Decizia civilă nr. 99/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul S. Z. A. împotriva sentinței civile nr. 1515/F din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ *, privind și pe pârâtele intimate C. DE C. B. -N. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,
având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtelor intimate C. de conturi B. -N. și Curtea de Conturi a României, consilier juridic I. M. C., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., din lipsa părților, la data de 26 noiembrie 2012.
De asemenea, se constată că la data de 07 decembrie 2012, reclamantul recurent S. Z. A. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Totodată, se constată că la data de 11 decembrie 2012, pârâta intimată Curtea de Conturi a României a formulat cerere de repunere pe rol.
C., admite cererile formulate atât de reclamantul recurent cât și de pârâta intimată Curtea de Conturi a României și dispune repunerea cauzei pe rol.
Reprezentantul pârâtelor intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul pârâtelor intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca temeinică și legală, susținând concis motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită
obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1515 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._ *, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul S. Z. A. împotriva pârâtelor C. de C. B.
-N. și Curtea de Conturi a României. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost salariat în cadrul pârâtei C. de C. B. -N. ce constituie o structură a Curții de C. a R. în calitate de controlor financiar,
raporturile de muncă între părți încetând prin pensionarea reclamantului la data de 29 decembrie 2008, dată la care s-a eliberat decizia de pensionare nr. 1. de acordare a pensiei de serviciu în baza legii nr.217/2008, stabilindu-se prin decizie că are o vechime în muncă de 37 ani și 5 luni, din care 15 ani și 4 luni în funcția de controlor financiar în cadrul Curții de conturi. Potrivit adeverinței
emise de pârâtă nr.2662/_ reclamantul a avut un venit brut lunar în luna decembrie 2008 de 7384 lei.
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata unei indemnizații egale cu 7 salarii brute lunare în cuantum brut de 51.688 lei, sumă actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective, considerând că prin lege este asimilat integral statutul auditorilor publici externi cu cel al funcționarilor publici parlamentari.
Potrivit art.51 alin.2 din legea nr.94/1992, așa cum a fost introdus prin Legea nr.217/2008, persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de C., beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar";. Din această dispoziție legală, invocată de reclamant în acțiune, tribunalul a constatat că se conferă numai dreptul persoanelor care au îndeplinit funcția de auditor public extern, pe o durată de cel
puțin 14 ani în cadrul Curții de C., de a beneficia de pensie de serviciu în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar, iar nu și de alte drepturi bănești acordate acestei categorii profesionale. Tribunalul a constatat că legiuitorul nu a înțeles să asimileze în întregime cele două categorii profesionale sub aspectul drepturilor bănești cuvenite cu ocazia încetării raporturilor de muncă, ci doar a reglementat printr-o normă de trimitere dreptul auditorilor publici externi la pensie de serviciu în aceleași condiții ca și
funcționarul public parlamentar.
Având în vedere faptul că nu există o dispoziție legală expresă care să confere dreptul persoanelor ce au activat ca auditor public extern în cadrul Curții de conturi la o indemnizație egală cu 7 salarii brute și reținând și faptul că prin art.51 alin.2 din legea nr.94/1992 legiuitorul nu a conferit acestei categorii profesionale decât dreptul la pensia de serviciu, iar nu și dreptul la vreo
indemnizație cu ocazia pensionării ori încetării raporturilor de muncă din alte motive neimputabile, tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile și în cazul reclamantului prevederile art. 73 din legea nr.7/2006 ce prevede exclusiv în cazul funcționarilor publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condițiile art. 64 lit. d) și ale art. 66 dreptul de a beneficia de o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
Tribunalul a arătat că nu se poate reține în cazul reclamantului că acesta ar fi fost discriminat și s-ar încălca art. 14 din CEDO prin faptul că legea nu a reglementat dreptul la acordarea unei indemnizații egale cu 7 salarii lunare brute în cazul controlorilor financiari raportat la situația persoanelor ce au avut calitatea de funcționar public parlamentar, pentru că statutul acestor categorii profesionale este diferit, făcând parte din instituții constituționale cu rol distinct, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, așa încât în nici un caz nu se poate considera că aceste categorii profesionale ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi bănești, dimpotrivă există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, legiuitorul fiind în măsură să stabilească drepturile ce se cuvin fiecărei categorii profesionale ținând cont de
responsabilitățile, atribuțiile importanța și rolul instituțiilor respective în cadrul statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. Z. A.
, solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecând cauza cu evocarea fondului să fie obligate pârâtele la plata în favoarea acestuia a unei indemnizații egale cu 7 salarii lunare brute (salariul de bază și sporurile din ultima lună de activitate) în cuantum brut de 51.688 lei (7384 lei x 7 salarii), suma actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență, după ce a reiterat starea de fapt, că art. 51 alin. 2 din Legea 94/1992 trebuie interpretat nu numai din perspectiva asimilării calității de auditor public extern cu cea de funcționar public parlamentar, ci și cu privire la aplicabilitatea sintagmei "pensiei de serviciu";, care nu este definită în actul normativ sub aspectul naturii și cuprinderii.
Redând dispozițiile art. 73 din Legea 7/2006, recurentul a precizat că în cadrul sintagmei "pensia de serviciu"; nu este cuprinsă exclusiv pensia, ci și drepturile conexe care sunt înglobate în categoria asigurărilor sociale aferente încetării neimputabile a raportului de muncă, art. 51 alin. 2 din Legea 94/1992 statuând în mod expres că pensiile de serviciu se acordă "în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul parlamentar, fiind astfel în mod expres asimilat acestui statut regimul de acordare a asigurărilor sociale generate de încetarea raportului de muncă.
S-a mai invocat că statuarea instanței de fond, în sensul că nu există o dispoziție legală expresă pentru acordarea indemnizației, este lipsită de justificare concretă, din interpretarea dispozițiilor legale indicate cu bună credință și potrivit rațiunii juridice ce au fundamentat adoptarea lor, rezultând că prevederile art. 73 din Legea 7/2006 se aplică și în ceea ce privește drepturile aferente auditorului public extern.
Recurentul a precizat că indemnizația solicitată nu constituie o plată compensatorie, ci o recompensă a muncii prestate, asemenea pensiei, faptul generator al acestui drept fiind același, ceea ce implică utilizarea unității de raționament și soluție la două situații identice pentru a preveni interpretări discriminatorii expres prohibite de art. 14 din CEDO și Protocolul adițional nr.12 Intimata Curtea de Conturi a României a solicitat prin întâmpinare
respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), C. de Apel reține următoarele:
Conform art. 51 alin. 2 din Legea nr.94/1992, așa cum a fost introdus prin Legea nr.217/2008, persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de C., beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar";.
Art. 71 alin. 1 din Legea 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, în forma în vigoare la data pensionării recurentului, respectiv_ (art. 73 după republicarea legii) prevede că "Funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condițiile art. 62 lit. d) și art. 64, beneficiază de o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii";.
De asemenea, conform art. 72 din același act normativ, în forma indicată anterior (art. 74 după republicarea legii) " (2) Funcționarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani au dreptul la pensie pentru limită de vârsta la împlinirea vârstei de 65 de ani.
(3) La împlinirea vârstei prevăzute la alin. (2), funcționarii publici parlamentari cu o vechime în munca de 30 de ani, din care cel puțin 14 ani în structurile Parlamentului, beneficiază de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut la art. 82 din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor nr. 303/2004, republicată";.
Coroborând aceste dispoziții legale, C. apreciază, contrar celor invocate de recurent, că, în lipsa unor prevederi legale exprese, sintagma "pensie de serviciu"; din art. 51 alin. 2 din Legea nr.94/1992 nu poate fi extinsă și la indemnizația prevăzută de art. 71 din Legea 7/2006 întrucât cele două drepturi sunt distincte deoarece derivă din raporturi juridice care nu au aceeași natură, respectiv de asigurări sociale și de muncă, ceea ce face ca bugetul din care se acordă, debitorul obligației și condițiile în care se acordă să fie diferite. Faptul că indemnizația egală cu 7 salarii lunare brute se acorda și la pensionare, nu poate schimba natura acestui drept, iar norma de trimitere prevăzută de art. 51 alin. 2 din Legea 94/1992 se referă în mod evident la condițiile de acordare a pensiei de serviciu funcționarului public parlamentar și nu la alte drepturi de care acesta beneficiază la înscrierea la pensie.
De altfel, C. reține că indemnizația de 7 salarii lunare brute se acordă funcționarului public parlamentar și în alte situații în care acestuia îi încetează raportul de muncă din motive neimputabile, respectiv în cazurile reglementate de art. 64 alin. 1 din Legea 7/2006: a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activității, prin desființarea postului ocupat de funcționarul public parlamentar; b) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de către alt funcționar public parlamentar, a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neintemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare; c) starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public parlamentar, constatată prin decizie a organelor competente de expertiza medicală, nu îi mai permite acestuia sa își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice parlamentare deținute. Or, în
condițiile în care aceste cazuri de încetare a contractului de muncă nu implică în mod necesar și nașterea unui raport de asigurări sociale, iar aceeași prestație nu poate deriva din două raporturi diferite, C. apreciază că susținerile recurentului în sensul că indemnizația de 7 salarii lunare brute este un drept
"înglobat în categoria asigurărilor sociale aferente încetării imputabile a raportului de muncă"; sunt nefondate.
În consecință, în mod judicios a reținut prima instanță că, în condițiile în care legea nu prevede acordarea indemnizației menționată anterior auditorilor publici externi, acțiunea reclamantului având ca obiect acordarea acestei prestații este nefondată, o soluție contrară (care ar implica extinderea aplicării unor dispoziții legale pentru categorii profesionale pentru care nu au fost edictate) echivalând cu depășirea atribuțiilor instanței judecătorești întrucât aceasta s-ar substitui legiuitorului.
De asemenea, așa cum a apreciat și Tribunalul și cum s-a reținut constant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Fredin împotriva Suediei, Decizia din_ ; Cauza M. și alții împotriva R.
, Decizia din 12 iulie 2005), diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție și al Protocolului 12 la aceasta, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, în condițiile în care statutul celor două categorii profesionale este diferit, legiuitorul putea să stabilească în mod diferit drepturile care li se cuvin acestora.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, în temeiul dispozițiilor
legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. Z. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. | Z. | A. | |
împotriva sentinței civile nr. 1515 din_ a Tribunalului | B. | -N. |
pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | G. D. C. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: M. L. B.
