Decizia civilă nr. 4542/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4542/R/2013
Ședința publică din 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2167/F din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată UNIUNEA J. Ă A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -
N. în numele și pentru membrul de sindicat D. C., și pe pârâtul intimat C. Ș. PENTRU E. I. "L. " B., având ca obiect drepturi bănești - Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent C. J. B. N. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 26 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. N. în numele și pentru membrul de sindicat D. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 2167/F/_ a Tribunalului B. N., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N., în numele și pentru membrul de sindicat D. C. ,
împotriva pârâților C. Ș. Pentru E. I. "; L. "; B. și C. J.
-N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul/a angajator C. Ș. Pentru E. I. ";L. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat anterior
menționat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011 (ținându-se seama și de dispozițiile legii 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
A fost obligat pârâtul C. J. B. -N. să asigure finanțarea pârâtului/ei angajator C. Ș. Pentru E. I. "; L. "; B. privind
fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv. Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Membrul de sindicat în numele căruia a acționat reclamanta face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul acestuia pârâtul/a angajator
Ș. Pentru E. I. ";L. "; B. nu a calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune 1 ianuarie 2010-13 mai 2011 la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în interesul legii nr. 3/2011 și nr. 11/2012 a stabilit că pentru anul 2009 și respectiv 2010, personalul didactic din învățământ, are dreptul la un salariu lunar, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
În consecință, pentru perioada de până la data de_ interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii cărora această instanță este obligată să li se conformeze.
Având în vedere, deci, că reclamantul nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, tribunalul a admis cererea, potrivit dispozitivului. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. J. B. N. ,
solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate.
În motivare, recurentul menționează că a achiesat la acțiunea reclamantei însă doar în limita sumelor alocate prin legea bugetară anuală și potrivit prevederilor cap. II din O.U.G. nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013.
Cu toate acestea prima instanță a soluționat cauza acordând reclamantului finanțarea cheltuielilor de personal, fără să le limiteze la prevederile legale bugetare anuale.
În drept, invocă prevederile art. 299 alin. (1), art. 302, art. 304, pct.7, art.312, alin. l, teza primă, alin.3 teza primă Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N. s-a opus admiterii recursului(f. 11).
Deși au fost legal citați, ceilalți intimați nu și-au expus poziția procesuală în cauză.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 11 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 734 din_, pronunțată în Dosarul nr. 10/2012 de Secțiile Unite ale Înaltei
Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În raport de decizia menționată care, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe sub aspectul problemelor de drept dezlegate, Curtea apreciază că pentru anul 2010, membrul de sindicat reprezentat de reclamantă sunt îndreptățiți să beneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
Prin Decizia nr. 3 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din_, pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform Legii nr. 221/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, pentru perioada 1 octombrie 2008-_ valoarea coeficientul de multiplicare "1"; a fost stabilită la 400 lei.
Raportat la dispozițiile art.27 alin. (1) din O.G nr.137/2000, Curtea apreciază că prima instanță nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri, conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De altfel, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română
trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
De altfel, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia care garantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. În condițiile în care, conform deciziei instanței supreme cadrele didactice sunt îndreptățite la majorarea salarială, orice susțineri contrare vor fi înlăturate.
În fine, Curtea constată că prin întâmpinarea depusă la fond(f. 19), recurentul a subliniat expres că acesta nu se opune îndeplinirii obligației de a asigura în bugetul propriu creditele bugetare necesare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare indicate în petitele 1 și 2 ale acțiunii, dar numai în limita sumelor alocate prin legea bugetară și potrivit cap. II din OUG nr. 92/2012 și numai dacă reclamantul face dovada că drepturile pretinse nu au fost acordate.
Contrar susținerilor recurentului, o asemenea poziție procesuală nu poate fi însă asimilată unei achiesări, câtă vreme acesta nu recunoaște pretențiile pe fond ale reclamantului. Prin urmare, acordul manifestat de către acesta este doar unul formal, care nu poate produce efecte în sensul expus.
De altfel, și în măsura în care această manifestare de voință ar fi fost apreciată ca reprezentând o achiesare, aceasta nu era susceptibilă să producă efectele unui astfel de act de dispoziție, întrucât se poate remarca cu ușurință că recunoașterea recurentului nu este una pur și simplă, ci este una condiționată și limitativă, context în care era necesar consimțământul părții adverse în acest sens. Or, din dosarul de fond nu rezultă acceptarea expresă sau tacită a reclamantului.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, Curtea găsește nefondat recursul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J.
B.
N.
împotriva sentinței civile nr. 2167 din_ a Tribunalului B.
N.
,
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. D. C. G.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: M.L.B.
