Decizia civilă nr. 2998/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2998/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC R. P. S. împotriva sentinței civile nr. 12994 din 06 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
C. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC R. P. S., avocat Giurgiu Nicolaie și reclamantul intimat S. C. A., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei recurente arată că nu este în măsură să depună la dosar actele solicitate de către instanță la termenul anterior de judecată, întrucât pârâta recurentă nu mai deține acele ordine de plată, însă aceasta a formulat o cerere către bancă pentru a i se comunica o copie din evidențele acesteia și solicită acordarea unui termen sau amânarea pronunțării, urmând a depune copiile ordinelor de plată prin care societatea pârâtă recurentă a efectuat plăți în contul reclamantului intimat în termenul de pronunțare.
Reclamantul-intimat arată că nu este de acord cu amânarea cauzei formulată de către reprezentantul pârâtei-recurente.
Curtea, după deliberare, va respinge cererea de amânarea formulată de către reprezentantul pârâtei-recurente și va considera decăzută pârâta-recurentă din proba pe care a dispus-o.
Reprezentantul pârâtei-recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reclamantul-intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată. Arată că din toate probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unor contracte de muncă și nu s-a făcut dovada existenței înțelegerii în sensul că retribuția să fie în cuantum de 1800 de lei lunar net. Susține că și martorul audiat a arătat că în prezenta cauză între părți a existat o cu totul și cu totul o altă înțelegere decât aceea de relații de muncă în sensul că s-a făcut referire la o
relație de colaborare pe bază de comision.
Menționează că și partea a recunoscut că unele facturi care au fost încheiate, au fost încheiate direct între firmă și beneficiar și nicidecum între firmă și reclamantul-intimat, ca și reprezentant al societății, pe de o parte, iar, pe de
altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că în cursul lunii mai 2011 reclamantul-intimat era angajatul unei alte societății, existând la dosar extrasele de cont depuse chiar de către reclamantul-intimat în fața instanței de fond de unde rezultă că acesta a primit salariul de la o altă societate, astfel că la acel moment nu putea fi angajat la două societății. De asemenea, arată că plățile făcute în contul reclamantului-intimat au fost făcute de către o persoană fizică și de către o persoană juridică.
Reprezentantul pârâtei-recurente, în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se lămuri aceste aspecte în sensul că dacă între părți a existat sau nu relații de muncă sau de comisionare și cu ce titlu au fost făcute acele plăți direct în contul reclamantului intimat.
Reclamantul-intimat arată că pârâta recurentă dorește să dovedească faptul că în această perioadă ar fi activat la o altă firmă și ar fi luat salariu de la alte firme, ceea ce nu este adevărat. De asemenea, arată că a în luna mai 2011 a fost angajatul altei societăți, însă a dat un interviu cu reprezentanții societății SC
R. Prodconstruct S. și începând cu luna iulie 2011 și-a început activitatea la această firmă până în luna februarie 2012, așa cum rezultă din extrasul de cont pe acea perioadă fiind angajatul pârâtei-recurente. Susține că nu s-a pus nici o clipă în discuție ideea de colaborări ci doar de angajare și arată că ideea de angajare la o firmă cu carte de muncă constă în încheierea unui contract de muncă și tot ceea ce derivă din acesta, iar firma respectivă pune la dispoziția angajatului un autoturism, dacă are muncă de teren, un telefon, un calculator și tot ceea ce este nevoie pentru desfășurarea activității, o ofertă de preț, un catalog de prezentare a produselor și altele care îl ajută pe angajat în desfășurarea activității, iar ideea de colaborare constă în încheierea unui contract de colaborare între cele două firme, iar remunerarea se face strict pe bază de comision, fără a i se pune la dispoziție un autoturism, un telefon, un calculator. Menționează că autoturismul, telefonul, calculatorul i-au fost predate la momentul respectiv, astfel că discuția a fost de angajare și nu de colaborare.
Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. C. - A. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. P. S.R.L., înregistrată sub nr.4198/117/_, s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâta la încheierea contractului de muncă pentru perioada în care a desfășurat activitate în cadrul societății, la recunoașterea vechimii în muncă pentru perioada respectivă, precum și la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat. Reclamantul a mai solicitat instanței anularea disponibilizării și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă și-ar fi continuat activitatea în cadrul societății. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor iunie, august, septembrie, octombrie și decembrie 2011, plata zilelor de concediu de odihnă neefectuat, proporțional cu perioada efectiv lucrată cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă, în funcția de director zonal, începând cu_ și până la _
, când i s-a adus la cunoștință că, începând cu a doua zi, activitatea sa în cadrul
societății va înceta, fără preaviz, aflând cu aceeași ocazie că nu a fost angajat cu forme legale, neavând un contract individual de muncă pentru perioada lucrată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamantul și-a manifestat intenția în vederea unei colaborări cu societatea. Pârâta a arătat în acest sens că posibilitatea unei colaborări i-a fost propusă reclamantului, în situația în care acesta ar înființa o societate comercială și nicidecum sub forma unei colaborări cu acesta în calitate de persoană fizică.
Se mai susține că reclamantul și-a manifestat acordul în acest sens, arătând că va înființa o societate comercială, însă nu a procedat niciodată în acest sens, cu toate că pârâta i-a pus la dispoziție un autoturism, un telefon și un laptop. Pârâta a mai arătat că reclamantul nu a fost niciodată angajatul societății, nu a muncit în calitate de angajat, nu a fost negociat nici un salariu și că nu există nicio decizie de concediere pe numele acestuia.
În cauză a fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului, precum și proba testimonială, fiind audiat martorul Romașcanu E. .
Prin sentința civilă nr.12994 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S.
C. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. P. S.R.L.
Pârâta a fost obligată să încheie cu reclamantul contract individual de muncă pentru perioada_ -_ și să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru această perioadă, aferente salariului de 1.800 lei net lunar.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale restante în cuantum de 7.314 lei aferente perioadei lucrate.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului contravaloarea unui număr de 18 zile de concediu de odihnă neefectuat.
S-a respins cererea privind anularea disponibilizării și plata despăgubirilor. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.16 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Conform prevederilor art.16 alin. 2 din Codul Muncii, în forma care era în vigoare la momentul începerii raporturilor juridice dintre părți, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, s-a prezumat că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Raportat la prevederile legale menționate, aplicabile raporturilor juridice dintre părți, s-a reținut că este evidentă obligația angajatorului de a încheia contractul în formă scrisă, de a-l înregistra în registrul general de evidență a salariaților și de a-l transmite inspectoratului teritorial de muncă.
S-a mai constatat că aspectele evidențiate de pârâtă legate de colaborarea cu reclamantul sub forma unei persoane juridice, nu pot fi reținute, atâta timp cât în perioada menționată de reclamant au existat elemente definitorii specifice raportului juridic de muncă, prestarea muncii sub autoritatea unui angajator și plata unei remunerații.
De asemenea, s-a mai reținut că procesul-verbal din_ (fila nr.4 dosar de fond) și cel din_ (fila nr.5 dosar de fond) au atestat faptul că pârâta a predat reclamantului un laptop, un telefon și un stick pentru internet, precum și
un autovehicul, acestea fiind restituite, tot pe bază de proces-verbal (fila nr.6 dosar de fond), la_ .
S-a mai reținut că și cartea de vizită de la fila nr.13 dosar de fond a atestat că reclamantul s-a aflat sub autoritatea pârâtei în calitate de angajator, sub numele reclamantului figurând titulatura de director zonal.
Martorul Romașcanu E. V., audiat în cauză, asociat al societății pârâte și fost administrator al acesteia, a confirmat că înscrisul prezent la dosar intitulat
"carte de vizită"; este conform specificului societății și că acest tip de cărți de vizită au fost întocmite de angajații de la biroul societății.
Mai mult, chiar din extrasele de cont depuse la dosar la filele 14-30 dosar de fond, a rezultat că reclamantul a încasat la datele de_ ,_ ,_ ,_ și_ diferite sume de bani, fie de la societatea pârâtă, fie de la administratorul acestei societăți.
Prima instanță a reținut din oferta postată pe o pagină web, listată și depusă la dosarul cauzei la fila nr.39 dosar de fond, intenția pârâtei de a angaja în C. -N., cu salariu, a unui reprezentant de vânzări pe zona Ardeal. Chiar dacă acest anunț a fost ulterior raporturilor dintre părți, acesta a infirmat susținerile pârâtei legate de intenția colaborării cu o persoană juridică, poziția reclamantului în cadrul societății, fiind de salariat cu contract de muncă.
Martorul audiat în cauză a declarat că reclamantul a desfășurat activitate pentru pârâtă și a încheiat în numele societății contracte prin care pârâta a vândut direct bunuri unor clienți. Pentru activitatea desfășurată, reclamantului i- au fost decontate cheltuieli de transport și i-au fost virate anumite sume de bani care ar fi urmat să fie decontate cu societatea comercială pe care reclamantul ar fi urmat să o înființeze.
În răspunsul la interogatoriu, reclamantul a arătat că avea un program de lucru convenit, de la orele 8 la 17, însă programul nu era fix dată fiind activitatea de teren. S-a mai arătat că salariul convenit a fost de 1.800 lei net și că a fost subordonat inițial administratorului E. Romașcanu, iar în ultimele 3 luni, unui director de vânzări al cărui nume nu și-l amintește.
Din analiza acestor probe, prima instanță a reținut că reclamantul a desfășurat efectiv activitate în beneficiul și sub autoritatea pârâtei, în condițiile unui contract individual de muncă, însă fără a îmbrăca o formă legală. Pentru munca prestată reclamantul a fost remunerat, conform extraselor de cont, în toată perioada_ -_, primind suma de 10.000 lei de la societate sau de la administratorul acesteia.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contract individual de muncă pentru perioada_ -_ . Conform prevederilor art. 16 alin.3 C. Muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă. În conformitate cu prevederile art. 40 alin.2 lit. f C. Muncii, angajatorul are obligația de a calcula, reține și vira lunar contribuția de asigurări sociale, precum și impozitele datorate de salariați în condițiile legii, așa încât instanța a obligat pârâta să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada amintită, raportat la salariul net lunar de 1.800 lei.
În ce privește petitul având ca obiect plata drepturilor salariale restante aferente perioadei lucrate, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Codului Muncii, drepturile salariale cuvenite personalului se plătesc înaintea oricăror obligații ale societăți, iar acestea nu pot face obiectul unor rețineri decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art.154 alin 1 și 2 C. Muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiecare
salariat având dreptul la un salariu pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă.
De asemenea, întrucât pârâta nu a făcut dovada încetării raporturilor de muncă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a sau b C. muncii, instanța a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art.75 C. muncii, respectiv reclamantul avea dreptul de a beneficia de un preaviz de 20 de zile. Cum în data de_ pârâta i-a comunicat reclamantului intenția de încetare a raporturilor de muncă, începând cu data de 31 curg cele 20 de zile de preaviz, astfel încât raporturile de muncă au încetat la data de_ .
Raportat la salariul lunar de 1.800 lei, a rezultat că reclamantului i se cuvenea 85,69 lei pe zi. Întreaga perioadă lucrată reprezintă 9 luni și 13 zile lucrătoare în luna februarie 2012, astfel că reclamantului i s-ar fi cuvenit suma de 17.314 lei, însă cum pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă acestuia i-a fost achitată suma de 10.000 lei, instanța a obligat pârâta la plata sumei de
7.314 lei, reprezentând drepturi salariale restante.
Conform prevederilor art. 144 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, durata minimă fiind de 20 de zile lucrătoare, conform art.145. Raportat la perioada efectiv lucrată, reclamantului i se cuvine un număr de 18 zile de concediu, societatea fiind obligată să plătească compensarea aferentă acestuia, în temeiul art.146 alin. 4 Codul muncii.
Dat fiind că pârâta nu a emis nici un act de disponibilizare pe numele reclamantului, raporturile de muncă încetând efectiv la_, instanța a respins cererea privind anularea disponibilizării și pe cale de consecință, și a cererii privind plata despăgubirilor, din probele administrate nerezultând un prejudiciu cauzat reclamantului care să fie apt a fi acoperit prin acordarea de daune morale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C.";R. P. "; S.R.L.
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Intimatul-reclamant a contactat reprezentanții recurentei și și-a exprimat intenția de a începe o colaborare cu societatea.
Recurenta susține că a răspuns intimatului că este interesată de ofertă, dar nu dorește o colaborare cu o persoană fizică, ci doar cu o persoană juridică.
Se mai arată că intimatul a susținut că este în măsură să înființeze o societate comercială, cu care recurenta să aibă relații de colaborare, în sensul de a-i asigura desfacerea produselor comercializate pe raza Transilvaniei.
Recurenta mai arată că trecut o perioadă de timp și intimatul i-a adus la cunoștință că a găsit niște clienți, dar i s-a comunicat din nou că nu se încheie contractul de colaborare decât dacă acesta înțelege să-și înființeze o societate comercială.
Se mai arată că intimatul a pretins că are unele probleme financiare și a solicitat sprijinul recurentei, în demararea colaborării dintre societățile lor.
Recurenta menționează că a fost de acord cu această solicitare și i-a predat un autoturism, un telefon și un laptop, urmând a le desocoti la momentul predării actelor firmei și a semnării colaborării.
Pentru că timpul trecea și reclamantul nu a prezentat societății niciun act, recurenta i-a adus la cunoștință intimatului că, în situația în care în termen de
30 zile nu prezintă actele societății și nu se prezintă pentru încheierea unui contract între societăți, trebuie să restituie toate bunurile primite și să înceteze toate contactele.
Astfel, se arată că reclamantul a recunoscut că nu are niciun interes să înființeze o societate comercială, pentru că el este reprezentant de vânzări la mai multe societăți, motiv pentru părțile s-au întâlnit și intimatul a predat recurentei bunurile primite în scopul viitoarei colaborări și au încetat orice contact.
Recurenta arată că, spre surprinderea sa, în luna aprilie 2012, la mai mult de 4 luni de la data ultimului contact, a primit cererea de chemare în judecată din prezenta cauză.
Se mai invocă faptul că netemeinicia cererii rezultă din chiar modul în care este formulată, întrucât reclamantul, deși pretinde că este salariatul recurentei, nu indică în concret care a fost salariul negociat cu aceasta, nu arată care este programul de muncă negociat, nu arată unde urma să muncească și care este motivul pentru care a fost de acord să fie angajatul recurentei, dar să nu primească 12 luni nici un fel de salariu.
Se mai arată că la momentul încheierii procesului-verbal de predare- primire a bunurilor, reclamantul nu a menționat existența vreunui debit al societății.
Se susține că reclamantul nu a fost niciodată angajatul societății recurente, nu a fost negociat niciun salariu și nu a muncit nicio secundă în calitate de angajat al recurentei. Nu există absolut nicio decizie de concediere pentru că intimatul nu a fost angajatul recurentei.
Se mai susține că, din actele existente la dosarul cauzei, un angajat pe același post pe care reclamantul pretinde că și-a desfășurat activitatea, nu a avut aceleași salariu menționat de către intimat, deci nici din acest înscris nu rezultă existența unei asemenea înțelegeri.
Recurenta mai arată că, în opinia instanței de fond, răspunsul la interogator al reclamantului constituie o probă indubitabilă a unei așa-zise înțelegeri între recurent și intimat, deși acest răspuns nu este în concordanță cu nici o altă probă existentă la dosarul cauzei.
Se mai arată că, din actele existente la dosarul cauzei rezultă că acesta încasa salariul de la o altă societate.
În subsidiar, recurenta solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se administra probe suplimentare în scopul dovedirii adevăratei relații contractuale ce ar fi existat între intimat și societatea recurentă, relație care a avut caracterul unei colaborări și nu a unei relații de angajare pe bază de contract de muncă.
Intimatul S. C. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat de pârâta S.C.";R. P. "; S.R.L., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civil, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză,se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.10 din Codul muncii
, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită s alariat, se obligă să
presteze munca pen tru ș i sub au tor itate a unu i ang aj ator, în schimbul unei
re muner aț ii.
Conform art.16 din Codul muncii republicat
:
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obl ig aț ia de în che iere a con tr ac tul u i
ind iv idu al de munc ă în f or mă scr is ă rev ine ang ajatorulu i. For ma scr is ă es te
obl ig ator ie pen tru înc he iere a v al ab il ă a co n tr ac tulu i.
Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se
înregistrează în registrul general de evi dență a salariaților, care se transmite
inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
(4) Munc a pres tată în te me iul unui con tr ac t ind iv i du al de munc ă cons titu ie
vech ime în munc ă.
Ar t. 7 pc t.2 ș i 2.1 d in Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.82/2010,
definește activitatea dependentă
ca fiind orice activitate
desfășurată de o persoană fizică într -o relație de angajare , orice activitate
putând fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puți n
unul d in tre ur măto arele cr iter ii
: a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit
, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru; b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură
; d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
În mod corect prima instanță a reținut că, în cauză a fost dovedit cu probele administrate în cauză, că reclamantul S. C. A. a avut, în perioada_ -_, raporturi juridice de muncă cu societatea recurentă, în sensul art.10 din Codul muncii, respectiv a desfășurat o activitate dependentă, astfel cum aceasta a fost definită prin art. 7 pct.2 și 2.1 din Codul fiscal, modificat prin O.U.G. nr. 82/2010.
Astfel, în mod corect au fost reținute în acest sens de către prima instanță: procesul-verbal din_ (fila nr.4 dosar de fond) și cel din_ (fila nr.5 dosar de fond), care au atestat faptul că pârâta a predat reclamantului un laptop, un telefon, un stick pentru internet și un autovehicul, precum și procesul-verbal din_ (fila nr.6 dosar de fond), prin care au fost restituite societății recurente aceste bunuri.
De asemenea, societatea a întocmit intimatului cărți de vizită, fila nr.13 dosar de fond, în calitate de "director zonal"; la R. .
De asemenea, extrasele de cont, depuse la filele nr.14-30 dosar de fond, probează faptul că în perioada_ -_, în contul reclamantului au fost virate diferite sume de bani, fie de către R. PRO CONSTRUCT S.R.L., fie de către administratorul acesteia, E. Romașcanu.
În depoziția sa dată la judecarea cauzei în primă instanță, fila nr.49 dosar de fond, martorul Romașcanu E. V., asociat al societății și administrator al acesteia în perioada în care reclamantul a pretins că a fost salariatul recurentei, a arătat următoarele:
"Menționez că reclamantul a desfasurat activitate pentru societate o anumita perioada de timp pe care nu o pot spune cu exactitate in sensul ca a incheiat contracte in care parata a vandut direct clientului respectiv pentru aceasta activitate reclamantului i-au fost decontate cheltuielile de transport (bonuri de benzină) si i-au fost platite prin virament bancar anumite sume care urmau a fi decontate ulterior pe baza unor documente ce urmau sa fie prezentate de societatea ce urma a fi infiintat de societatea reclamantului. Nu cunosc cuantumul sumelor achitate insa stiu ca toate platile s-au facut prin transfer bancar.";
De asemenea, în aceeași declarație, martorul a mai arătat că a luat legătura cu intimatul în cadrul unui interviu desfășurat în primăvara anului 2011, în vederea angajării de către societate a unui agent de vânzări.
Curtea mai reține că în mod corect prima instanță a constatat, în lipsa îndeplinirii de către angajator a obligației de a stabili printr-un contract de muncă încheiat în formă scrisă toate elementele esențiale ale acestuia, prevăzute de disp.art.17 din Codul muncii, inclusiv cele cu privire la salariul negociat, programul de muncă-deși sarcina probei îi revenea în cauză-, că reclamantul a dovedit, cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul luat și proba testimonială administrată, prestarea muncii într-un program de cel puțin 8 ore zilnic, raportul de subordonare, respectarea de către acesta a condițiilor de muncă stabilite de către plătitorul de venit, plata unor drepturi bănești și a cheltuilelor de deplasare, precum și punerea la dispoziție de către angajator a bunurilor necesare prestării muncii.
De altfel, art.14 din Convenția O.I.M.nr.95/1949 privind protecția salariului, ratificata de Romania înca din anul in 1973, prevede că se vor fi lua măsuri eficace în vederea informării lucrătorilor într-un mod corespunzător și ușor de înțeles asupra condițiilor de salarizare care li se vor aplica, și aceasta înainte de a fi angajați sau cu prilejul oricăror schimbări ale condițiilor de angajare
;
De asemenea, art.15 alin.1 lit.d) din aceeași convenție, prevede că legislația care aplică dispozițiile acestei convenții trebuie să prevadă, în toate cazurile în care este necesar, ținerea de state de salarii, într-o formă și potrivit unei metode corespunzătoare.
Recurenta nu a probat în cauză, potrivit disp.art.168 Codul muncii, că și-ar fi îndeplinit obligația de a întocmi asemenea state de plată a salariilor pentru reclamant și nici că, potrivit art.119 Codul muncii, a ținut evidența orelor de muncă prestate de către acesta, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că salariul negociat de către părți a fost cel menționat de către reclamantul-intimat în răspunsul la interogatoriu, respectiv cel de 1800 lei, iar programul său de lucru stabilit a fost "de la 8 la 17";.
Recurentul nu se poate prevala în cauză de propria culpă de a nu respecta toate aceste dispoziții legale, fiind încălcate în acest și dispozițiile art.8 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.
Pentru aceste motive, se reține că în mod corect prima instanță, având în vedere faptul că salariul este un element esențial al oricărui raport de muncă, cauză și obiect al contractului de muncă, în temeiul disp.art.159 alin.1, 166, 170 din Codul muncii republicat, a obligat recurenta și la plata sumei de 7314 lei, cu titlu de diferențe de drepturi salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă,
se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S.C."R. PRO CONSTRUCT";
S.R.L.
și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. P. S. împotriva sentinței civile nr.12994 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
pentru președinte aflat în C.O. semnează președintele instanței
V.M.
GREFIER
C. M.
Red. C.M.; | ||
Tehnored.: C.M./V.R.; | ||
2ex./_ | ||
Jud.fond: Tribunalul Cluj: R. | -M. | V. |
