Decizia civilă nr. 403/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 403/R2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 12044 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
D. Î. T., și pe pârâții intimați G. "S. M. " și C. LOCAL T., având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și pârâtei intimate G. "Sfânta M. "; și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 05 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat SS din Î. T. a depus la dosar note de ședință prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul SS D. I. T. a chemat în judecată pe pârâtii G.
"S. M. ";, C. LOCAL T. și P. MUNICIPIULUI T. solicitând, în
numele membrilor de sindicat menționati în tabelul anexat la f.10-11 din dosar, obligarea pârâtilor de rd.l-3 in calitate de angajator,respectiv ordonatori de credite bugetare, la reîncadrarea personalului didactic cu începere de la data de_ potrivit Legii-cadru nr. 330/2009,cu luarea în considerare a dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008, reîncadrarea personalului didactic cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 284/2010 si Legii nr. 285/2010, calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și Legii cadru nr. 330/2009, pentru
perioada 01.01-_, calculul si plata diferențelor drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii cadru nr. 284/2010 si a Legii nr. 285/2010 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative începând cu data de_ si până la zi.
Prin sentința civilă nr. 11675/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._,
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. .
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul SS D. Î.
, în numele membrilor de sindicat M. D., T. R., M. ANCUȚA, FĂGĂDAR M., R. TEREZIA, NEMEȘ VOICHIȚA, A. M., IOSIF DENISE, PODAR LUCI ANA, MĂCICĂȘANR., NEALCOȘ N., VLAD M. M., P. V.
V., FENEȘAN L. TINA, SERESTELY IBOLYA, PA. CA ZOIA V., N. R. G.
, BEJINARIU ILINCA D., NUT M., BOZDOG A., R. (MUSTATA) C. ,
BUSUIOC C., BOCA ANA, CĂLIN ANA și ROMAN L. împotriva pârâților G.
S. M. T., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T.
.
A fost obligată pârâta G. "S. M. "; T. să reîncadreze personalul didactic reprezentat de reclamant, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009, când a intrat în vigoare a Legea nr. 63/2011.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009 pe perioada anterior menționată.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Soluția menționată a avut la bază, în esență, următoarele considerente: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al
Municipiului T. e
ste nefondată, întrucât acesta are calitatea de finanțator a unității de învățământ pârâte.
În ceea ce privește fondul, a reținut că, anterior, prin Decizia nr. 93/_ Curtea Constituțională a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională, însă Guvernul României a emis OUG 136/2008, care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin OUG 151/2008, ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea
O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G.nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
De asemenea, instanța a considerat că, în conformitate cu prevederile art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 trebuia să își păstreze salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, conform celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr._ 12.
Reglementări asemănătoare se regăsesc si în cuprinsul prevederilor art. 5 alin.1 si art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2010 potrivit cărora "în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 si cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența în măsura în care persoana desfășoară activitatea în aceleași condiții";.
Aceste drepturi urmează a se acorda doar până la data de_ când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, lege prin care s-a stabilit un nou sistem de salarizare a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ din anul 2011. Prevederile art. 1, alin.1 din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile exclusiv pe perioada_ -_, inclusiv dată de la care se vor aplica prevederile Legii nr. 63/2011.
Față de cele ce preced, Tribunalul a admis în parte acțiunea, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. Municipiului T. ,
solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței civile atacate in sensul respingerii in totalitate a acțiunii fata de P. Municipiului T. .
Acesta învederează că nu a avut raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu reclamanții. Sursele de finanțare ale drepturilor salariale din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrativ teritoriale, ci de la bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine MECTS.
D. interpretarea dispozițiilor art. 101 și art. 104 al. 1,5 din Legea nr. 1/2011, rezultă că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigură prin bugetele unităților administrative și nu din acestea.
De asemenea, face trimiteri la dispozițiile din Legea nr. 500/2002 și la practica judiciară în materie, menționând decizia pronunțata de către Curtea de Apel Cluj in dosarul civil nr._ .
In drept, invocă dispozițiile art. 3042,pct.8 si 9 ale art. 3041C.pr.civ.
Prin notele de ședință depuse la data de_, intimatul reclamant s-a opus admiterii recursului(f. 11).
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
În raport de caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din_ , referitoare la recursul în interesul legii, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din_ , Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile recurentului privitoare la dispoziția instanței de fond de obligare a acestuia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Cum pretențiile deduse judecății privesc plata pentru membrii de sindicat a drepturilor salariale calculate conform Legii nr. 221/2008, raporturile dintre părți sunt guvernate, atât de Legea învățământului nr. 84/1995 - pentru pretențiile
anterioare datei de_, cât și de Legea nr. 1/2011, pentru pretențiile ulterioare, până la data de_ .
Astfel, reține că potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Se observă faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Curtea constată că recurentul P. Municipiului T. a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâtul recurent la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâtul recurent, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
În actuala reglementare, hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept, astfel că trimiterile făcute de recurent cu privire la alte hotărâri judecătorești este lipsită de relevanță.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 11675 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
L. DS | D. | D. | G. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.B.
