Decizia civilă nr. 3219/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3219/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M.
împotriva sentinței civile nr. 600 din 16 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L.
D. Î. M. și pârâții intimați L. T. "E. R. " B. M. (F. C.
T. "C. S. "), C. N. "V. L. " B. M., C. LOCAL B. M. și P.
M. B. M. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 21 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către chematul în garanție și solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs, chematul în garanție- recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 600 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar numărul_, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul
L. din Învățământ M. și în consecință au fost obligați pârâtul L.
"E. R. "; B. M. pentru membra de sindicat C. S. pentru perioada_ -_ iar pârâtul C. N. "V. L. "; B. M. pentru membra de sindicat Pintea Manuela pentru perioada_ - aprilie 2010, să calculeze salariile utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu pre- vederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să le plătească diferențele de drepturi salariale neacordate dintre drepturile salariale cu- venite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F.
P. M. formulată de pârâtul C. Local B. M. și în consecință a fost obligată D. M. să aloce acestui pârât sumele necesare plății drepturilor salariale datorate potrivit hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că după cum reiese
din adeverința depusă la dosar, reclamantele au fost angajate la unitățile de învățământ pârâte, iar diferențele solicitate prin petit sunt cuvenite conform dispozițiilor Legii 330/2009, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de apro- bare cu modificări a O.G. nr. 15/2008 și prin raportare la decizii ale Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență adoptate în scopul contracarării măsurii de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament prin Legea nr. 221/2008, reținându-se încălcarea art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art.
115 alin. 4 din Constituție. (decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, decizia nr. 842/2 iunie 2009, decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut temeinicia acțiunii în baza dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, art. 5 al. 1 și alin. 6 din O.U.G. nr.
1/2010 și prin raportare la dezlegările date prin decizia în interesul legii nr. 3 din 4 aprilie 2011.
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011, iar prin decizia nr. 11 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și
de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Față de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. s-a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, art. 167 al. 3 din Legea
84/1995, art. 104 al. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 al. 1, art. 4, art. 5 al. 1 și art. 6 din H.G. nr. 1274 din 21 decembrie 2011, art. 19, art. 21 al. 2 și 3 din Legea nr. 273/200, art. 4 din O.G. nr. 22/2002, art. 36 al. 4 și al. 6 lit. a și art. 63 al. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001.
Referitor la cererea de chemare în garanție a D. M. formulată de pârâtul C. Local B. M., instanța a reținut că potrivit art. XI al. 1 din O.U.G. nr. 92/2012 "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Al. (4) al aceluiași articol stabilește că "prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1)";.
Conform art. 52 din Legea 5/2013 " în anul 2013, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
(2) În bugetul M. ui F. P. - Acțiuni generale, la titlul "Cheltuieli de personal" este prevăzută o sumă globală, din care, prin hotărâre a Guvernului, pot fi majorate în ultima lună a fiecărui trimestru, în cazuri temeinic justificate, cheltuielile de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite finanțați integral de la bugetul de stat sau din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii conform alin. (1)";.
Potrivit art. 4 lit. b din Legea 5/2013, aplicabilă în speță raportat la dispozițiile O.U.G. Nr. 92/2012, din taxa pe valoarea adăugată s-au alocat 14.638,2 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care: 10.390,1 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București, potrivit anexei nr. 5.
Art. 5 al. 3 lit. a și b din Legea 5/2013 prevede că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b) sunt destinate: finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru categoriile de cheltuieli prevăzute la art. 104 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzut prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr.
17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012.
Capitolul III din H.G. nr. 1274/2011 stabilește modalitatea de alocare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru asigurarea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art. 2 al. 2 din H.G. nr. 1274/2011 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale transmit datele comunicate de unitățile de învățământ cu personalitate juridică direcției generale a finanțelor publice județene, iar conform al. 3, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Dat fiind rolul Direcției Generale a F. P. M. în repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată în scopul plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, instanța, în temeiul art. XI al. 5 din O.U.G. 92/2012 coroborat cu art. 5 al. 3 lit. b și art. 52 din Legea 5/2013, cu art. art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011, a admis cererea de chemare în garanție formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție D. G. a F. P. M. - Ministerul Finanțelor Publice
, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivare s-a arătat că invocă lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. M., întrucât instituția nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Prin apărarea formulata în dosar a solicitat introducerea în cauza a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și citarea în mod corect a acestuia.
Admiterea cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
M. este inadmisibila, reclamantul nejustificând o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care solicita asigurarea fondurilor împotriva pârâtului, acesta putând sa urmărească valorificarea dreptului sau raportându-se la debitorul lui, respectiv autoritatea angajatoare.
Admiterea cererii formulate împotriva Direcției Generale a F. P. M. echivalează cu obligarea la plata din bugetul M. ui F. P. a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se număra printre angajații M. ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv:
"(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisa și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.
și nici angajata și efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva cheltuiala.
Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanța și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare
.";
Potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002 M. ui F. P. nu-i revine obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ și întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Prin decizia nr.10/_, înalta Curte de C. și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind ca:
"În aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din OG, nr.22/2002 privind executarea
obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulteriore, cererea de chemare în garanție a M. ui
F. P. formulata de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și /sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr.315/2006 privind stimularea achiziționării de cârti sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat C. Local B. M. a invocat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat respingerea recursului ca netemeinic.
În motivare arată că recursul în prezenta cauză a fost formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., fără să aibă calitate de parte în litigiu.
D. G. a F. P. M. are personalitate juridică proprie potrivit art. 1 alin. 1 din Ordinul Președintelui Agenției N. e de Administrare Fiscală nr. 3831/2011.
C. local B. M. a formulat cererea de chemare în garanție a D. M. datorită apariției Legii 1/2011 și a metodologiilor de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011.
Dacă în vechea reglementare dreptul de decizie de modificare a sumelor inițial aprobate aparținea legislativului în noua reglementare direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate calculate pe baza standardelor de cost.
Aceste prevederi aduc modificări în legislația privitoare la finanțarea instituțiilor de învățământ pe care le prezentăm în istoricul ce urmează.
Sunt citate, într-o prezentare, comparativă, dispozițiile legale aplicabile în materie înainte și după Deciziei nr. 10/2011 a înaltei Curți de C. și justiție, anume, art. 167 și art. 170 alin. 2 din Legea 84/1995, art. 3 alin. 3 și alin. 4 din
H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009, cu sublinierea că în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt cele rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuia să facă demersurile în vederea suplimentării sumelor acordate unităților de învățământ prin rectificare bugetară. În noua reglementare sunt relevante dispozițiile art. 4 din H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011,
se prevede:
(6) În cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
Mai mult, a fost introdus art. 62prin H.G nr. 926/2011 care prevede:
"62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.";
Prevederile din hotărârile de guvern privitoare la modalitatea de finanțare a unităților de învățământ au fost preluate și în noua lege a educației Legea 1/2011 care prevede la art. 104 alin. 5 că "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București";
Așa cum rezultă din coroborarea alin. 4 și 6 din H.G. 1274/2011 direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul C. local al mun. B. M. împotriva Direcției Generale a F. P.
M. .
Nu poate fi reținută inadmisibilitatea recursului, din perspectiva declarării acestuia de către Ministerul Finanțelor Publice în condițiile în care cererea de chemare în garanție a fost formulată și admisă în contradictoriu cu D.G.F.P. M.
. De altfel, se poate constata că în antetul cererii de recurs este trecut Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. M., în partea introductivă a recursului figurează Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. M., cu indicarea sediului din B. M. al D.G.F.P. M., recursul fiind semnat de directorul executiv al D.G.F.P. M. .
Prin urmare, formularea pe care o folosește recurentul este în sensul sublinierii apartenenței D.G.F.P. M. de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind o structură organizatorică subordonată acestuia, fără a semnifica introducerea nelegală a unei alte părți în proces. Practic, recursul este formulat de D.G.F.P. M.
, ca reprezentant local al M. ui F. P., printr-o formulare proprie. În plus, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta invocă lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. M., cu motivarea că "instituția noastră"; nu are raporturi juridice cu reclamanții, clarificând o dată în plus că recurentă este D.G.F.P. M.
.
Recursul este fondat față de considerentele pentru care s-a pronunțat decizia în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care se stabilește că în aplicarea art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art.
19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Aparent, pârâtul C. local al mun. B. M. a invocat noi dispoziții legale care să întemeieze cererea de chemare în garanție, în comparație cu cele reținute în decizia în interesul legii invocată, iar prima instanță s-a întemeiat pe acestea pentru a admite cererea de chemare în garanție.
Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul sentinței și al întâmpinării depuse în recurs (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art.
62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._, devenite în cuprinsul textului H.G. nr. 1274/2011, art. 4 alin. 3 și art. 5 alin. 4 și alin. 6), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităților de învățământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de județ se fac aceste redistribuiri, or, se arată în decizia în interesul legii citată că "Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță (…). Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006";.
Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., chiar întemeiată pe noile dispoziții legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligație în ce privește redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiționat de existența unor excedente la alte unități de
învățământ, așa cum reiese din partea finală a dispozițiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: "(…) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație";, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, alin. 61: "în situația în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unități de
învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ- teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
(6^2) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (6^1), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
În același registru, dat de dezlegările Înaltei Curți de C. și Justiție date prin decizia nr. 10/2011, trebuie privite și prevederile art. XI al. 5 din O.U.G. 92/2012 coroborat cu art. 5 al. 3 lit. b și art. 52 din Legea 5/2013, cu art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011, citate în cuprinsul sentinței și în temeiul cărora s-a pronunțat tribunalul sub acest aspect.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de chemata în garanție D. G. a F. P.
- Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 600 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar numărul_, pe care o modifică în parte în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local B. M. împotriva Direcției Generale a F. P. M. .
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M. N.
S. D.
aflat în CO, semnează
aflat în CO, semnează
vicepreședintele instanței
vicepreședintele instanței,
A. I. A. A.
I.
A.
G. ,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. G. Brîndușa
