Decizia civilă nr. 3413/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3413/R/2013

Ședința publică din 09 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.

GREFIER: C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC T. SA T. împotriva sentinței civile nr. 7167 din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați P. M. V., P.

R. S., M. M., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat P. M. V. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă SC T. SA T. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.

De asemenea, se constată că la data de 08 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat P. M. V. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate, fără alte cheltuieli de judecată, precum și în temeiul art. 223 din noul C.pr.civ., judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 7167 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. M. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. T. .

A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâții P. R. S. și M. MIHIL.

A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință care să evidențeze salariile brute realizate lunar în perioada derulării raportului de muncă cu reclamantul.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei de rândul 1, din data de_ până în data de_ conform carnetului de muncă și_ conform cererii reclamantului.

Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 40 alin.2 lit.h din Codul muncii, instanța de fond a reținut că în mod nelegal pârâta de rândul 1 nu a

1

eliberat reclamantului adeverința care să ateste salariile brute obținute de acesta, fiind total nejustificat ca motiv al refuzului eliberării unor adeverințe, aprecierile pârâtei referitoare la care anume componente ale salariului sunt avute în vedere, în opinia sa, la calcularea pensiei. Angajatorul nu are competența de a face aprecieri privind caracterul permanent sau nepermanent a unor sporuri sau privind relevanță în privința calculării pensiei a unor componente ale salariului, obligația sa prevăzută de lege fiind aceea de a comunica la cererea salariatului toate componentele salariului și celelalte beneficii materiale primite de către salariat în temeiul raportului său de muncă.

Pârâții de rândul 2 și 3 nu și-au încălcat obligațiile stabilite de lege în raporturile cu salariatul, singura aflată în această situație fiind pârâta de rândul 1.

Reclamantul nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli de judecată și nici a unor prejudicii morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. T. S.A. T., solicitând anularea sentinței din dosarul sus menționat și respingerea solicitării reclamantului.

În motivarea recursului pârâta a arătat că solicitările reclamantului au fost respectate de S.C. T. -S.A. T., prin înscrierea în carnetele de muncă a salariilor brute dupa care s-a calculat pensia conform prevederilor din Legea 263/2010 art. 165(1) și H.G. 257/2011 art. 127 (5) lit. a-g.

S-a mai invocat că salariații S.C.T. -S.A. T. nu au beneficiat de sporuri cu caracter permanent, iar eliberarea unei adeverințe care să evidențieze salariile brute nu îl avantajează pe reclamant pentru că diferențele dintre salariile înscrise în carnetul de muncă și salariile relizate provin din plusul sau minusul de venituri realizate prin munca în acord global, premii anuale sau ocazionale, participarea la beneficii a oamenlor muncii, al treisprezecelea salar nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucat nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de_ .

Recurenta a mai precizat că a eliberat salariaților care au solicitat adeverințe cu salariul neinscris în carnetul de muncă, adeverințe cu sporul de noapte, sporul de vechime și adeverințe cu perioada lucrata în grupa a II-a de muncă, adeverințe care au contribuit la majorarea cuantumului pensiei solicitanților.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 165 alin. 1 din Legea 263/2010 și art.

127 alin. 5 lit. a-g din H.G.257/2011 și Anexs nr. 15 la HG 257/2011.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 august 2013 reclamantul P. M.

V.

, a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În mod judicios a reținut instanța de fond că în temeiul art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Această obligație a angajatorului/fostului angajator rezultă și din dispozițiile art. 123 alin. 2 din HG 257/2011, care prevede normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010.

În îndeplinirea acestei obligații, în lipsa unor dispoziții legale în acest sens, angajatorul nu are competența să cenzureze utilitatea eliberării adeverințelor solicitate de salariați, care să ateste veniturile obținute de aceștia, în funcție de interpretarea pe care o dă unor prevederi legale.

De asemenea, împrejurarea că recurenta a eliberat angajaților săi adeverințe cu salariul cu salariul neinscris în carnetul de muncă, adeverințe cu

2

sporul de noapte, sporul de vechime și adeverințe cu perioada lucrata în grupa a II-a de muncă, nu este de natură a conduce la o altă concluzie, anagajtorul fiind obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, documente care implică și veniturile obținute de acesta.

Pentru aceste considerente, întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. T. împotriva sentinței civile nr. 7167 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

D. G.

L.

D.

DS

GREFIER,

C. M.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./_ Jud.fond: I. P.

3

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3413/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă