Decizia civilă nr. 3768/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3768/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. DE R.
"C. - S. B. " SA împotriva sentinței civile nr. 653 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. ȘI I. AL M. D. R. DE LS
, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la datele de 23 septembrie 2013 și 25 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
S. L. și I. al M. Feroviari din R. de LS M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.653 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune a pârâtei S. C. de R. L. CFR-SCRL B. SA, invocate de acesta prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. și I. al M. Feroviari din Remisa de LS M. în contradictoriu cu pârâta S. C. de R. L. "CFR-SCRL B. SA, și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, membri de sindicat: A. ca I., Bledea I., C. I. Dorel, Fonta I., Iurovici V., Mois S., P. D., Papariga
I., P. I.I. II, P. I., P. V., Stet V. A., Tomoiaga I., Tomoiaga V. ,
drepturile salariale calculate la salariul de bazăminim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil din data de_ ) pentru perioada_ -_, în funcție de salariul de încadrare al fiecăruia, în conformitate cu
legislația, în conformitate cu legislația muncii și cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi valabil pentru anii 2008-2010.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant pentru perioada _
-_ diferența dintre drepturile salariale de care au beneficiat, corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 570 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, calculate la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant pentru perioada _
-_ ( începând cu data de_ salariul de bază minim brut a fost majorat la 600 lei conform act adițional 106/90/_ la CCM)
diferența dintre drepturile salariale de care au beneficiat, corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, calculate la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente.
Pârâta a fost obligată la plata sumelor de bani actualizate cu indicele de inflației la data plății.
A fost respinsă cererea de acordare a dobânzii legale aferente acestor
sume.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat drepturi salariale aferente perioadei_ -_ ,_ -_ fiind aplicabile prevederile art. 283 al. 1 lit. a) Codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Drepturile bănești sunt solicitate începând cu_ iar acțiunea a fost înregistrată la_ în termenul de prescripție de 3 ani.
Așa fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut:
Conform Contractului colectiv de muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41 al. 3 lit. a), salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b) a art. 41 prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art. 41 pct. 3 lit. a), pentru stabilirea salariului
de bază minim brut la nivelul respectiv, adică de 700 lei și nu 570 lei, pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei, pentru perioada_ -_, iar stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienți minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 (1) din prezentul Contract colectiv de muncă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că reclamanții au salarii mult mai mari decât salariul minim brut de 700 lei, instanța a constatat că potrivit art. 41 lit. b) din Contractul colectiv de muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010 coeficienții minimi de ierarhizare de la al. 1 se aplică la salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stabilit prin art. 41 al. 3 lit. a). Deci nu este vorba de salariul minim de 700 lei, ci acesta reprezintă baza la care se aplică coeficienții din al. 2 ori pârâta a aplicat în cazul reclamanților coeficienții la salariul de bază stabilit prin Contractul colectiv încheiat la nivel de unitate de 570 lei.
Prin Contractul individual de muncă părțile au negociat nu numai cuantumul salariului dar și corespondența acestuia cu o clasă de salarizare.
Salariul corespunzător fiecărei clase de salarizare se calculează, după o formulă care cuprinde și salariul de bază brut corespunzător clasei 1 care coincide cu salariul de bază minim brut.
Art. 7 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, prevede: Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și formula de calcul din Anexa nr. 1 - f. 34 din dosar.
Dacă din contractul individual de muncă dreptul salarial stipulat contravine unor dispoziții imperative ale legii sau ale unui act cu forță juridică superioară, clauza este inaplicabilă, fără a fi necesară constatarea nulității sale pe cale jurisdicțională, având în vedere următoarele prevederi legale: Art. 238 Codul muncii (în vigoare la data încheierii și înregistrării Contractului colectiv de muncă) potrivit cărora:
Al. 2: "Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractul colectiv de muncă.
Al. 3: " La încheierea Contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prevederile art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii: "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Pe de altă parte, art. 37 Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în cuprinsul art. 38 din același cod sunt indicate, într-o modalitate imperativă, limitele minimale ale acestor negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariaților.
Prin Decizia nr. 1565/_ a Curții de Apel B. în dosarul nr._ depusă la dosar (f.26-28), s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă la nivelul pârâtei pe motiv că salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa 1 de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 lei prevăzut în Contractul colectiv de muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010.
Acțiunea în constatare a nulității Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, a fost introdusă în perioada de valabilitate a Contractului colectiv de muncă sub nr. 2584/_, cât și a Contractului colectiv de muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010.
Contractul colectiv de muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe 2008-2010 constituie izvor de drept la încheierea Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Prin Decizia nr. 294/2007 a Curții Constituționale s-a statuat că rațiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate, ci și la nivel de ramură și la nivel național constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce privește drepturile minimale.
S-a consacrat, prin Decizia Curții Constituționale nr. 380/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004 și prin Deciziile nr. 511/2006 și nr. 294/2007, definitive și general obligatorii:
"Reprezentativitatea de care se bucura organizațiile sindicale și patronale, datorită numărului de membri stabilit de lege, le îndreptățește pe acestea să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv afiliat ori nu, la organizațiile de la nivel superior. În sfârșit, Curtea a reținut că dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare";.
Apărările pârâtei cu privire la faptul acționarului unic S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA a fost o societate monitorizată în baza prevederilor OUG nr. 79/2001 sunt nefondate, deoarece pârâta are personalitate juridică, buget de venituri și cheltuieli propriu și independență în gestionarea fondurilor proprii.
Apărările pârâtei vizând inexistența resurselor financiare, nu pot fi primite atâta vreme cât nu pot influența stabilirea sau recunoașterea unor drepturi salariale prevăzute în Contractele colective de muncă, întrucât este vorba de drepturi care au fost stabilite de comun acord, astfel încât acest acord a devenit legea părților, în accepțiunea art. 7 din Legea nr. 130/1996.
Lipsa fondurilor financiare nu poate afecta dreptul în sine, ci este un aspect care poate impieta eventual, executarea acestora, dar în nici un caz nu îl poate înlătura și nu îi poate afecta existența.
Pârâta a fost obligată la plata acestor drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație la data plății, fără dobânda legală întrucât aceasta nu a fost stipulată în Contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
În considerarea celor de mai sus acțiunea este întemeiată și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri pârâta S. C. de R. L. CFR SCRL
B. S.A a declarat recurs
prin care a solicitat desființarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de termenul de prescripție de 6 luni prezentat de art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Aceeași excepție, întemeiată însă pe dispozițiile art.268 alin.1 lit. c Codul muncii, a fost invocată în legătură cu pretențiile anterioare datei de_, data
înregistrării acțiunii.
În data de_, urmare a inițiativei administrației Societății Naționale de Transport Feroviar Călători - societate a cărei filială este recurenta au avut loc negocieri privind Contractul Colectiv de Muncă 2009 - 2010 la care au
participat organizațiile sindicale, negocieri ce au avut în vedere și Grila de salarizare - Anexa nr.1 care începe cu clasa 1 de salarizare la nivel de 570 lei, cu care reprezentanții legali ai salariaților au fost de acord, semnând respectivul proces verbal, proces verbal ce se regăsește la dosarul cauzei.
S.C.CFR - SCRL B. S.A., ca filială a Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători nu putea să aibă altă grilă de salarizare mai mare la nivelul clasei I de salarizare de 570 lei, respectiv 600 lei decât societatea a cărei filială este recurenta.
Mai mult la S. C. de reparații L. CFR - SCRL B. S.A. nici un salariat nu este încadrat la nivelul clasei I de salarizare, deci implicit nici reclamanții, reclamanți care nu pot să invoce încălcarea legii cu privire la salariul minim pe economie.
Reclamantul S. L. și I. al M. Feroviari din R. de L.
S. M. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că nu este incident în speță termenul de prescripție de 6 luni, iar în privința fondului, că forță ierarhică superioară a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi impune valorificarea coeficienților de ierarhizare din acest acord, precum și că anexa 1 la CCM la nivel de unitate a fost anulată prin hotărâre irevocabilă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile pretinse nu este întemeiată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii ,"Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
(1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor drepturi salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii,
acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
A fost respectat și termenul general de prescripție de 3 ani, având în vedere că acțiunea introductivă a fost expediată prin fax la data de_, iar drepturile au fost acordate începând cu data de_ .
Asupra fondului, Curtea reține că reclamanții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct.
din prezentul contract colectiv de muncă."; Conform art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilo r aprobate în condiți ile prevăzute la alin. 1, părțile vornegocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_, Curtea constată că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel
de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală Curtea reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii
aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și
precondiție imperativă limitele bugetare
, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
Nu prezintă relevanță anularea Anexei nr. 1 din CCM la nivel de unitate deoarece nu devine aplicabil CCM la nivel de ramură, ci cel încheiat la nivel de grup de unități care prevede aceeași valoare de 570 de lei a salariului de bază minim brut.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâta, va modifica în parte sentința în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În mod accesoriu, va fi înlăturată și obligația pârâtei de a plăti cheltuieli de judecată, chiar dacă o atare obligație este cuprinsă în hotărârea de completare, deoarece din punct de vedere juridic nu are o existență de sine stătătoare, ci depinde de soluția dată cererii principale. De altfel, dacă hotărârea asupra fondului ar fi statuat asupra cheltuielilor de judecată, ar fi fost implicit sau explicit modificată sub acest aspect, nefiind justificată o diferență de tratament de încorporarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. într-o hotărâre de completare.
Se va menține dispoziția ale sentinței instanței de fond referitoare la prescripția dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. "C.
- S. B. " SA împotriva sentinței civile nr. 653 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantului S. L. ȘI I. AL M. D. R. DE LS M. în contradictoriu cu pârâta S.
C. DE R. L. "C. - S. B. " SA.
Înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantului cheltuieli de judecată.
Menține dispoziția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. G.
S.
D.
L.
D.
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.C. M.
