Decizia civilă nr. 3523/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3523/R/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta CNCF C. B. - S. CREIR CF C. împotriva sentinței civile nr. 8628 din 20 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe
intimatele pârâte C. N. DE CĂI F. C. SA și S. "L. CĂI F. ";
C. N., având ca obiect drepturi bănești.
Susținerile și concluziile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 10 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8628 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. CĂI F. C. în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE CĂI F. C. SA și C.
R. DE E. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. în numele membrilor de sindicat D. ARGENTINA ș.a.
Au fost obligate pârâtele să plătească membrilor de sindicat salariul suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare pe luna decembrie a anului pentru care se acordă; premiul anual acordat de ziua feroviarului pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare; ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare; ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare, toate în baza prevederilor art. 30 și 71 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități Feroviare, sumele urmând să fie actualizate cu rata inflației.
Au fost obligate pârâtele să plătească membrilor de sindicat menționați dobânda legală pentru toate sumele la a căror plată au fost obligate.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în privința celorlalte drepturi solicitate.
A fost respinsă în întregime ca neîntemeiată acțiunea formulată în numele următorilor membri de sindicat: R. A. L. s, Pasc Aurel, Adi V., A. L.
, A. V., Barta I., Bentea A., Boldijar I., Chioreanu D., Ciceu Aurel, Dordai Corneliu, Gabrial D., Gherghit Teodor, Gordan V., Gulias D., Koszorus E. Tiberiu, Lazar Mihai, Macsingo Iosif, M. cas G. Sorin, Mates
M., Merca T., Mocan V., Molnar F., P. E., R. Dalemir M., Sechei
G. C. an, Silivastean V., S. E., Tulbure Romulus A. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au dreptul la toate drepturile solicitate pentru anul 2010, acestea fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2010 - 2011 și prelungit succesiv până în data de_ .
Contractul colectiv de muncă de care se prevalează pârâta este încheiat la un nivel inferior față de cel care se prevalează reclamanții, și față de dispozițiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, acesta nu poate să înlăture în mod valabil drepturile reclamanților din contractul încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Aceștia nu au însă dreptul la sumele de bani solicitate pentru anul 2011 întrucât contractul colectiv de muncă de care se prevalează aceștia nu a fost prelungit decât până în data de_, dată situată în timp înaintea scadenței oricăruia dintre drepturile solicitate pentru anul 2011.
Cu privire la anul 2010 însă tribunalul a constatat că nu toți membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți la plata tuturor drepturilor solicitate.
Astfel, raportat la prevederile art. 33 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat de CN Căi ferate, angajații Ciurte V. F., Lupsac I. -A., Rahovan P. și Moti V. nu au dreptul la sumele de bani solicitate întrucât au absentat de la serviciu mai mult de o zi în cursul anului 2010 după cum rezultă din tabelul depus la dosarul cauzei de pârâtă și necontestat de reclamantă.
Raportat la data la care au fost angajați respectiv în anul 2011, angajații Negrea V., Pereș L., P. G. Dorel, P. Ștefan, R. A. L. s, Pasc Aurel, nu au dreptul la niciunul dintre drepturile pentru anul 2010.
(Instanța observă în speță că, deși pârâta a formulat apărări punctuale și cu privire la angajații membrii de sindicat Negrea V., Pereș L., P. G.
Dorel, P. Ștefan P. a L. V., Rentea N. și Vlad Iustin, acțiunea nu a fost formulată și în numele acestora, instanța urmând să nu se pronunțe cu privire la aceștia)
De asemenea, în privința angajaților menționați în ultimul tabel dintre cele existente la fila 127 acțiunea este neîntemeiată întrucât acestora li s-au achitat deja drepturile solicitate prin prezenta acțiune, după cum rezultă din sentințele nr._ /2012, 10952/2012 pronunțate de Tribunalul Cluj și din ordinele de plată depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. N. DE CĂI F. C. SA
S. "C. R. DE E. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF"; C.,
solicitând
modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru salariul suplimentar, ajutorul material de Paști, Crăciun și prima de Ziua Feroviarului pe anul 2010 și pentru salariații membri de sindicat pentru care a fost admisă, cu menținerea celorlalte dispoziții, iar în subsidiar, în cazul în care instanța va trece peste argumentele recurentei, să se constate că pentru anul 2010, din membri de sindicat pentru care s-a admis acțiunea, nu toți au dreptul de a beneficia de drepturile solicitate, în tot sau în parte, după cum urmează:
reclamantul-intimat R. A. L. S în anul 2010 NU era salariat al unității, fiind angajat doar din luna iunie 2011;
reclamanții - intimați: F. D. C. AN (angajat din august 2010); FODOREANU OTILIA (angajata din august 2010); M. N. (angajat din august 2010); M. M. (angajata din septembrie 2010); STIRBE V. T. (angajat din august 2010) nu au dreptul la acordarea ajutorului material de Paste și de Ziua Feroviarului pe anul 2010, precum și la salariul suplimentar pentru perioada_ - august, (septembrie) 2010;
reclamantul-intimat Ciurte V. F. este menționat în sentința ca fiind admise față de acesta cererile pentru drepturile salariale pentru anul 2010, deși
în cuprinsul hotărârii se menționează ca nu are dreptul la sumele de bani solicitate întrucât a absentat de la serviciu mai mult de o zi în anul 2010;
față de salariații Lupsac I. A. - 2 zile nemotivate în anul 2010 Rahovan P. - 2 zile nemotivate în anul 2010 și Moti V. -2 zile nemotivate în anul 2010, instanța de fond nu s-a pronunțat, deși în cuprinsul hotărârii se menționează ca nu au dreptul la sumele de bani solicitate întrucât au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi în cursul anului 2010 și în consecința solicită respingerea acțiunii în întregime față de aceștia pentru drepturile salariale solicitate pe anul 2010.
În motivare se arată, în susținerea cererii formulate în principal, referitor la acordarea salariului suplimentar pe anul 2010, potrivit prevederilor art.32 din CCM nr._ modificat prin actul adițional nr. 1718/_, "pentru anul 2010 salariul suplimentar nu se acordă";, clauza ce nu poate fi încălcata, având în vedere ca acesta reprezintă înțelegerea pârtilor.
Dacă s-ar fi acordat salariul suplimentar s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în Bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF C. SA. Sucursalele regionalele de cale ferata nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativa întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Prin O.U.G. nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 59/2002, cu completările ulterioare, s-au stabilit masuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de angajați, CNCF C. SA fiind agent economic monitorizat, fiind companie naționala la care statul este acționar majoritar.
O.U.G. nr. 79/2008 care a abrogat O.U.G. nr. 79/2001, stabilește la art.6 ca "Ministerele, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organele administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, prezintă spre consultare sindicatelor de ramura bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici... iar la art.7 (1) prevede ca "fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60%din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz";.
Prin H.G. nr. 142/2005 și H.G. nr. 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, arată că veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume (ex. salariu suplimentar). Conform art. 32 (3) din CCM nr._, prelungit și modificat prin actul adițional nr. 1718/2010, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate. Din interpretarea acestui articol se subînțelege că, constituirea fondului necesar plații salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării
acestui drept de veniturile realizate.
Solicitările reclamantului-intimat privind plata ajutoarelor materiale aferente sărbătorilor de Ziua Feroviarului, Paste și Crăciun 2010 sunt neîntemeiate întrucât obligația CNCF C. SA de a plăti ajutorul material aferent sărbătorilor de Crăciun, Paste și Ziua Feroviarilor nu există. Conform art.65 aliniat ultim, din CCM nr._, modificat prin actul adițional nr. 1718/2010, "pentru anul 2009, 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun și Ziua Feroviarului";.
Aceasta înțelegere a pârtilor este realizata în cadrul legal prevăzut și de art. 263 alin.4 C. Muncii, în vigoare la data derulării CCM încheiat între părți. Având în vedere ca CCM are caracter consensual, reprezentând voința părților, consideră ca acest motiv este de ordine publica astfel ca instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 1270 C.civ.
Dispozițiile CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviar pe anii 2006-2008 prelungit cu 48 de luni și CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 nu sunt aplicabile, deoarece în tot acest timp au existat la nivel de unitate contracte colective de munca în care se prevede clar interdicția de a se acorda drepturile solicitate prin prezenta acțiune.
Prin întâmpinare, reclamantul S. L. "C. ferate"; C.
, în numele și pentru membrii de sindicat, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că pretențiile sunt formulate în baza prevederilor Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități, înregistrat la Direcția de munca și protecție sociala a municipiului B. sub nr. 2836/_ pentru anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional înregistrat la Direcția de munca și protecție sociala a municipiului
B. sub nr.4294/_ care prelungește valabilitatea CCM la nivel de grup de unități pana la_ .
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.130/1996, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, astfel fiind aplicabile prevederile contractului colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități. Obligativitatea acordării drepturilor salariale solicitate rezulta și din prevederile art.40 alin.2 lit. c și din art.243 Codul Muncii, art.7 din Legea nr.130/1996.
Aceste drepturi se suporta din fondul de salarii și nu din fondul de 2% cu destinație exclusiv sociala așa cum este definit de art.21 din Codul fiscal. Aceasta premiere face obiectul reținerilor la sursa a impozitului și celorlalte contribuții datorate statului, fiind considerate venituri din salarii și asimilate salariilor.
Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte fata de toți salariații indiferent de data angajării, conform art.11 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicata.
În măsura în care societatea se confrunta cu problema economica- financiara ce făcea imposibila respectarea obligației, avea posibilitatea de a solicita și obține implicit renegocierea clauzelor contractuale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat doar în ce privește unele din chestiunile relevate în subsidiar prin motivele de recurs, fiind nefondate motivele dezvoltate în principal prin recurs.
Astfel, raportat la motivul de recurs privind aplicarea cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, respectiv la nivel de ramură transporturi, se reține că sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități/ramură (în speță).
În același sens sunt prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora
"salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate";, prin drepturi recunoscute de lege trebuind a fi înțelese inclusiv cele aduse de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 citat mai sus, de a beneficia de drepturile superioare conferite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 are valoare de principiu în dreptul muncii, astfel încât nu poate fi eludat prin inserarea unor prevederi contractuale în contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, care tind a se interpune în aplicarea directă a acestui principiu care reflectă ordinea publică în domeniul pe care îl reglementează.
Or, se constată că față de acest principiu, se dovedesc neîntemeiate și motivele de recurs prin care se invocă suspendarea acordării acestor drepturi la nivel de contract colectiv de muncă pe unitate.
În mod evident, aceste suspendări/modificări se referă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, astfel încât nu impietează asupra obligativității acordării acestor drepturi în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, anume, de grup de unități, respectiv de ramură.
Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 reafirmă, și în această materie, principiul specific dreptului contractual al imperativului legalității contractului (adică, acesta să fie încheiat cu respectarea dispozițiilor legale). În corelație cu acesta, recurenta invocă faptul că fondul de salarii este limitat la suma aprobată prin hotărâre de guvern, conform O.U.G. nr. 79/2008, respectiv O.U.G. nr. 79/2001, situație față de care apare ca nelegală orice prevedere contractuală din contractul colectiv de muncă care excede limitei fixate fondului de salarii pe această cale.
Nu este însă imputabil beneficiarilor contractului colectiv de muncă și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor invocate din acesta, faptul indicat, având în vedere că prin acest motiv de recurs, practic, recurenta își invocă propria culpă, aceea de a fi încheiat contracte colective de muncă ce se afirmă că nu se încadrează în limitele legale fixate pentru fondurile lor de salarii, or nemo propriam turpitudinem allegans. De altfel, nici nu a fost probată această afirmație, făcută doar în mod generic, fără a se detalia care a fost cuantumul fondului de salarii aprobat, care ar fi fost sumele necesare achitării acestor drepturi salariale litigioase etc.
În plus, din economia O.U.G. nr. 79/2008, nu se poate concluziona o interdicție sau o limitare a libertății de negociere cu privire la cuprinsul contractelor colective de muncă în cazul societăților comerciale la care statul este acționar unic, ci se reglementează doar obligația operatorilor economici destinatari ai acestui act normativ de a prezenta "spre aprobare bugetele de venituri și cheltuieli, după consultarea prealabilă a organizațiilor sindicale"; și faptul că "fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz";, aspecte care nu pot fi interpretate în sensul indicat de recurentă, ca o interdicție imperativă, în sine, de a negocia anumite drepturi salariale prin contractele colective de muncă.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile HG nr. 142/2005 și HG nr. 50/2006, se constată că aceste acte normative reglementează situații juridice aferente anilor 2005 și 2006, fiind deci inaplicabile în speță, în raport de perioada vizată prin acțiune.
Aspectele invocate de către recurentă privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative. În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept/obligație, și nu o facultate a angajatorului.
Faptul că una din părți întâmpină dificultăți bănești nu constituie o suficientă motivare pentru a solicita exonerarea de răspundere contractuală, principiul pacta sunt servanda fiind consacrat în Codul muncii prin dispozițiile art. 159, 160, 162, 229 (fostele art. 154, 155, 157, 236).
Critica recurentei potrivit căreia obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în Contractul colectiv de muncă aplicat părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze în acest mod acordarea acestor drepturi.
Toate aceste considerente fundamentează temeinicia soluției pronunțate de prima instanță, în raport de majoritatea reclamanților.
Se constată însă temeinicia criticilor formulate în recurs sub aspectul neobservării de către tribunal a situației specifice a unor reclamanți, care atrage netemeinicia unor pretenții ale acestora, astfel:
Pretențiile formulate în numele membrului de sindicat R. A. L. s se impune a fi respinse, acesta nefiind angajatul unității pârâte în anul 2010. tribunalul a inserat în dispozitiv atât dispoziția de admitere a acțiunii față de acesta, cât și pe cea de respingere, situație în care se impune admiterea motivului de recurs astfel formulat și a se respinge în tot acțiunea acestuia.
Nefondate sunt și pretențiile privind acordarea ajutorului material de Paște și de Ziua Feroviarului pe anul 2010 pentru reclamanții F. D. C. an, Fodorean Otilia, M. N., Mureșan M. și Știrbe V. T., față de data angajării acestora în cadrul unității pârâte, anume, lunile august-septembrie 2010, deci ulterior scadenței acestor drepturi, iar în ce privește salariul suplimentar aferent perioadei în care nu au fost angajați ai pârâtei în anul 2010, acesta este de asemenea nedatorat, proporțional cu perioada în care nu au avut statutul de angajați în această unitate.
Va fi modificată sentința în sensul respingerii pretențiilor formulate în numele membrului de sindicat Ciurte V. F. privind acordarea salariului
suplimentar și a ajutorului material de Paște și Crăciun pentru anul 2010, ca urmare a faptului că acesta a absentat de la serviciu mai mult de o zi în anul 2010, încălcând astfel condiția stipulată în cuprinsul art. 30 și 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008. Întrucât acordarea premiului anual pentru ziua feroviarului nu este supusă aceleiași condiții, potrivit dispozițiilor art. 71 din același CCM, sentința va fi menținută sub acest aspect.
Nu este de natură a determina modificarea sentinței faptul nepronunțării tribunalului față de salariații Lupsac I. A., Rahovan P. și Moti V., întrucât nefiind obligată în raport cu aceștia, pârâta nu justifică interes pentru a solicita modificarea sentinței în acest sens. Interes ar fi justificat doar reclamanții respectivi, însă aceștia nu au formulat cerere de recurs.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. N. DE CĂI F. C. SA - S. "C.
R. DE E. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF"; C. împotriva sentinței civile nr. 8628 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge pretențiile formulate în numele membrului de sindicat R. A. L. s.
Respinge pretențiile privind acordarea ajutorului material de Paște și de Ziua Feroviarului pe anul 2010 precum și a salariului suplimentar aferent perioadei în care nu au fost angajați ai pârâtei în anul 2010 reclamanții F. D.
C. an, Fodorean Otilia, M. N., Mureșan M. și Știrbe V. T. . Respinge pretențiile formulate în numele membrului de sindicat Ciurte V.
F. privind acordarea salariului suplimentar și a ajutorului material de Paște și Crăciun pentru anul 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
D. C.
G.
M.
N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. G. Z.
GREFIER,
N. N.
în concediu medical, semnează prim grefier,
M. LENA T.
