Decizia civilă nr. 4316/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4316/R/2013
Ședința publică din 05 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. T.
D. D. C. C. -N. și de pârâții C. N. DE CĂI F. C. SA - B.
, SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA și S. DE T.
F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 9236 din 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent S. T. din D. de C. C., numitul B.
D., în calitate de președinte de sindicat, asistat de avocat Bichescu G., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtele recurente Societatea N. de T. F. de C. "C. C. "; SA și S. de T. F. de C. C.
au depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de reclamantul S. T. din D. C. .
De asemenea, se constată că la data de 31 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent S. T. din D. de
C. C. -N. a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârâtele recurente Societatea N. de T. F. de C. "C. C. "; SA B. și S. de T. F. de C. C. .
Reprezentantul reclamantului recurent, numitul B. D., având calitatea de președinte de sindicat, arată că renunță la judecarea recursului și solicită a se lua act de renunțarea la judecarea recursului, întrucât dintr-o eroare a formulat acest recurs.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului formulat de către reclamantul recurent având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată reclamantului recurent la data de 12 septembrie 2013, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 189 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 octombrie 2013.
Reprezentantul reclamantului recurent, numitul B. D., având calitatea de președinte de sindicat arată că într-adevăr recursul este tardiv formulat.
Reprezentantul reclamantului recurent, avocat Bichescu G. depune la dosar împuternicire avocațială și copia chitanței care atestă plata cheltuielilor de judecată și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent, avocat Bichescu G. învederează instanței că în subsidiar invocă faptul că reclamantul recurent putea avea inițiativa în promovarea unui recurs, având în vedere că instanța de fond a redus drastic cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial, însă reclamantul recurent nu a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond cu privire la acest aspect.
Arată că instanța de fond a soluționat corect acțiunea dedusă judecății și a acordat membrilor de sindicat drepturile convenite cu angajatorul și înserate în cadrul Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Consideră că obligațiile contractuale asumate de către angajator sunt obligații de rezultat, iar nu de diligență, respectarea acestor obligații asumate fiind obligatorii pentru părțile contractante. Mai arată că instanța de fond a analizat fiecare capăt solicitat prin întâmpinarea depusă de către cele două pârâte.
Solicită în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Arată că se încearcă de către pârâtele recurente să se invoce starea de nerealizare de profituri în vederea neîndeplinirii condițiilor asumate prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități, invocând prin recurs că nu au avut profituri.
Fiind întrebat de către instanță cu privire la faptul că prin recursul
formulat de către pârâta recurentă C. N. de Căi F. "C. "; SA s-a invocat expres și punctual faptul că Sucursalele de T. F. de C. nu sunt Sucursale ale Companiei Naționale de Căi F. "C. "; SA, reprezentantul reclamantului recurent arată că în fiecare an pârâta recurentă își schimbă denumirea.
Fiind întrebat de către instanță dacă consideră că există identitate de persoane între C. N. de Căi F. "C. "; SA cu sediul în B., B-dul D.
G. și Societatea N. de T. F. de C. "C. C. "; SA cu sediul în
B., B-dul D. G., reprezentantul reclamantului recurent arată că centrala Societatea N. de T. F. de C. "C. C. "; SA are sediul la
B., B-dul D. G. și S. de T. F. de C. are sediul în C. -N.
, P-ța A. I. .
Curtea, în urma verificărilor efectuate, constată că recursul declarat de C.
N. de Căi F. "C. "; SA este formulat prin directorul F. Tomescu, iar recursul declarat de Societatea N. de T. F. de C. "C. C. "; SA este formulat prin domnul Director General Valetin D. .
Reprezentantul reclamantului recurent arată că pârâta recurentă C. N. de Căi F. "C. "; SA își tot schimbă denumirea, iar director al pârâtei recurente Societatea N. de T. F. de C. "C. C. "; SA este domnul V. D. și director al Sucursalei de T. F. de C. este domnul Secară V., în concluzie pârâtele recurente își tot schimbă denumirea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9236 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 19._, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți, în ce privește cererea formulată de reclamantul S. T.
D. D. C. C. -N., în numele și pentru membrii de sindicat BOC. B. ,
L. M. și C. D. pentru ajutorul material de Paști 2009 și Premiul pentru Ziua F. ului 2009; C. D. F. și C. F. pentru salariul suplimentar pentru anul 2009 și 2010, ajutorul material de Paști și Ziua F. ului pentru anul 2010; B. A., HAID. ER A. și CIORNEI V. pentru Ziua F. ului 2009 și 2010, ajutorul material de Paști 2009 și 2010 și salariul suplimentar 2009 și 2010; M. F. pentru salariul suplimentar 2009.
A fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți în ce privește cererea având ca obiect prima de Ziua F. ului pe anul 2009, ajutorul material de Paști pe anul 2009 și pretențiile aferente perioadei_ -_ și respinge acțiunea având acest obiect ca fiind prescris dreptul material la acțiune..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. T.
D. D. C. C. -N. în numele și pentru membrii de sindicat S. I., V. C., P. T., B. F., M. E., C. A., M. R., P. G., P. T.
, C. L., P. F. A., C. D. -I., C. O., M. I., B. B., U.
S. F., C. N., C. I., S. N., DS, L. M., A. N. -
L., N. A., B. A., C. O., B. A., M. C. -R., M. O.
, D. G., P. N., P. G., PINTI. R., P. A G., M. A., D.
M. C., M. V D., P. AN C., F. S., BOC. B., S. L., B.
L.
, C.
A.
, O.
V.
B.
M.
, B.
S.
, C.
, K. A C., B. M., M. F., P. A., B. D. ,
I., H. T., H. B., L. C. IU, H. T., M. A., P. L. ARD, U. F., M. C., B. I., C. F., T. V. ,
G. I., G. A., J. C., C. L., B. V., K. T., M. KA B. ,
D. G., S. L., B. C., K. A., N. M., M. M., P. I., S.
S., I. R., P. M., Z. S D., P. V. I, Z. D., V. I., D. G.
, B. A., F. F., A. H., C. I., D. T., M. C F., H. V.
, P. V V. II, B. A., C. N., C. D., L. M., V. I., V.
I., SA, M. G., S. D. și S. I. în contradictoriu cu pârâții
C. N. DE C. F. "C. "; SA B. și S. DE T. F. C. C. .
Au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat reprezentați salariul suplimentar pentru anii 2009 (mai puțin membrilor de sindicat M. F. ,
I., P. RAD MUSTAFA L. ARD, P. I. și SA pentru care va respinge acest petit) și 2010 (mai puțin membrului de sindicat M. I. pentru care va respinge acest petit) echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată.
Au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat reprezentați ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat reprezentați ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorii de Paști pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 2074/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a cordat ajutorul material de Paști pentru anul 2009 și premiul pentru Ziua F. ului pe anul 2009 reclamanților BOC. B., L. M. și C.
, prin sentința civilă nr. 4450/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost acordat salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010, ajutorul
material de Paști pentru anul 2010 și prima pentru Ziua F. ului pe anul 2010 reclamanților C. D. F. și C. F., prin sentința civilă nr. 3288/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost acordat premiul pentru Ziua F. ului pentru anii 2009 și 2010, ajutorul material de Paști pentru anii 2009 și 2010 și salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 pentru reclamanții B. A., HAID. ER ANTPN și CIORNEI V., iar prin sentința civilă nr. 1588/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița în dosar nr._ a fost acordat salariul suplimentar pe anul 2009 reclamantului M. F. . Sentințele judecătorești menționate au rămas irevocabile. Examinând pretențiile deduse judecății în raport de dispozițiile hotărârilor menționate, instanța a constatat că există triplă identitate de părți, obiect și cauză cu privire la reclamanții și la pretențiile susmenționați.
Pentru considerentele expuse, față de dispozițiile art. 166 C.proc.civ., reținând că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de procedură, absolută și peremptorie, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți, în ce privește cererea formulată de reclamantul S. T.
D. D. C. C. -N. în numele și pentru membrii de sindicat BOC. B. ,
L. M. și C. D. pentru ajutorul material de Paști 2009 și Premiul pentru Ziua F. ului 2009; C. D. F. și C. F. pentru salariul suplimentar pentru anul 2009 și 2010, ajutorul material de Paști și Ziua F. ului pentru anul 2010; B. A., HAID. ER A. și CIORNEI V. pentru Ziua F. ului 2009 și 2010, ajutorul material de Paști 2009 și 2010 și salariul suplimentar 2009 și 2010; M. F. pentru salariul suplimentar 2009.
Deliberând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți,
în ceea ce privește petitul având ca obiect prima de Ziua F. ului pentru anul 2009, ajutorul material de Paști pentru anul 2009 și pretențiile aferente perioadei_ -_, instanța a reținut că raportat la data scadenței sumelor pretinse, și la data înregistrării cererii_, instanța a reținut că pentru petitele având acest obiect a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate în cauza, instanța a constatat că este prescris dreptul material la acțiune privind prima de Ziua F. ului pentru anul 2009, ajutorul material de Paști pentru anul 2009 și pretențiile aferente perioadei_ -_ . Pentru acest motiv, în temeiul prevederilor art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii, a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți în ce privește cererea având ca obiect prima de Ziua F. ului pe anul 2009, ajutorul material de Paști pe anul 2009 și pretențiile aferente perioadei_ -_ și a respins acțiunea având acest obiect ca fiind prescris dreptul material la acțiune..
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat menționați anterior au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, desfășurându-și activitatea în cadrul Sucursalei de T. F.
C. C. .
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 30 alin. 1 și 71 din Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008, prelungit prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S. - S.D.S. sub nr. 629/_ până la data de_, art. 236 alin. 4 și 243 alin. 2 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, Tribunalul a apreciat că pârâta angajatoare avea obligația să plătească reclamantei drepturile salariale prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M la nivel de ramură.
A mai reținut instanța că pârâtele au făcut dovada că reclamanții M. F. ,
C. I., P. RAD MUSTAFA L. ARD, P. I. și SA și M. I. au fi fost sancționați disciplinar în cursului anului 2009, respectiv 2010, și astfel cu privire la aceștia nu sunt întrunite criteriile care condiționează acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 71 din contractul colectiv de muncă în discuție.
Au fost înlăturate apărările pârâtelor care vizează inexistența drepturilor invocate de reclamanți și de intervenient, întrucât actul adițional la care acestea fac referire a fost înregistrat la DMPS a Municipiului B. la data de_, dată la care drepturile salariale pretinse erau deja exigibile. Primirea acestor apărări ale pârâtelor ar înfrânge principiul constituțional al neretroactivității legii. De asemenea, instanța a constatat că un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior cuprindea clauze prin care erau consacrate drepturile salariale pretinse de reclamanți și de intervenient prin prezenta acțiune.
Instanța a constatat că plata ajutorului de Paști și Crăciun, precum și plata ajutorului acordat de ziua F. ului nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. Astfel, suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. Profitul societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.
Prin urmare, acest contract la nivel de ramură este aplicabil pârâtei și este obligatoriu pentru aceasta, iar modificarea art. 65 al CCM de la nivelul CNCF C. SA în sensul că în anul 2009 și 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua F. ului nu are nici un efect juridic deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii rămâne fără nici un efect.
Petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor salariale raportat la un salariu brut de 700 lei a fost respins întrucât în temeiul art. 41 alin. 5 și 6 din CCM la nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, părțile au încheiat Actul adițional nr. 370/_ la CCM la nivel de grup de unități, modificat prin Actul Adițional nr. 2450/_, în cuprinsul căruia au stabilit un salariu de bază brut de 570 de lei, iar începând cu_ de 600 lei prin Actul adițional nr. 1708/_ .
Instanța a mai reținut că pârâta SNTFC C. C. SA este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar- bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Ca părți căzute în pretenții, în temeiul art. 274 C.pro.civ., instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C. N. DE CĂI F.
"C. C. "; SA - B., SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C. C.
"; SA și S. DE T. F. DE C. C. și reclamantul S. T. D. D.
C. C. -N. .
Prin recursul declarat de SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C.
C. "; SA și S. DE T. F. DE C. C.
, s-a solicitat modificarea în totalitate a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta la plata salariului suplimentar pentru anul 2009 și anul 2010, întrucât prin Actele Adiționale la CCM nr. 2450/_ și nr. 1708/_ s-a stabilit că pentru anii 2009 și 2010 nu se acordă drepturile prevăzute de art. 32 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
S-a mai invocat că suspendarea drepturilor reprezentând salariu suplimentar este în concordanță cu situația financiară a societății, care la sfârșitul anului 2009 a înregistrat o pierdere cumulată în valoare de 535.423,74 mii lei, iar constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate nu a putut fi îndeplinită întrucât recurenta este o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2008.
Referitor la acordarea ajutorului material de Paști pentru anul 2010 și primei de Ziua F. ului pentru anul 2010, s-a precizat că reclamanții au beneficiat de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și modificat prin Actul Adițional la CCM nr. 1708/_, valabil pana la data de_ și prin urmare, nu se puteau aplica prevederilor art. 247 din Codul Muncii, motivat de faptul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel superior se pot aplica numai în absența contractelor colective de muncă inferioare.
În plus, prin aplicarea prevederilor art. 11 al. 3 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi, la negocierea CCM la nivel de societate se putea prevedea ca anumite drepturi, respectiv ajutoare să nu se acorde
Precizează faptul că pârâta, ca agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutorului material de Paști pe anul 2010 și a primei de Ziua
F. ului pe anul 2010, decât cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca și art. 7 alin.(1) din OUG nr. 79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora și sa se încadreze în fondul de salarii.
Prin recursul declarat de pârâta C. N. de Căi F. "C. "; - SA B.
, s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă modificarea în tot a sentinței menționate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recursului s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCF "C. ";- S.A. întrucât toți membrii de sindicat sunt salariații SUCU. ALEI DE T. F. C. C. și implicit ai SOCIETĂȚII NAȚI. ALE T. F. DE
C. CALATORT-SA și nicidecum ai COMPA. EI NAȚI. ALE C. F. "C. "; - SA.
Prin recursul declarat de S. T. D. D. C.
s-a solicitat modificare în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii solicitate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. "C. C. "; SA -
B.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 1 din OUG 12/1998 privind
transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor F.
Române "Societatea N. a Căilor F. Române se reorganizează, prin divizare, într-o companie națională, în societăți naționale și societăți comerciale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, după cum urmează:
C. N. de Căi F. - "C.F.R.", cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate administrarea infrastructurii feroviare și a patrimoniului auxiliar feroviar;
Societatea N. de T. F. de Marfă - "C.F.R. - Marfă", cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri;
Societatea N. de T. F. de C. - "C.F.R. - C. ", cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători";.
Întrucât membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt salariați ai Sucursalei de T. F. de C. C. din cadrul Societății Naționale de T.
F. de C. - "C.F.R. - C. ", Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. N. de Căi F. - "C.F.R." SA este întemeiată, cele două entități fiind distincte, așa cum reiese din dispozițiile legale menționate anterior.
Recursul declarat de pârâta S. DE T. F. DE C. C. - SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA
Așa cum judicios a reținut și prima instanță, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prevede că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Prin dispozițiile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Ziua F. ului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei unu de salarizare și a unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni. Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la
48 de luni de la data înregistrării, ceea ce a semnificat prelungirea efectelor acestuia până la_ . Ulterior, valabilitatea contractul colectiv de muncă a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin actul adițional nr. 629/_ .
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor constând salariu suplimentar aferent anilor 2009 și 2010 și ajutorul material de Paști pentru anul 2010 și a primei aferente Zilei F. ului pentru anul 2010 constă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi"; și "se va acorda"; ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sau realizările sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Critica formulată de recurentă, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, este neîntemeiată, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, (texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)
"contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Drept urmare, Curtea apreciază că în conformitate cu aceste prevederi legale, care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, trebuie interpretat art. 247 Codul muncii, care enunțând că "în cazul în care la nivel de angajator … nu există un contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";, nu înlătură posibilitatea coexistenței unor contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite.
Art. 247 din Codul muncii nu poate da naștere unei interpretări "per a contrario"; în sensul că existența unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (de unitate) împiedică aplicarea unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după cum susține recurenta, deoarece însăși legiuitorul a reglementat posibilitatea încheierii unor contracte colective de muncă la diferite nivele ca expresie a formelor de dialog social.
De asemenea, deși nu se poate nega dreptul partenerilor sociali de a modifica contractele colective de muncă, Curtea reține că acest drept vizează numai contractele colective încheiate de respectivii parteneri sociali, nefiind posibil ca prin Actele adiționale încheiate la contractele colective la nivel de unitate, între partenerii reprezentativi la acest nivel, să se modifice Contractul colectiv la nivel de grup de unități transport feroviar.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale sau situația economico- financiară a societății, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În plus, recurenta avea obligația să respecte contractele colective de muncă și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care le incumbă din executarea acestui contract. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, deoarece aceasta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuiau să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
Recursul declarat de reclamantul S. T. D. D. C. C. -N.
Curtea va analiza prioritar excepția tardivității recursului, întrucât nerespectarea termenului imperativ de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul prevăzut de lege.
Astfel, sentința atacată i-a fost comunicată reclamantului recurent la data de 12 septembrie 2013, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 189 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 octombrie 2013, fiind trimis prin fax în 14 octombrie 2013.
Conform art. 215 din Legea 62/2011 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor individuale de muncă termenul de recurs este de 10 zile.
În consecință, Curtea constată că recursul a fost declarat de reclamant după împlinirea termenului legal imperativ de 10 zile, respectiv că în cauză nu s- a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința părții care a împiedicat-o să declare calea de atac în termen pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. "C. C. "; SA - B. împotriva sentinței civile nr. 9236 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 19._, care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. T. D. D. C. C. -N. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE CĂI F. C. SA - B., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Se vor menține restul dispozițiilor.
Se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S. DE T. F. DE C. C. - SNTFC "C. C. "; SA și ca tardiv recursul formulat de reclamantul S. T. D. D. C. C. -N. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurentul SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA - S. DE T.
F. DE C. C., aflat în culpă procesuală, să plătească recurentului S.
T. D. D. C. C. -N. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat diminuat de la 1000 lei, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, întrucât și reclamantul a căzut în pretenții cu privire la recursul declarat de C. N. DE CĂI F. "C. C. "; SA - B.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. "C. C. "; SA - B. împotriva sentinței civile nr. 9236 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 19._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunii formulată de reclamantul S. T. D. D. C. C.
-N. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE CĂI F. C. SA - B., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S. DE T. F. DE C. C. - SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA
și ca tardiv recursul formulat de reclamantul S. T. D. D. C.
-N. în numele și pentru membrii de sindicat S. I., V. C., P. T.
, B. F., M. E., C. A., M. R., P. G., P. T., C. L., P.
F. A., C. D. -I., C. O., M. I., B. B., U. S. F., C.
N., C. I., S. N., DS, L. M., A. N. -L., N. A., B.
A., C. O., B. A., M. C. -R., M. O., D. G., P. N.
, P. G., PINTI. R., P. A G., M. A., D. M. C., M. V D.
, P. AN C., F. S., BOC. B., S. L., B. L., C. A., O. V.
, K. A C., B. M., M. F., P. A., B. D., B. M., B. S., C.
I., H. T., H. B., L. C. IU, H. T., M. A., P. L. ARD, U. F., M. C., B. I., C. F., T. V., G. I., G. A., J. C., C. L., B. V., K. T., M. KA B., D. G., S. L., B. C., K. A., N. M., M. M., P. I., SS, I. R., P. M., Z. S D., P. V. I, Z. D., V. I., D. G., B. A., F. F., A. H.
, C. I., D. T., M. C F., H. V., P. V V. II, B. A., C. N.
, C. D., L. M., V. I., V. I., SA, M. G., S. D.
și S. I., împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA - S. DE T. F. DE C. C. să plătească recurentului S. T.
D. C. C. -N. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: R. -M. V.
