Decizia civilă nr. 4082/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4082/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. C. M. împotriva sentinței civile nr. 11106 din 27 iunie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. SA - S. C. M. T. C. ,
având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat N. C. A. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 03 octombrie 2013, pârâta intimată S.N.T.F.M. "C.F.R. M. "; SA - S. C. M. T.
C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, din care un exemplar se înmânează reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să studieze întâmpinarea.
Instanța încuviințează cererea formulată de către reprezentanta reclamantului recurent și lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea reprezentantei reclamantului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal, făcut la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat N. C. A. C., lipsă fiind celelalte părți.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului recurent arată că în speță nu avem de a face cu o excepție de autoritate de lucru judecat cu privire la pretențiile aferente anului 2009 pentru considerentele invocate în memoriul de recurs. Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea recursului, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare și în consecință modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar. În susținere arată că în condițiile în care s-ar fi verificat într-adevăr chestiunea autorității de lucru judecat, raportat la micșorarea pretențiilor prin precizarea de acțiune, instanța de fond, la
momentul pronunțării hotărârii nu mai era investită să soluționeze capătul de cerere din acțiunea introductivă referitor la pretențiile aferente anului 2009, aceasta exclusiv era investită doar cu privire la cele aferente anului 2010. Solicita ca debitului cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume aferente fiecărui petit până la data plății integrale și efective.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11106 din 27 iunie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2009 și a primei de Crăciun pentru anul 2009 și în consecință s-a respins petitele respective din acțiunea formulată și precizată de reclamantul N. C. M., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A., și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A.- S. T.
,
ca urmare a admiterii excepției; s-a respins petitul privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2010, corespunzător perioadei lucrate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe fond că în contractul colectiv de muncă invocat, încheiat la nivelul pârâtei de rând 1, a cărui valabilitate a fost prelungită prin actul adițional nr. 629/2011 pentru 48 de luni, respectiv până la sfârșitul anului 2010, este prevăzut, la art. 30, alin. 1 acordarea pentru personalul societății, a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic.
S-a avut în vedere că potrivit prevederilor art. 229 al. 4 din Codul muncii, aplicabil de la data de_, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În același timp s-a observat că conform prevederilor art. 149 și art. 150 din Legea nr. 62/2011 - legea dialogului social, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării acestuia, ori de câte ori părțile îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru, iar modificările se consemnează într-un act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul.
S-a constatat de instanță că pe rolul Tribunalului C. reclamantul a mai formulat o acțiune, înregistrată în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin neatacare cu recurs, în care a solicitat aceleași drepturi pentru anul 2009 ca în
prezenta acțiune în contradictoriu cu pârâții pe care i-a chemat în judecată în acest dosar, motiv pentruc are a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 166 Cod Procedură Civilă.
Îna cest sens s-a reținut că prin Sentința civilă nr.609/2011 acțiunea reclamantului din prezenta cauză a fost admisă, pârâții fiind obligați să îi plătească drepturile salariale solicitate constând salariu suplimentar, premiu anual, ajutor material, actualizat cu rata inflației de la data plății, iar în prezentul dosar reclamantul a solicitat obligarea pârâtilor, in calitate de angajator, respectiv ordonator de credite, la acordarea drepturilor salariale susmenționate, actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data
efectivă a plătii, astfel că a fost admisă excepția deoarece sunt întrunite cele trei condiții de admisibilitate.
Cu privire plata salariului suplimentar pentru anul 2010,corespunzător perioadei lucrate,instanța a reținut că părțile, respectiv sindicatele și patronatul, au încheiat actul adițional la CCM al C. M. pe anul 2009-2010, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 1713/_, act prin care, la art. 64, s-a menționat expres că drepturile pretinse prin prezenta acțiune nu se acordă pentru anul 2010, instanța reținând și faptul că pârâta de rând.1 face parte din Asociația Patronală la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. fiind parte semnatara a CCM la Nivel de Grup de Unități din transportul F. pe anii 2006-2010.
S-a arătat că prevederile art.2 alin.4 din CCM la Nivel de Grup de Unități din transportul F. pe anii 2006-2010, arată că: Contractele colective de muncă la nivel de unitate vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract, iar art.3 (1) stipulează: "Clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indicați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă. Părțile le revin obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă";.
S-a menționat că, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2009- 2010, a fost semnat de aceleași părți - sindicate și patronat - care au semnat și Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare și în care s-a prevăzut,la art. art. 30 alin. 1 că "pentru munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.Instanța a apreciat că nu se poate face abstracție de actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2010,înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a mun.B., sub nr.1713/_, prin care aceleași părți au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pe anul 2010, considerând că în acest caz au aplicabilitate prevederile art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art.236 din Codul muncii,texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, astfel că a respins acțiunea privind acordarea salariului suplimentar pe perioada lucrată în cursul anului 2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. C.
M. solicitând
in principal, admiterea recursului și trimiterea cauzei in rejudecare, iar in subsidiar, modificarea in totalitate a sentinței atacata, cu cheltuieli de judecata in fond si in recurs.
Criticând hotărârea reclamantul a arătat că în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat, întrucât a solicitat in principal a fi efectuate verificări cu privire la aceasta excepție pentru pretențiile formulate prin noua acțiune cu privire la anul 2009, iar in subsidiar, pentru cazul in care s-ar fi dovedit ca este vorba despre autoritate de lucru judecat, a formulat o precizare de acțiune, in baza art. 132 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, arătând ca menține acțiunea introductiva doar in ceea ce privește pretențiile formulate aferent alui 2010 cu dobânda legala aferenta acestora.
În condițiile în care s-ar fi verificat chestiunea autorității de lucru judecat, instanța de fond, la momentul pronunțării hotărârii nu mai era investita sa soluționeze capătul de cerere din acțiunea introductiva referitor la pretențiile aferente anului 2009, CI, exclusiv era investita doar cu privire la cele aferente anului 2010.
Reclamantul a apreciat că, instanța nu se putea pronunța asupra chestiunii de lucru judecat pentru anul 2009 dupa ce ar fi făcut verificările si, deci, nici sa respingă aceste pretenții raportat la precizarea de acțiune formulata
cu titlu subsidiar, trebuia doar sa ia act de miscorarea pretențiilor prin precizarea de acțiune.
Reclamantul a apreciat că în cauză nu este autoritate de lucru judecat, față de sentința civilă nr.609/2010, întrucât împtoriva hotărârii s-a formulat recurs, acesta a fost admis, cauza a fost trimisa spre reiudecare. iar dosarul aflat in rejudecare a fost suspendat.
Referitor tot la excepție s-a arătat că în prezentul dosar, înregistrat in anul 2012, au fost solicitate doar prima de Crăciun si salariul suplimentar aferente anului 2009 nu si alte drepturi salariate aferente anului 2009 (precum prima de Paste, Ziua F. ului, etc), care au fost solicitate insa in dosarul din 2010 neputându-le solicita și în prezentul dosar, întrucât i s-ar fi putut opune excepția prescripției.
În plus, în cauză, nu s-a dovedit ca N. C. din dosarul din 2010 este identic cu N. C. din prezentul dosar, sens in care am solicitat verificări prin notele de ședința depuse.
În privința salariului suplimentar aferent anului 2010 respins pe motivul ca la art. 64 din actul adițional la CCM al C. M. pe anul 2009-2010, inregistrat la Direcția de Munca si Procectie sociala sub nr. 1713/_ s-a menționat expres ca drepturile pretinse prin prezenta acțiune nu se mai acorda pentru anul 2010, a arătat că în practica instanțelor de judecata a fost in mod constant acordat salariul suplimentar aferent anului 2010 către angajații C. M. .
S-a subliniat că pretențiile in discuție referitoare la anul 2010 au fost solicitate nu in baza contractului colectiv de munca la nivel de unitate ci in baza contracteor colective de munca incheiate la nivel superior, fapt ignorat complet de instanța de fond, considerent pentru care s-a ajuns la o astfel de hotărâre greșita.
S-a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 republicata, care prevăd că contracele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractee colective de munca incheiate la nivel superior, în caz contrar sunt lovite de nulitate, in condițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 in vigoare la datele in discuție in prezenta cauza, fiind inlocuite de cele din CCM la nivel superior.
A fost invocată și jurisprudenta Curții Constituționale în care s-a accentuat obligativitatea respectării, in negocierile colective, a drepturilor minimale consacrate in favoarea salariaților prin dispozițiile legii si prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, sens în care a invocat Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004, nr. 294/2007, definitive si general obligatorii, s-a statuat: "Contractul colectiv de munca incheiat la nivel național sau la nivel de ramura constituie izvor de drept (ca si legea) la "încheierea contractele colective de munca la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale."
S-a mai arătat si ca prevederea cuprinsa in contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, privitoare la plata salariului suplimentar, menționează faptul ca salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce inseamna ca s-a instituit in fapt obligația angajatorului si nu facultatea acestuia de a plați acest salariu. În caz contrar s-ar fi menționat ca salariații vor putea primi un salariu suplimentar.
Reclamantul a precizat că, condiționarea recunoașterii acestui drept de existență de fonduri nu poate fi acceptată atat timp cat, prin contractul colectiv de munca s-a prevăzut obligația constituirii fondului, parata trebuia sa îndeplinească aceasta obligație, respectiv sa constituie lunar fondul din care sa acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil.
În privința actualizării debitului cu rata inflației de la data scadentei fiecărei sume aferente fiecărui petit pana la data plații integrale si efective s-a arătat că rata inflației este mai mare si mai ampla decât insasi dobânda legala, invocând și jurisprudența instanțelor.
S-a mai precizat că necesitatea actualizării debitului cu rata inflației rezulte si din principiul reparării integrale a prejudiciului. Ori, neplata drepturilor salariate a creat un evident prejudiciu care necesita fi reparat prin acordarea debitului cu toate accesoriile sale, cu atat mai mult cu cat inflația este un lucru incontestabil, este vorba despre o impreviziune care nu poate si nu trebuie sa fie imputata subsemnaților si suferita de noi.
În argumentarea posibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea debitului au fost invocate dispozițiile art. 166 alin. 4 din C.Muncii (art. 161 alin. 4 din vechiul C.Muncii sub imperiul căruia trebuiau achitate sumele solicitate); dispozițiile si practica judiciara din materie de concediere, unde, in caz de reintegrare, se acodra si sumele indexate, majorate si dobânda - facem astfel trimitere la dispozițiile art. 80 alin. 1 C.Muncii (art. 78 alin. 1 din vechiul C.Muncii sub imperiul căruia trebuiau achitate sumele solicitate) si practica judiciara recenta in acest sens din dos. nr._ si_, deci rationametul este identic si concluzia aceeași: actualizarea este compatibila cu dobânda legala, putând fi concomitent acordate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar S. N. de T. F. de
M. "C.F.R. M. " SA, solicită respingerea recursului si menținerea in vigoare a sentinței ca fiind temeinica si legala
.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în legătura cu drepturile solicitate pe anul 2009, câștigate in temeiul Sentinței civile nr.609/2011,pronunțata in dos._ al Tribunalului C., că solicită instanței sa constate ca acest capăt de cerere a rămas fara obiect, intrucat ,astfel cum a dovedit cu O.pl.nr.782/_
,aflat la dos.cauzei,aceste drepturi au fost achitate reclamantului recurent,in virtutea faptului ca la momentul acela sentința era definitiva si executorie.
În privința identității persoanei reclamantului și a persoanei ce a încasat drepturi pentru anul 2009 s-a arătat că s-a făcut dovada ca N. C. ,cel care a încasat aceste drepturi este una si aceeași persoana cu N. C. M.
,reclamantul din acțiunea introductiva,se contesta in continuare acest fapt, aceasta rezultând din O.pl.nr.782/_ ,care are înregistrat CNP persoanei căreia i s-a efectuat plata si actele atașate cererii de chemare in judecata de către reclamant, respectiv copia cârtii de identitate, de unde rezulta fara dubiu ca N.
C. este aceeași persoana cu N. C. M. ,având CNP 1., codul numeric personal fiind unic.
Sub același aspect s-a precizat că in S. T. a S. C. M. SA nu a exista si nici nu a existat o alta persoana care sa poarte același nume.
Referitor la pretențiile reclamantului privind drepturile bănești reprezentând salar pe anul 2010,proporțional cu perioada lucrata s-a arătat ca, din examinarea temeiului legal, respectiv art.30 din Contractul Colectiv la nivel unitate C. M. rezulta ca "pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia ,personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial,în baza hotărârii Consiliului de admînistratie,luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor.In acest caz,cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat.Ori,in speța nu exista o asemenea hotărâre";.
Îna celași timp însă, s-a arătat că, la încheierea CCM la nivel de unitate negocierile au fost purtate între reprezentanții salariaților (respectiv federațiile
sindicale reprezentative: Federația Mecanicilor de Locomotivă, FNFMC, FSRV) și reprezentanții conducerii executive a S. C. M. SA, reprezentanții salariaților - sindicatele reprezentative, cunoscând arât prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, cât și posibilitățile financiare, maxime, ale societăților din calea ferată și, de comun acord, recunoscând buna credință a patronatelor semnatare, au finalizat negocierile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate prin semnarea acestuia și implicit prin semnarea tuturor Anexelor lui.
Referitor la daunele solicitate, respectiv actualizarea cu inflația si dobânda legala, s-a arătat că, cumulul dobânzii legale cu inflația nu este posibil, acesta ar fi fost admisibil in perioada anterioara intrării in vigoare a O.G. nr.9/2000, cand inexistenta unei rate legale a dobânzii ar fi putut lasa loc arbitrariului, insa in prezent, in susținerea acestei teze nu mai pot fi găsite argumente, intrucat in principiu, dobânda legala cuprinde si rata inflației, deci si despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale in perioada dintre data exigibilității creanței si data plații.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din
motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, î n limitele ce se vor
arăta, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Critica referitoare la greșita reținere a operării în cauză a excepției autorității de lucru judecat, este întemeiată.
Prima instanță a reținut, pentru a constata întemeiată excepția enunțată, că prin cererea ce a format obiectul dos.nr.971/2010 al Tribunalului C., reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul din prezentul dosar, aceleași drepturi ca și cele solicitate în prezenta cauză, apreciind îndeplinite cerințele art.166 C.pr.civ.
Reținerile instanței nu sunt în concordanță cu dispoz.art.1201 din C.civil din anul 1865, aplicabile în speță.
Din dispoz.legale susarătate, reiese că rațiunea excepției este de a nu se contraveni puterii de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești, în condițiile existenței triplei identități, părți, obiect și cauză.
Prin ipoteză, excepția autorității de lucru judecat, impune existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În cauză sentința civilă nr.609/2011 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. nu are caracter definitiv și irevocabil, întrucât a fost casată prin decizia nr.2323//2011 a Curții de Apel C., cauza fiind trimisă spre rejudecare, petitele privind plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008 și 2009 și a ajutorului financiar de Crăciun pentru anul 2009, iar rejudecarea cauzei a fost suspendată la data de_ .
Mai mult, se impune a fi avut în vedere că potrivit art.311 alin.1 C.pr.civ. hotărârea casată nu are nicio putere. Practic nu există o hotărâre față de care să existe autoritate de lucru judecat.
Pe baza considerentelor arătate, se constată că în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, chiar dacă, așa cum rezultă din verificările făcute în recurs, reclamantul din prezenta cauză este una și aceeași persoană cu cel din dosar nr._ .
Curtea va analiza pe fond, solicitarea reclamantului cu privire la pretențiile acestuia referitoare la salariu, suplimentar atât pentru anul 2009 cât și pentru 2010, precum și la prima de Crăciun pentru anul 2009, în condițiile în care reclamantul a cerut modificarea hotărârii și a faptului că părțile, inclusiv pârâtele și-au făcut apărările și pe fondul cauzei, în condiții de contradictorialitate.
Astfel, prin precizările depuse la_ S.N.C.T.F. "C. marfă"; SA cu privire la salariul suplimentar a arătat, contrar susținerilor reclamantului că plata acesteia era sub condiția posibilității de plată și nu obligatoriu.
Sub aspectul îndreptățirii reclamantului la plata salariului suplimentar, Curtea reține că aceasta există.
Sub acest aspect este de observat că reclamantul și-a întemeiat pretenția pe clauzele contractului Colectiv de Muncă pe anii 2006-2008 încheiat la nivel de Grup de Unități, prelungit prin acte adiționale până la 31 decembrie 2011, cu trimitere și la clauzele C.C.M. la nivel de ramură de transporturi pe 2007-2008, prelungit prin act adițional și pe perioada 2009-2010 și Contractul Individual de Muncă.
Potrivit art.30 din C.C.M. la nivel de Grup de Unități T. uri F. e pentru anii 2007-2008 ulterior prelungit prin acte adiționale până la_, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirareaa cestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent a salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, criticile ce condiționează acordarea salariului suplimentar fiind prevăzute îna nexa 6.
Se impune a se reține pe de altă parte caracterul de drept salarial al salariului suplimentar, aspect necontestat în prezenta cauză și pe de altă parte caracterul obligatoriu al acordării acestuia așa cum rezultă din termenii clauzei contractuale, unde se folosește sintagma "vor primi";.
Susținerea pârâtei prin notele de ședință depuse la fondul cauzei, că C.C.M.pe anii 2009-2010 ar folosi pentru salariu suplimentar sintagma "poate primi";, se bazează pe C.C.M.la nivel de unitate, ceea ce face ca apărarea să nu fie eficientă.
Aceasta având în vedere că potrivit art.8 alin.2 din L.130/1996 în vigoare pentru perioada în discuție C.C.M.nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivels uperior, precum și faptul că potrivit art.7 alin.2 din aceeași lege C.C.M., încheiată cu respectarea legii, constituie legea părților.
În același timp și în același sens sunt și dispoz.art.236 alin.4 din C.muncii,, în forma în vigoare pentru perioada în discuție.
Așadar, apărarea pârâtei pe lângă faptul că este ineficientă și excede cadrului legal invocat de reclamant în susținerea pretenției.
Nici susținerile din apărare, referitoare la dificultățile financiare din perioada de acordare, nu pot fi reținute ca apărări eficiente, întrucât acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, drepturile fiind stabilite în forma necondiționată de realizările financiare, prin negociere cu sindicatele reprezentative.
Nici faptul că pârâta ar fi o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor, și unul din agenții economici monitorizați, nu este relevant, întrucât chiar dacă astfel că regulile acestor instituții nu se aplică și pârâtelor.
Nu este imputabil reclamantului și nu poate conduce la inaplicabilitatea clauzelor contractuale invocate de recurent, aspectele legate de componența acționariatului și de monitorizare, având înv edere că prin această apărare, practic, pârâta își invocă propria culpă, aceea de a fi încheiat C.C.M. fără observarea acestor aspecte.
În privința criticii referitoare la greșita respinge a cererii de acordare a salariului suplimentar pe anul 2010, se reține că este întemeiată, instanța fundamentndu-și dispoziția greșit pe C.C.M. la nivel de Unitate 2009-2010 și pe actul adițional nr.1713/_ la acest contract, prin care s-a comunicat că acest drept să nu se acorde pe anul 2010.
Așa cum s-a arătat, reclamantul și-a fundamentat cererea pe dispoz.art.30 din CCM la nivel de Grup de Unitate F. e,și nu pe CCM la nivel de Unitate. Or,
față de caracterul obligatoriu al CCM la nivel de Grup de Unități pentru CCM la nivel de Unitate, acesta din urmă nu poate produce efecte.
Art.8 alin.2 din Legea 130/96 avea rol de principiu în dreptul muncii, astfel că nu poate fi eludat prin inserarea unor prevederi contractuale în contractele de muncă încheiate la nivel inferior, care tind a se interpune în aplicarea directă a acesetui principiu care reflectă ordinea publică în domeniul pe care-l reglementa.
În aceste condiții, suspendarea acordării dreptului pe 2010 se dovedește a fi neîntemeiată.
Având în însă în vedere că în cursul anului 2010, reclamantul a desfășurat activitate doar trei luni urmează a i se acorda acest drept, proporțional cu această perioadă.
În privința ajutorului de Crăciun pe anul 2009, considerațiile de fond privind îndreptățirea reclamantului la acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, sunt valabile și pentru acest ajutor financiar, astfel că vor fi luate ca argumente în soluționarea acestei cereri.
Se dovedește a fi neîntemeiată cererea reclamantului de a se actualiza sumele reținute ca cuvenite, atât cu dobândă legală, cât și cu rata inflației, având în vedere că rata de referințăa dobânzii BNR, la care face referire art.3 alin.1 din OG 13/2011 acoperă atât dobânda legală remuneratorie, cât și inflația.
În aceste condiții, acordarea atât a dobânzii legale, cât și a inflației, ar însemna o dublă reparație a prejudiciului suferit, ceea ce nu ar fi în concordanță cu principiile reparării prejudiciului.
În consecință, cererea va ri respinsă ca neîntemeiată.
În raport de cele arătate, urmează ca în baza art.312 alin.1 rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ., să fie admis recursul și modificată hotărârea, corespunzător celor mai sus reținute.
În baza art.274 C.pr.civ., urmează a fi obligate pârâtele la plata către recurent a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat, culpa procesuală a intimatelor rezultând din soluția dată recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul N. C. M. împotriva sentinței civile nr. 11106 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și în consecință obligă pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. - S.
T. C. să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2009 și parțial pentru cele trei luni de activitate aferente anului 2010 și ajutorul financiar de Crăciun pe anul 2009 și la dobânda legală aferentă acestor sume începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata integrală și efectivă.
Respinge capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Obligă pe intimatele S.N.T.F.M. "C. M. și S. C. M. S. T. să plătească recurentului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
I.
T. D. C.
G.
N.
M.
A. B.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. E.
