Decizia civilă nr. 3885/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3885/R/2013
Ședința publică din 07 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL I.
P. C. împotriva sentinței civile nr. 10593 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați S. CU C. I-V. M. V. C. T., S. CU C. I-V. A. I. C. T., G. P. C. T., G. L. P. C. T., L. T.
P. D. C. T., C. LOCAL AL M. C. T., P. M. C.
T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent S. L. al Î. P. C., avocat G. Patricia, lipsă fiind celelalte părți.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâții intimați P. și C. Local al M. C. T. au depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii precizate, fără cheltuieli de judecată.
Arată că obiectul cauzei îl reprezintă acordarea premiului anual aferent anului 2010 care este prevăzut în art. 25 din Legea nr. 330/2009, articol care prevedea și cele două situații în care acest premiu nu se acordă, respectiv acelea în care salariații au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare sau au fost sancționați disciplinar.
De asemenea, arată că din punctul său de vedere, doar aceste două situații sunt cele care determină ca angajatorul să nu acorde al treisprezecelea salariu pentru anul 2010, iar dacă aceste două situații nu sunt îndeplinite, apare ca un drept salarial câștigat care nu poate fi anulat, nu poate fi abrogat, nu poate să
înceteze prin art. 8 din Legea nr. 285/2010. Mai arată că acest art. 8 din Legea nr. 285/2010 are chiar o tentă de retroactivitate.
Învederează că legiuitorul recunoaște că acest drept salarial al reclamanților recurenți aferent anului 2010 este câștigat și ca atare el trebuie
achitat. De asemenea, arată că afirmațiile din cuprinsul art. 8 din Legea nr. 285/2010 în sensul că al treisprezecelea salariu va fi avut în vedere la momentul la care se va face încadrarea potrivit Legii nr. 285/2010, nu este susținut și este nefondat.
Mai arată că salarizarea, încadrarea personalului din învățământ de la data de_ s-a făcut prin raportare la luna octombrie 2010 la care s-a aplicat o creștere salarială cu 15 %. Menționează că această creștere salarială cu 15% nu poate fi apreciată că a operat ca o compensare, ci a fost făcută în ideea de a compensa acea reducere salarială de 25 % ce a fost aplicată conform Legii nr. 118/2010.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. L. AL I. P.
C. în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-V. M. V. C. T., S. CU C. I-V. A. I. C. T., G. P. C. T., G. L. P.
C. T., L. T. P. D. C. T., C. LOCAL AL M. C. T. ,
P. M. C. T., a solicitat instanței obligarea pârâtelor unități de
învățământ, la acordarea premiului anual aferent anului 2010, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâților autorități ale administrației publice la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume de bani.
Prin sentința civilă nr. 10593/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat S. L., MANDA M., G. N M., M. CORNELIA, CIOCIU M., CIOCIU M., M.
E. A., FETITA L., BRANESCU E., SOPORAN L., CALUSER AUREL,
M. I., LS, PETRAN I. R., DRAGOTA I., BERINDEI V., COCAN I. EL, SZILAGYI M., ANECHITOAE C., VALEAN M., REVNIC E., COROIAN
V., SUCIU M. ELA, REVNIC M. E., FURDUI M., M. I., JICHI STEL.
, BARTUS M., POGACEAN TUDOR, COSMA L., POGACEAN A., GIURGIU CORNELIA, GIURGIU D., UDREA M. N., R. E., ROMAN M., G. P.
I., MAN M., NYTRAI E., FRATIAN A., SIMPALEAN M., KEREKES A.
, IACOB MIA, I. ICIU M., COVACEAN V., M. SULT TA. CA, B. I., P. ESCU ANA, JIMAN BELLA, CORC. L., PLOSCARIU A., BARTA M., R. ANA, IENEI D., GRIGORAS A., S. HAJNALKA, FEJER I., BOAR MELINDA, MARGINEAN E., REPCIUC M., R. I., BOGATEAN M., VASIE
V., T. A., UDREA M., KIRALY C., SZEKERES LENKE, TODEA M., BALASIU I., R. M., MOCAN M., CSETE SUSANA, RETEGHI LUBIANA, UBER A. E., S. I. ELA L., BORGOVAN C., RAICA V. CEZAREA, DIOSAN M., SUCIU M. L., CIRCIUMARU F., RAITA L., UDREA S. TA, ARIESAN A., VANCU M., HANCU S., CUC E. M., MOCEAN SIMINA, M. M., SARBU M., SAVA ANA M., ARI. CORNELIA, BACIU ANA M. S., BACIU D., BAL OLIMPIU, BARBANTAN E., BERCEA AURELIAN, B. P. TA, BOROI N., BOTOS MIL., BOZDOC L., BURCIU AUREL, CALBAJOS MARGIT, CALEAN MIOARA, C. N M. L, CANONENCO M.
, CANTA T. M., CATINEAN M., CECLAN AURORA VOICHITA, CHEREJI VIRONICA, CHIPER F. G., CIORTEA NATALIA SEMIDA, CIRTAN M., CORDOS I., COROIAN V., CRAIU C., C. D., CSIPKES MELINDA, CULCER NOROCEL, DARABAN M., DIN PETRE, FARCAS G., FEURDEAN V.
, FLOREA C. D., GAZDAC M., GHICA CUCERCA V. A, GIURGIU D. ,
GIURGIU E., G. V. V., G. V., GONCZI AURELIA ENIKO, H. A., IENEI ANUTA, ISTRATE D. M., I. E., JUMAN IOSIF, LEFTER O. A., L.
A., MADARASAN E., MARANGOCI R., MARC. LAVINIA, M. A., MARIE HOFFENPRADLI R., MARTIS C. PARASCHIVA, MESAROS N. ,
MESAROSIU E., MICU A.
, M.
MELA. A C.
, M.
V.
, MUNTEAN
P., MUNTEAN TEODOR, M.
D.
, M.
M., M.
V.
, N.
TIBERIU, N.
, N. I. A., ONISOR M., P. M., PANDEA V., PECZI OLGA, PETREA M. PUSA, P. TA A., P. TA I. EL TIBERIU, PINTEA C., P.
, P. A D. C., PROD. G., RAD L., R. D., RASIGA A., ROMAN
S. E., R. D., R. M. ELA M., R. I., R. V., SABAU E., SABAU
G., SAMOCA R., SERBAN ALEXA, S. ANA M., SIRBU ANA M., SOPORAN ANA D., SOPORAN M., STAN A. D., STAN D. I., S. M.
, SZAKOLCZI BOTOND, SZARVADI S. FI ILONA, TALNARIU M., TATAR G., TAUTAN S., T. G., T. ANA, TUTUI LUCICA, UIOREANU P. V. ,
VINATORU I., ZAGHERNEI MARCU D. în contradictoriu cu pârâții S. CU
C. I-V. "M. V. "; C. T., S. CU CLSI-V. "A. I. "; C. T., G. "P. "; C. T., G. "L. P. "; C. T., L. T. "P. D. "; C.
, C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T. .
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul pârâtelor unități de învățământ.
Premiul anual a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr.
330/2009 în vigoare din data de_, care au avut următorul cuprins:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.";
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor
speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un
"bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța a reținut că pentru a se elimina premiul anual pentru anul 2010 s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
Un alt element care trebuie analizat este dacă s-a respectat principiul proporționalității măsurii, respectiv dacă statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativul protecției dreptului reclamanților, astfel încât, prin eliminarea premiului salarial, aceștia să nu fie puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
Instanța a reținut că prin măsura menționată, reclamanții nu au fost puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de interesul general care a impus măsura și față de dificultățile în care se află ceilalți cetățeni în perioada de criză economică, menținându-se salarii care permit asigurarea unui trai decent în România. Sarcina excesivă este cea rezultă dintr-o reducere a veniturilor la un cuantum care să determine imposibilitatea de a avea un trai decent. Sarcina disproporționată este cea care depășește limitele determinate de un temei rezonabil, atunci când sarcina este comparată cu interesul general protejat. De asemenea, sarcina disproporționată, astfel cum a reținut CEDO în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, este determinată de împrejurarea că numai o mică parte din persoanele aflate în aceeași situație trebuie să suporte acea sarcina (în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei numai 54 de persoane au fost lipsite de pensia de invaliditate, pe când alte 689 persoane au continuat să primească pensii de invaliditate). Or, sarcina impusă reclamanților a fost impusă tuturor categoriilor de salariați plătite din fonduri publice, în egală măsură.
În ceea ce privește aprecierea că premiul anual reprezintă un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, instanța a reținut că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii întrucât raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de_ . Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a
anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, era în curs de derulare la data de_, data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu se poate susține că aceste dispoziții legale retroactivează.
Pentru aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010 precum și a deciziilor CEDO menționate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. al învățământului P. C. , in numele membrilor de sindicat menționați in tabelul anexat acțiunii introductive
, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Recurentul apreciază că hotărârea primei instanțe încalcă principiul neretroactivității legii civile, așa cum acesta este reglementat prin prevederile art.1 cod civil (art. 6 noul Cod civil) și art. 15 din Constituția României.
În acest sens afirmă că prevederile art. 25 din legea nr. 330/2009, care reglementau dreptul pretins, au fost în vigoare pe tot parcursul anului 2010, fiind abrogate doar în anul 2011, prin dispozițiile art. 8 din legea nr. 285/2010. Într-o atare situație, consideră recurentul că dreptul la acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, drept câștigat pentru anul 2010, nu putea fi desființat retroactiv printr-un act normativ din anul 2011.
Apreciază că în cauză se impune a se avea în vedere și distincția între existența dreptului(art. 25 al. 1-3 din legea nr. 330/2009) și plata acestuia, reglementată conform art. 25 al. 4 din același act normativ, precum și faptul că pentru anul 2011 acest drept nu a fost inclus în salariul membrilor de sindicat reprezentați.
Mai invocă încălcarea art. 20 al.1 din Constituția României, art. 1 al protocolului Adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a
L. tăților Fundamentale, art. 8 din legea nr. 330/2009.
Recurentul formulează critici și cu privire la neincluderea în salariu în cursul anului 2011 a premiului solicitat.
Prin întâmpinarea formulată, intimații P. și C. Local al M. C.
T.
s-au opus admiterii recursului subliniind, în esență, că premiul anual pentru anul 2010 nu este un drept fundamental, iar eliminarea acestuia s-a făcut pentru viitor și nu în privința prestațiilor deja realizate.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.
Prin decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
De asemenea, prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012), Curtea a statuat că dispozițiile art. 8 din legea nr. 285/2010 se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.
În speță, reclamanții au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO, deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, se reține că reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să
asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din CEDO invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Interpretarea actelor normative în raport de obiectul cauzei deduse judecății este o chestiune legată de caracterul temeinic al acțiunii și nicidecum de rolul activ al instanței.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î.
P. C. pentru membrii de sindicat S. L., MANDA M., G. N M. ,
M. CORNELIA, CIOCIU M., CIOCIU M., M. E. A., FETITA L., BRANESCU E., SOPORAN L., CALUSER AUREL, M. I., LS, PETRAN
I. R., DRAGOTA I., BERINDEI V., COCAN I. EL, SZILAGYI M., ANECHITOAE C., VALEAN M., REVNIC E., COROIAN V., SUCIU M. ELA, REVNIC M. E., FURDUI M., M. I., JICHI STEL., BARTUS M., POGACEAN TUDOR, COSMA L., POGACEAN A., GIURGIU CORNELIA, GIURGIU D., UDREA M. N., R. E., ROMAN M., G. P. I., MAN
M., NYTRAI E., FRATIAN A., SIMPALEAN M., KEREKES A., IACOB MIA, I. ICIU M., COVACEAN V., M. SULT TA. CA, B. I., P. ESCU ANA, JIMAN BELLA, CORC. L., PLOSCARIU A., BARTA M., R. ANA, IENEI D., GRIGORAS A., S. HAJNALKA, FEJER I., BOAR MELINDA, MARGINEAN E., REPCIUC M., R. I., BOGATEAN M., VASIE V., T.
A., UDREA M., KIRALY C., SZEKERES LENKE, TODEA M., BALASIU I. ,
R. M., MOCAN M., CSETE SUSANA, RETEGHI LUBIANA, UBER A. E., S.
I. ELA L., BORGOVAN C., RAICA V. CEZAREA, DIOSAN M., SUCIU M.
L., CIRCIUMARU F., RAITA L., UDREA S. TA, ARIESAN A., VANCU M., HANCU S., CUC E. M., MOCEAN SIMINA, M. M., SARBU M., SAVA ANA M., ARI. CORNELIA, BACIU ANA M. S., BACIU D.
, BAL OLIMPIU, BARBANTAN E., BERCEA AURELIAN, B. P. TA, BOROI N.
, BOTOS MIL., BOZDOC L., BURCIU AUREL, CALBAJOS MARGIT, CALEAN MIOARA, C. N M. L, CANONENCO M., CANTA T. M., CATINEAN M., CECLAN AURORA VOICHITA, CHEREJI VIRONICA, CHIPER F. G., CIORTEA NATALIA SEMIDA, CIRTAN M., CORDOS I., COROIAN V., CRAIU C., C. D., CSIPKES MELINDA, CULCER NOROCEL, DARABAN M.
, DIN PETRE, FARCAS G., FEURDEAN V., FLOREA C. D., GAZDAC M., GHICA CUCERCA V. A, GIURGIU D., GIURGIU E., G. V. V., G.
V., GONCZI AURELIA ENIKO, H. A., IENEI ANUTA, ISTRATE D. M., I.
E., JUMAN IOSIF, LEFTER O. A., L. A., MADARASAN E., MARANGOCI R., MARC. LAVINIA, M. A., MARIE HOFFENPRADLI R.
, MARTIS C. PARASCHIVA, MESAROS N., MESAROSIU E., MICU A.
, M. MELA. A C., M. V., MUNTEAN P., MUNTEAN TEODOR, M.
D., M.
M.
, M.
V., N. TIBERIU, N. D., N. I.
A. ,
ONISOR M.
, P.
M.
, PANDEA V., PECZI OLGA, PETREA M.
PUSA, P.
TA A., P. TA I. EL TIBERIU, PINTEA C., P. E., P. A D. C., PROD. G.
, RAD L., R. D., RASIGA A., ROMAN S. E., R. D., R. M. ELA M.
, R. I., R. V., SABAU E., SABAU G., SAMOCA R., SERBAN ALEXA,
S. ANA M., SIRBU ANA M., SOPORAN ANA D., SOPORAN M., STAN
A. D., STAN D. I., S. M., SZAKOLCZI BOTOND, SZARVADI S. FI ILONA, TALNARIU M., TATAR G., TAUTAN S., T. G., T. ANA, TUTUI LUCICA, UIOREANU P. V., VINATORU I., ZAGHERNEI MARCU D. împotriva sentinței civile nr. 10593 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
S.
D. L.
D.
D.
G. C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: I.P.
