s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamantul/a S. M. , împotriva pârâtei S.C."O. P. ";S.A..
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C."O. P. ";S.A. împotriva ANAF-D. G. de A. a M. C., D. G. a
F. P. B. -N. și A. F. P. B., ca rămasă fără obiect. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei S.C."O. P. ";S.A. suma de
578,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cadrul procesului de reorganizare a activității Zonei PECO B. conform Programului de reorganizare a P. SA, aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al P. SA din data de_ și respectiv_, a fost emis Acordul nr. 582/_ privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei/ului, comunicat acestuia/acesteia, aspect atestat de reprezentantul reclamantei/ului și la termenul din data de_ .
Potrivit art.2 a menționatului acord, valoarea netă a indemnizației de concediere acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea acestuia în P., este de 9.967 lei (RON).
D. cuantumul brut al acestei indemnizații, s-a reținut și virat de către pârâta O. P. SA (în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art.58 din Codul fiscal), bugetului general consolidat administrat de pârâta A.
N. de A. F., alături de contribuțiile pentru bugetul de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj), suma de 1.898 lei cu titlu de impozit pe venit în procent de 16%, aspect atestat de fișa fiscală și confirmat unitar de litiganți.
Prin cererea colectivă înregistrată la D. G. A F. P. B. -N. sub nr.1559 din_ și adresată deopotrivă și ADMINISTRAȚIEI F. P. B.
, nerezolvată favorabil anterior demarării procesului, reclamanta/ul a solicitat restituirea impozitului și a contribuțiilor pentru bugetul de asigurări sociale reținute și plătite de către angajator pentru sumele compensatorii primite în urma disponibilizării colective, sume care, în opinia petiționarilor, nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale și nu sunt impozabile conform legislației în vigoare.
Obiectul cererii deduse judecății, așa cum a fost acesta stabilit în aplicarea principiului disponibilității, vizează doar impozitul pe venit reținut și virat bugetului general consolidat
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor: D.
G. a F. P. B. -N. și A. F. P., A. N. de A.
F. - D. G. de A. a M. C., mai ales în condițiile în care litigiul a fost calificat ca fiind conflict de muncă de către instanța de contencios administrativ, reținându-se că angajatorul, în calitate de mandatar al instituțiilor financiare, a reținut impozitul pe venit, calculat asupra indemnizației de concediere acordată reclamantei/ului, care a fost virat către bugetului general consolidat, administrat de ANAF.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C."O. P. ";S.A., ce a avut calitatea de angajator al reclamantei/ului, tribunalul a reținut că sub acest aspect sunt relevante și obligatorii dezlegările date de către instanța de contencios administrativ în decizia de casare prin care s-a menționat expres că litigiul promovat de reclamant/ă este unul de dreptul muncii, precizându-se că angajatorului îi revine obligația de a calcula, reține și vira către bugetul de stat sumele datorate de angajați cu titlu de impozit, prin stopaj la sursă, în temeiul disp.art.40 alin.2 lit.f din Codul muncii, astfel încât a respins ca nefondată această excepție.
S-a reținut ca fiind nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii
prin prisma lipsei procedurii prealabile, față de pretențiile concrete deduse judecății. Reclamanta a acționat în calitate de fost salariat al pârâtei angajator, invocând expres prevederile Codul muncii ce reglementează scopul jurisdicției muncii, părțile conflictului de muncă și termenul pentru formularea cererilor în materie dintre salariați și angajatori. Acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă față de angajator, chiar dacă, prin dispoziții legale speciale se reglementează o procedură specială de restituire a sumelor reținute în plus cu titlu de contribuții și impozit, atunci când acestea se solicită a fi restituite de către organul fiscal, deoarece această procedură nu este prevăzută pentru litigiile de muncă, caz în care acțiunea reclamantei împotriva pârâtei este admisibilă, fiind exercitată în condițiile dreptului la acces liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție. Procedura invocată de organele fiscale, reglementată de art. 117 din Codul de procedură fiscală, nu este una prealabilă care să înlăture accesul liber la justiție al pârâtei, ci ea se referă la anumite proceduri administrative uzitate în cazul restituirii unor sume de bani încasate necuvenit la buget. Se observă că la alin. 1 lit. f se menționează ca și temei al restituirii și hotărârile judecătorești, așa că ar fi greu de conceput cum ar putea exista astfel de hotărâri în cazul în care cererile de restituire ar fi inadmisibile în instanță. Pe de altă parte, pct. 3 din anexa nr. 1 la Ordinul MFP nr. 1899/2004 prevede că la cererea de restituire adresată organului fiscal trebuie anexate și documente din care să rezulte că suma solicitată nu este datorată la buget. Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești, restituirea sumelor respective nu poate fi solicitată, cu atât mai mult cu cât, în speță, între reclamantă, pe de o parte, și pârâta O. P., respectiv, chematele în garanție, pe de altă parte, există divergențe referitoare la interpretarea textelor legale incidente în materie.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată și excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta-angajator, nefiind aplicabil în cauză termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei de încetare a contractului individual de muncă, ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății, prin care nu se atacă măsura încetării raporturilor de muncă între părți, ci se solicită plata unor sume de bani reținute și virate cu titlu de impozit de către pârâtă.
Prima instanță a respins și excepția inadmisibilității invocată în cauză de pârâta ANAF ca nefondată, din moment ce litigiul promovat de reclamant/ă a fost calificat ca fiind unul de dreptul muncii, neputându-se astfel reține neîndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile în care legislația muncii nu o prevede în mod expres.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.C."O. P. ";S.A., s-a reținut că aceasta aceasta este întemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamantul/a a solicitat prin acțiune restituirea sumei reținute și virate cu titlu de impozit din suma acordată de pârâta angajator cu ocazia concedierii ca indemnizație de concediere.
Instanța de contencios administrativ, prin decizia de casare, a calificat litigiul dedus judecății ca fiind un conflict de muncă, iar aceste dezlegări de drept sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, în condițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1lit.c) din Codul muncii în forma anterioară existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii republicat, ce prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de
3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune
, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat.
S-a mai constatat de către prima instanță că acțiunea civilă pendinte a fost depusă și înregistrată în data de 31 martie 2010, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, împlinit în data de 13 iunie 2009 , termenul de prescripție de
3 ani pentru drepturile bănești solicitate de reclamant/ă curgând de la data comunicării Acordului în cuprinsul căreia se indică expres cuantumul net al sumei acordate angajatului, după reținerile făcute de angajator cu titlu de impozit și alte contribuții datorate statului, dată care în speță este 13 iunie 2006.
S-a mai reținut că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani de la data încheierii anului financiar, așa cum s-a susținut de reclamant/ă în răspunsul la întâmpinare, deoarece în conflictele de muncă sunt aplicabile prevederile din legislația muncii inclusiv în ce privește termenul de prescripție, iar nu dispozițiile din Codul de procedură fiscală,
De asemenea, s-a mai constatat că nu este aplicabil nici termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin.1 lit.e) Codul muncii, așa cum a susținut pârâta-angajator, întrucât, față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, nu se invocă în speță neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă,
Față de soluția de respingere a acțiunii civile precizate formulate de reclamant/ă, în temeiul art.60 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanță a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C."O. P. ";S.A. împotriva ANAF, D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P.
B., ca fiind rămasă fără obiect, împrejurarea ce exclude examinarea excepțiilor procesuale în legătură cu aceasta.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, prima instanță a constatat că reclamantul/a se află în culpă procesuală în cauză, motiv pentru care a fost obligat să plătească pârâtei S.C."O. P. ";S.A. suma de 578,46 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă în toate fazele procesuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. M.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta arată că, astfel cum a arătat în susținerea cererii, suma datorata de pârâta S.C."O. P. ";S.A. reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea impozitului reținut de pârâtă și virat către bugetul statului, fiind astfel incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din O.G. nr.61/2002, termenul de prescripție fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
Se mai arată că acest impozit nu se datora, deoarece potrivit art.55 al.4 lit.j) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal (in forma de la data emiterii deciziei de concediere individuala și efectuării plaților compensatorii de către reclamant), nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate
de persoanele ale căror contracte individuale de munca au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Recurenta mai arată că prin prevederile pct.68 lit.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, nu se poate contraveni prevederilor art.55 alin.4 lit. j din Legea nr.571/2003, conform cărora nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plați compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte de munca au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Se susține astfel că, în condițiile în care sumele solicitate prin acțiune au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantului/ei în temeiul legii, contractului colectiv de munca și a programului de concediere colectiva, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către S.C."O. P. ";S.A., în calitate de angajator, este întemeiata acțiunea formulată de către reclamantă.
Pentru toate aceste aspecte, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și pe cale de consecința, constatându-se că acțiunea a fost formulata în termenul de prescripție de 5 ani, să se caseze hotărârea atacată și să se trimită cauza pentru soluționarea fondului la instanța competenta.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct. 7,8,9, art. 312 alin..6 Cod.proc.civilă.
Intimata D.G.F.P. B. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de reclamanta S. M. , în temeiul disp.art.3041Cod. proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză,
se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de jurisdicție a muncii a fost investită cu soluționarea prezentului conflict de muncă prin decizia civilă nr.9129/2012 a Curții de Apel C. -Secția a II- a civilă de contencios administrativ și fiscal, care a calificat litigiul promovat ca fiind unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamanta/ul este nemulțumită de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a încetării contractului de muncă prin acord.
De altfel, și prin cererea de recurs recurenta/ul a arătat că i-au fost diminuate în mod nejustificat și nelegal drepturile salariale cuvenite la data încetării contractului de muncă.
Prin urmare, s-a apreciat atât de către instanța de contencios administrativ-fiscal, cât și de către reclamantă, că aceasta din urmă s-a adresat instanțelor de judecată considerându-se prejudiciat/ă în drepturile sale prin suma de bani care s-a stabilit de către angajator și care i s-a plătit cu titlu de compensație pentru încetarea contractului de muncă.
Art.1 lit.p) din Legea nr.62/2011
, definește ca fiind conflict individual de muncă
- conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.
Art.283 alin.1 din Codul muncii (art.268 alin.1 din Codul muncii republicat)
prevede că: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale
neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.";
Mai mult, alin.2 al aceluiași articol, prevede că:"În toate situațiile altele decât cele prevăzute la alin.1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
Prin urmare, în cadrul titlului XII. "Jurisdicția muncii"; din Codul muncii, legiuitorul a stabilit în mod expres, în articolele anterior menționate, și care sunt
"Termenele pentru formularea cererilor";ce reprezintă conflicte de muncă.
Instanța de contencios administrativ, prin decizia de casare obligatorie, a stabilit că prezenta acțiune nu îndeplinește condițiile pentru a fi analizată de către instanță ca o acțiune în restituirea impozitului plătit în mod necuvenit, întemeiată pe disp.art.117 Cod.proc.fiscală, ori, se reține că numai unei asemenea cereri îi era aplicabil termenul special de prescripție prevăzut de același cod, potrivit următoarelor prevederi:
Art.22 din același Codul de procedură fiscală
definește ca fiind creanțe fiscale
, drepturile patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) D. raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Potrivit disp.art.135 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat
, intitulat "Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea
";:
"Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.";
De altfel, prevederile O.G. nr.61/2002, invocate prin cererea de recurs, au fost abrogate prin O.G. nr.92/2003.
Pentru aceste considerente, se reține că în mod corect prima instanță a constatat că, judecând un conflict de muncă, în prezenta acțiune sunt aplicabile termenele de prescripție speciale prevăzute de art.283 Codul muncii în vigoare la data introducerii acțiunii, art.268 din Codul muncii republicat, și nu termenele de prescripție speciale a dreptului la acțiune prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Se mai reține că momentul nașterii dreptului la acțiune în daune reprezentând diferențe de compensații la concediere a salariaților împotriva angajatorului îl constituie data la care recurenta/ul a cunoscut cuantumul indemnizației pentru încetarea contractului de muncă, respectiv data comunicării deciziei de încetare a contractului nr.582 din_ .
În speță, recurenta/ul a semnat pentru luare la cunoștință acest act unilateral al angajatorului la data de _ .
Astfel, prin art.2 al acestei decizii, s-a stabilit, în mod expres, că: "P. va plăti Salariatului o sumă netă de 9967 lei, reprezentând 50% din pachetul salarial corespunzător vechimii în P. a salariatului și acordat cu respectarea prevederilor Planului Social.";
În raport cu data de _ , când recurenta a luat cunoștință de cuantumul net al indemnizației pentru încetarea contractului de muncă, Curtea constată că aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască la această dată pretinsul prejudiciu suferit prin modul de calcul incorect al acestei compensații, astfel
încât, acțiunea a fost introdusă de către aceasta, la data de_ , după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 din Codul muncii (art.268 din Codul muncii republicat).
Pentru aceste considerente, constatând că în mod corect prima instanță a soluționat în cauză excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr.770/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
judecător în C.O. semnează președintele instanței
V.M.
GREFIER
C. M.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -N.: C. Născuțiu.
