Decizia civilă nr. 3898/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 3898/R/2013

Ședința publică din data de 08 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE

T. F. DE C. "C. C. " SA și S. "C. C. " SA - S. DE T.

F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 9276 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, priind și pe reclamanții intimați S. L. R. V. R. C. C. și P. V. și P. A., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 25 septembrie 2013, reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtelor recurente la plata cheltuielilor de judecată, precum și

judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea se constată că prin motivele de recurs, pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei în temeiul prev. art. 242 al.2 C.pr.civ.

Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 9276 din 30 mai 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei S. N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C.

S.A"; - R.

DE T.

F. DE C.

invocată de pârâtele S.

DE T.

DE C.

"C.F.R. C.

S.A";

și - S. N. DE T.

DE C. "C.F.R. C. S.A"; - R. DE T. F. DE C. C., a fost

respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C. S.A";, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. R. V. R. C. C., în numele membrilor de sindicat MINZAT SABIN, NAGHIU OFELIA, FLORIAN I., M. N., PETREANU

I., BAIAS DOREL, BOCA IOSIF, M. CORNEL, N. TIBERIU, SILAGI TEODOR, KOVACS G., SAVA COSMIN, SILASI SABIN, SOCACIU CAROL, L. CI TIBERIU, MARTON I., M. G. A, MUNTEAN FLAVIU, P. N., P. A., SALE N., SUCIU F., ALB M., M. PAVEL, R. M., SUCIU V., U. I.

, PURA V., N. T. NOEMI, CAPILNAS D., BODOCAN DOREL, BOLDOR N.

, CECLAN V., FESTO OCTAVIAN, G. I. STELIAN, JUCAN CA., MARC. ROMI, MIHUT V., M. A., P. LADISLAU și PUSCAS V. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C. S.A"; și S.

N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C. S.A"; - R. DE T. F. DE C. C. și în consecință: au fost obligate pârâtele în solidar la plata retroactivă a primei de Ziua F. ului aferentă anilor 2007, 2008 și 2009 și a primei de Paști aferentă anului 2009, la nivelul clasei I de salarizare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății și au fost obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța a reținut că drepturile bănești solicitate de reclamanți sunt drepturi salariale astfel că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii, care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator.

Pe fond instanța a reținut că în contractul colectiv de muncă invocat de reclamanți, încheiat la nivelul pârâtei, a cărui valabilitate a fost prelungită prin actul adițional nr. 370/_ pentru 48 de luni, respectiv până la sfârșitul anului 2010, este prevăzut, la art. 30, alin. 1 acordarea pentru personalul societății, a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, iar la art. 71 se prevede ca pentru sărbătorile de Paști se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare, astfel că acest contract are caracter obligatoriu potrivit prevederilor art. 229 al. 4 din Codul muncii.

Au fost reținute și dispozițiile art. 149 și art. 150 din Legea nr. 62/2011 - legea dialogului social care prevăd că clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării acestuia, ori de câte ori părțile îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru, iar modificările se consemnează într-un act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul.

Instanța a reținut că părțile, respectiv sindicatele și patronatul, au încheiat actul adițional la CCM al SNTC. C. SA pe anul 2009-2010, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 1625/_, act prin care la art.

69 lit.a s-a prevăzut acordarea ajutoarelor materiale pretinse de membrii de sindicat din cadrul reclamantului.

S-a apreciat de instanță că dispozițiile contractuale menționate mai sus au caracter imperativ și nu sunt condiționate de situația economico-financiară a pârâtei fiind în sarcina angajatorului obligația de a lua măsurile necesare în vederea constituirii fondului de salarii deoarece potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, acesta este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.

Instanța a considerat că contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2010-2011, nu sunt aplicabile în speța deoarece stabilesc o clauza prohibitiva în contradicție cu dispozițiile art.30 din Contractul Colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, aplicabil și în perioada 2009-2010, conform actului adițional nr. 370/_, fiind astfel încălcate prevederile art.238 alin.l Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea

nr.130/1996, CCM la Nivel de Grup de Unități fiind încheiat la nivel superior fata de CCM 2009-2010 la nivel de unitate.

S-a observat de instanță că drepturile bănești pretinse de membrii de sindicat au fost solicitate în baza art.71 din CCM la Nivel de Grup de Unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010, care este aplicabil și pârâtei și care prevede:

cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare, această prevedere contractuală produce conform dispozițiile art.11 (1) lit.b din Legea nr.130/1996 efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel";, nefiind de admis conform prevederilor arte 238 alin 1 Codul Muncii: că Contractele colective de munca sa stabilească drepturile la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.

S-a constatat că pârâta face parte din Asociația Patronală la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. fiind parte semnatara a CCM la Nivel de Grup de Unități din transportul F. pe anii 2006-2010, contract care la art.2 alin.4 prevede: Contractele colective de muncă la nivel de unitate vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract și, potrivit art. 3 alin. 1 produc efecte pentru toți salariații indicați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă. Părților le revin obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă.

Cu privire la obligativitatea CCM la Nivel de Grup de Unități de transport feroviar pe 2009-2010 s-a reținut și clauza din art. 2 din contract potrivit căreia se vor adopta în CCM inferioare și prevederile din CCM superioare când în primele nu au fost atinse prevederile minimale ale acestuia astfel că, conform art.236 alin.4, coroborat cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, trebuie să aplice prevederile mai favorabile salariaților, prevăzute de CCM la nivel superior respectiv cel de la nivel de Grup de Unitate, care are prioritate față de CCM încheiat la nivelul pârâtei.

Instanța a reținut că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se impune în fața unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, principiu stipulat cu claritate de art. 238 alin. 1 din Codul muncii (în numerotarea anterioară republicării Codului muncii ca urmare a adoptării Legii nr. 40/2011, text de lege valabil pe perioada vizată prin acțiune): "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.

În raport de această prevedere legală imperativă instanța a apreciat că, nu se poate invoca, față de dispozițiile imperative ale legii, un text ce instituie drepturi inferioare din cuprinsul unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (la nivelul unității), în condițiile în care aceleași drepturi sunt reglementate în mod mai favorabil pentru angajați, printr-un text al unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (la nivel de grup de unități).

S-a considerat că acest raport este un principiu în dreptul muncii, motiv pentru care nu poate fi înlăturat prin invocarea nesesizării instanței cu o cerere în anularea prevederilor contractuale ce stabilesc drepturi la un nivel inferior prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.

Ca o consecință instanța a apreciat că în cauză din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prin care s-a decis

neacordarea drepturilor salariale litigioase în anul 2010, apar ca nelegale, nemaifiind astfel protejate de principiul forței obligatorii a contractelor legal încheiate, fiind irelevant faptul invocat, că în speță, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2009-2010 a fost semnat de aceleași părți - sindicate și patronat - care au semnat Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, deoarece mandatul acordat organizațiilor sindicale nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal.

În ce privește acordarea de dobânzi și actualizarea cu indicele de inflație instanța a reținut că pentru un unic prejudiciu nu se pot solicita de două ori despăgubiri: fie se datorează dobânda legală la suma neachitată la termen, reprezentând, conform unei prezumții simple legale, echivalentul prejudiciului rezultat din faptul de a nu fi dispus un anumit timp de o sumă care, depusă la o

instituție financiară, ar fi produs acest beneficiu, fie se datorează actualizarea sumei restante cu rata inflației, echivalentul prejudiciului rezultat din faptul de a nu fi dispus cu un anumit timp în urmă de o sumă care la acea dată avea o relevanță financiară sporită, căreia plătită cu întârziere, prin fenomenul de inflație, îi scade puterea de cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. " S.A. B. -S. de T. F. de

C. și S. N. de T. F. de C. "C.F.R. C. "-S.A.
1. Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. " S.A. B. - S. de T. F. de C. C.
  s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ admiterea recursului formulat si modificarea in tot a sentinței pronunțate, in sensul respingerii acțiunii formulate.
  Prin motivele de recurs hotărârea este criticată sub mai multe aspecte.
  Un prim aspect se referă la faptul că in mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea de acordare a premierii pentru "Ziua F. ului" pentru anii 2007, 2008 si 2009 si a ajutorului material de Paste pentru anul 2009, în condițiile în care temeiul acordării acestor drepturi îl constituie prevederile art. 69 lit. b din Contractul Colectiv de munca pe unitate aplicabil pentru anii 2007, 2008 si 2009.
  În susținerea criticii s-a arătat că drepturile solicitate nu sunt drepturi de natura salariata, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de munca și reprezintă o recompensa acordata de angajator in considerarea unei calități, aceea de ceferist, respectiv un ajutor material acordat pentru o sărbătoare religioasa cu data prestabilita, astfel că dreptul la acțiune se prescrie, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii în termen de 6 luni de la data nașterii lui, respectiv de la data de 23 aprilie a fiecărui an pentru Ziua F. ului și 19 aprilie pentru Sărbătorile de Paște pentru anul 2009.
  Un alt aspect criticat se referă la fondul cauzei, respectiv la faptul că admiterea acțiunii în sensul acordării premierii pentru "Ziua F. ului" pentru anii_ si a ajutorului material de Paste pentru anul 2009, este data cu aplicarea greșita a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
  În susținerea criticii s-au arătat următoarele:
  - conform art.30 si art. 71. Din CCM grup de unități din transporturi, valabil pe anii 2007 -2009, salariații beneficiază de salarii suplimentare si ajutoare materiale de Paști, Ziua ceferistului.
  - potrivit art. 69 lit a si b din CCM la nivel de societate: In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
  a) cu ocazia sărbătorilor de Paste si Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; clauză renegociată prin Actul Adițional nr. 2450/2009 si nr. 1708/_ la CCM încheiat la nivel de unitate în sensul ca aceste drepturi nu s-au mai acordat in anul 2009, urmând a se acorda începând cu_ . iar apoi cu_ .
  S-a apreciat în cadrul criticii că chiar daca in același timp erau in vigoare mai multe contracte colective de munca, cel incheiat la nivel de grup de unități din transporturi si cel la nivel de societate, in care existau aceleași prevederi ce acordau acest tip de ajutoare materiale, trebuia data eficienta contractului colectiv de munca la nivel de societate, deoarece reprezintă voința părților și era in concordanta cu situația financiara la nivelul societății, care, la sfârșitul anului 2009 a inregistrat o pierdere cumulata in valoare de 535.423,74 mii lei.
  S-a considerat că din dispozițiile art. 32 alin 3 din CCM la nivel de societate rezultă că, fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar si al altor drepturi bănești se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, din veniturile realizate de societate, în procent de până la 101a sută din fondul de salarii realizat lunar.", astfel că drepturile bănești solicitate se acorda sub condiția ca societatea să fi avut în anul 2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestor sume, or pârâta a înregistrat o pierdere acumulată învaloare de 535.423,74 mii lei.
  Pârâta a considerat în cadrul criticii ca in mod greșit instanța a admis acțiunea si a obligat pârâta la plata primei de Ziua F. ului pentru anul 2009 si ajutorului material de Paste pentru anul 2009 pentru reclamanții: M. CORNEL, SILAGI TEODOR, TOLAN V., SOCACIU CAROL si P. N. ,
  neobservând că aceștia nu sunt îndreptățiți întrucât acești reclamanți si-au pierdut calitatea de salariați ai pârâtei in cursul anului 2008 astfel ca nu pot sa primească drepturi bănești pentru anul 2009 perioada in care nu au mai avut raporturi contractuale de munca cu unitatea pârâtă, fapt relevat prin întâmpinare.
  În susținerea criticii a arătat că membrilor de sindicat:
  - M. CORNEL a incetat raporturile de munca la_ prin Decizia nr. 402/a/35 col.2008, ca urmare a pensionarii;
  - SILAGI TEODOR a incetat raporturile de munca la_ prin Decizia nr. 402/a/34 col.2008, ca urmare a pensionarii;
  - TOLAN V. a incetat raporturile de munca la_ prin Decizia nr.
    402/a/26 col.2008, ca urmare a pensionarii;
  - SOCACIU CAROL a incetat raporturile de munca la_ prin Decizia nr. 401/a/1227 col 2008, ca urmare a pensionarii;
  - P. N. a decedat la data de_, conform Certificatului de deces Seria DS nr. 1. .
2. Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C.F.R. C. "-S.A.
  s-a solicitat admiterea recursului și să modificați hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.

Prin motivele de recurs s-au adus următoarele critici:

În privința modului de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune. A fost criticat motivat de faptul că raportat la art. 69 din CCM pe anii 2007-2009 încheiat la nivel de unitate rezultă faptul că reclamanții au invocat nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, respectiv cele care prevăd acordarea premierii de Ziua Ceferistului și a ajutorului material de Paște, speța de față fiind un conflict de drepturi, în cauză fiind incidente prevederile art.5 coroborat cu art.67 lit.b) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările și completările ulterioare, drepturile

solicitate nefiind drepturi de natura salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de munca, cu un regim juridic distinct.

În privința drepturilor salariale au fost invocate dispozițiile art. 154 și 155 din Codul Muncii potrivit cărora "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" acesta cuprinzând

"salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".

În raport de această definiție legală pârâta a apreciat că nici premierea de Ziua Ceferistului și nici ajutorul material pentru Paște nu pot fi considerate drepturi salariale pentru că nu sunt stipulate în contractul individual de muncă, nu reprezintă contraprestația muncii depuse de angajați (au caracterul unui drept suplimentar decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună, ci au caracter anual, acestea fiind recompense și nu obligații pentru angajator.

Raportat la aceste considerații, pârâta a arătat că fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, în cauză sunt incidente prevederile art.283 alineatul 1 lit.e) din Codul Muncii, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusă "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".

Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că: - dreptul de a cere acordarea premierii pentru Ziua Ceferistului s-a născut la data de 23 aprilie2007, 23 aprilie 2008, respectiv la data de 23 aprilie 2009,

dreptul de a cere acordarea ajutorul material de Paște s-a născut la data de 19 aprilie 2009, iar data introducerii acțiunii, este_, rezultă că dreptul material la acțiune privind acordarea premierii anuale pentru "Ziua Ceferistului" pentru anii 2007, 2008 și 2009 și a ajutorului material de Paște pentru anul 2009 este prescris.
În susținerea criticii a invocat și precedentul judiciar respectiv decizii de speță ale unor instanțe judecătorești.
În privința fondului cauzei au fost arătate următoarele:
Acordarea primei de ziua feroviarului, se putea face sub condiția ca organul decizional al pârâtei, respectiv Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, să aprobe premierea pentru "Ziua Ceferistului, situație care s-a întâmplat în anul 2007. când prin HCA nr.7/2007 a fost aprobată și s-a și acordat o premiere în cuantum de 100 lei/brut/salariat.
S-a criticat faptul că instanța de fond, nu a luat în considerare plata de către pârâtă a sumei de 100 lei în anul 2007 și a obligat pârâtele la plata primei ocazionate de Ziua Ceferistului pentru anul 2007. la nivelul clasei I de salarizare.
Greșita acordare a premierii de Ziua Ceferistului pe anul 2007 a reclamantei N. T., precum și acordarea premierii de Ziua Ceferistului și a ajutorului material de Paște pe anul 2009 reclamanților Mureșan Cornel, Silagi Teodor, Socaciu Carol și P. N. .
În acest sens a arătat că:
reclamantul N. T. este salariatul STFC C. de la data de_ și ca atare nu poate beneficia de premierea de "Ziua ceferistului" pe anul 2007 acordată la data de 23 aprilie 2007.
reclamanții Mureșan Cornel (încetare CIM la data de_ ), Silagy Teodor (încetare CIM la data de_ ), Socaciu Carol (încetare CIM la data de_ ) și P. N. (decedat la data de_ ) nu pot beneficia de premierea de "Ziua ceferistului" și ajutorul material de Paște pe anul 2009 întrucât nu mai dețineau calitatea de salariați ai pârâtei la data acordării acestor drepturi, respectiv la datele de 19 aprilie și 23 aprilie 2009.
În ceea ce privește acordarea premierii de Ziua Ceferistului, pentru anii 2007 și 2008 s-a criticat hotărârea pentru faptul că din considerentele sentinței nu rezultă cum instanța de fond a înlăturat apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, fiind incidente prevederile art. 261 alin.(l) pct.5 C.Pr.Civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele în fapt și în drept pentru care s-au înlăturat apărările părților, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 din Codul de procedură civilă.
Pârâta, în susținerea criticii pe fond a înțeles să reitereze cele precizate în fața instanței de fond. În acest sens a arătat că:
pârâtei i-a revenit obligația legală de încadrare în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007 și 2008, aprobate prin acte normative;
aplicarea prevederilor art. 69 alin. (1) lit.b) din contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe anii 2007 - 2009, respectiv acordarea primei de ziua feroviarului, se putea face sub condiția ca organul decizional al pârâtei, respectiv Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, să aprobe premierea pentru "Ziua Ceferistului, situație care s-a întâmplat în anul 2007, când prin HCA nr.7/2007 a fost aprobată și s-a și acordat o premiere în cuantum de 100 lei/brut/salariat.
intimata reclamantă este afiliată la Federația Sindicatelor Ramurii V., semnatară a contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul societății în perioada 2007-2008, care deși avea un drept consultativ în ședințele consiliului de administrație, în calitate de apărător a drepturilor membrilor de sindicat, nu a solicitat acordarea premierii de Ziua Ceferistului.

Pârâta deși își însușește faptul că un contract colectiv de muncă este obligatoriu pentru părțile contractante și, în baza art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din el însă trebuie acceptat și faptul că orice clauză contractuală trebuie interpretată în litera și spiritul său.

În acest sens a arătat că, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, pârâta nu se putea obliga să acorde prima de"Ziua Ceferistului", pentru că nu avea fonduri pentru acesta, iar chiar dacă și-a luat această obligație, ea se va executa numai dacă există fondurile necesare pentru acordarea prima de"Ziua Ceferistului", dar câtă vreme pârâta lucrează în pierdere, așa cum s-a întâmplat în anii 2007 și 2008, această clauză contractuală este imposibil de executat, având în vedere și faptul că la data semnării CCM pe anii 2007-2008 nu erau aprobate bugetele de venituri și cheltuieli.

A apreciat pârâta că în aceste condiții, prevederile art. 69 lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă 2007- 2008, nu puteau fi aplicate decât în limitele actelor normative de aprobare a bugetelor apărute ulterior semnării contractului colectiv de muncă, nicidecum fără respectarea acestor acte normative, întrucât s- ar fi încălcat principul pacta sunt servanda, respectiv prevederile art.969 din Codul civil conform cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante ".

In susținerea celor de mai sus, pârâta face trimitere la dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, cu modificările ulterioare, conform cărora: "contractele colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale ".

În aprecierea pârâtei această dispoziție legală se aplica prin analogie si salariaților din unitățile in care statul este acționar majoritar, unități pentru care

fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O.U.G. nr.79/2008.

Referindu-se la dispozițiile art.236 alin.(4) din Codul Muncii, care prewvede că "contractul colectiv de munca incheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.", în aprecierea pârâtei din text ar rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se inscrie in limitele legii, in caz contrar clauzele negociate neproducand efecte juridice, a admite contrariul ar fi echivalent cu a admite ca părțile unui contract colectiv de munca la nivel de unitate pot negocia drepturi de natura salariala fara nici un fel de limita, ca lege a pârtilor, având eficienta chiar cu încălcarea legii. În aceste condiții pârâta a arătat că, clauza din contractul colectiv de munca ce prevede premierea pentru "Ziua Ceferiștilor" nu poate avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.

Pârâta a criticat hotărârea și în privința soluționării cererii reclamanților de acordare a premiului pentru Ziua Ceferistului, considerând că greșit s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel superior, instanța neavând în vedere următoarele aspecte:

în perioada_ -_ la nivelul societății nu a avut contract colectiv de muncă.
în acest sens, artă că CCM-ul la nivel de unitate pe anii 2007-2008 și-a produs efecte până la data de_, conform actului adițional nr. 437/_, iar în data de_ s-a înregistrat la Direcția de Muncă și Incluziune Socială B. CCM-ul pe anii 2009-2010, acesta intrând în vigoare de la data înregistrării, conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
prevederile din CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, nu se aplicau pe anul 2009. întrucât părțile semnatare ale acestuia, respectiv organizațiile sindicale feroviare în numele salariaților si administrațiile feroviare, inclusiv administrația S. C. C., prin procesul verbal încheiat în data de 25 mai 2009, au fost de acord cu suspendarea pe anul 2009 a premierii acordate de Ziua Ceferistului si a ajutorului material de Paste.
intimatul reclamant S. L. R. V. R. C. C. este afiliat Federației Sindicatelor Ramurii V., care este semnatara procesului verbal încheiat în data de 25 mai 2009,
după data de_ a intrat în vigoare CCM la nivelul S. "C. C. "-SA pe anul 2009-2010, unde conform art.69 din acesta, acordarea premierii de Ziua Ceferistului și a ajutorului material de Paște pe anul 2009 se aplică începând cu_, iar prin Actul adițional nr. 1708/_ la CCM la nivel de unitate, s-a prorogat data de la care aceste prevederi urmau să se aplice, respectiv_ .
prevederile din CCM pe anii 2009-2010 la nivel de unitate nu cuprinde clauze la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel de grup de unități, ci doar s-a prorogat data de la care anumite prevederi, în speță ajutorul material de Paște și prima de Ziua Ceferistului, se vor aplica, respectiv de la data de_ .

Față de cele arătate pârâta a considerat prin prisma prevederilor art. 977 Cod civil, care prevede că "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", că reiese că voința reală a părților, așa cum rezultă din minuta din data de_ și procesul verbal din data de_ încheiate în perioada anterioară Încheierii și înregistrării CCM pe anii 2009-2010 a fost aceea de a suspenda acordarea tuturor drepturilor expres menționate pe parcursul anului 2009 și nu numai a

celor la care ar fi fost îndreptățiți salariații de la data încheierii noului CCM și până la finele anului 2009.

Pârâta a mai precizat că, ca agent economic monitorizat, nu putea să se oblige la acordarea ajutoarelor materiale acordate salariaților cu ocazia Paștelui și a primei acordare pentru Ziua Ceferistului, decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin.(l) din OUG nr.79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora, motiv pentru care organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul că prevederile art.69 lit.a) și b) din CCM să se aplice într-o primă etapă începând cu_, iar ulterior prin Actul adițional nr. 1708/_ să se aplice începând cu_ .

În privința motivului de recurs referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamanților la fond, pârâta a apreciat că suma de 1500 lei stabilită este nejustificată în raport cu cele două criterii legale, respectiv: valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat, sens în care consideră că nu au fost respectate prevederile art. 132 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora:

"stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: timpul si volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl

împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante".

În afara acestui aspect a mai arătat că, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat nu pot fi imputate pârâtei raportat Ia prevederile art.l alin.(l) din Legea nr.54/2003 potrivit cărora: "sindicatele, denumite în continuare organizații sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în contractele colective de muncă și promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor acestora" și la dispozițiile art. 222 din Codul Muncii: care prevede că

"la cererea membrilor lor, sindicatele pot sa îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi".

A apreciat pârâta că din analiza prevederilor legale susmenționate rezultă neîndoielnic faptul că intimata-reclamantă s-a constituit în scopul apărării intereselor membrilor săi, iar pentru valorificarea acestor drepturi, respectiv pentru atingerea scopului său, trebuit să dețină personal de specialitate juridică în măsură să formuleze acțiuni în justiție și să susțină aceste acțiuni pe rolul instanțelor de judecată.

În aceste condiții arată pârâta faptul că reclamanta a ales să nu folosească personalul său ci să-si angajeze apărător, care s-o reprezinte în acțiunea în care ea însăși reprezintă membrii de sindicat, apreciază că nu este de natură a o obliga să-i achite onorariu.

În apărare, reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C. in numele membrilor de sindicat, a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "-S.A.

solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Prin motivele întâmpinării reclamantul a arătat următoarele:

Referitor la excepția prescripției dreptului material Ia acțiune a apreciat greșită critica recurentei ca neîntemeiata, deoarece obiectul cererii deduse judecații il formează diferente de drepturi bănești la salariul de baza si se aplica dispozițiile art. 268 lit. c Codul muncii termenul de formulare a acțiunii fiind de trei ani, textul art.268 lit. e invocat de pârâtă nefiind aplicabil în cauză, întrucât chiar dacă drepturile solicitate se regăsesc in contractul colectiv de munca fac parte din categoria drepturilor individuale ale salariaților ce iau naștere in temeiul existentei si executării contractelor individuale de munca, drepturi reglementate ca si cadru general de lege chiar daca sunt preluate in contractul colectiv de munca sub aspectul condițiilor concrete de acordare si nu au caracter de drepturi colective astfel incat nu sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni.

În ce privește susținerea recurentei ca prima instanța a acordat prima de Ziua Ceferistului reclamantei N. T. pentru anul 2007 si reclamanților M. Cornel, Silagy Teodor, Socaciu Carol, P. N., Tolan V., prima de Ziua Ceferistului pe anul 2009 si ajutorul material de Paste pentru anul 2009, sunt întemeiate si trebuie admise, deoarece reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor drepturi salariale, însă în ce privește criticile referitoare la acordarea primei de Ziua F. ului pe anii 2007, 2008 si 2009 si a ajutorului material de Paste pe anul 2009, le consideră nefondate si solicită sa fie respinse.

În susținerea apărării a arătat următoarele:

drepturile solicitate prin acțiune se bazează pe prevederile art. 71 din Contractul colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2010, deoarece in perioada_ -_ n-a existat CCM la nivel de unitate, iar in baza art.247 Codul muncii, se aplica prevederile din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 ,prelungita valabilitatea pentru 48 luni prin Actul adițional înregistrat la MMFFS B. sub nr.370/_, care este aplicabil si paratei si care la art.71 prevede:
-cu ocazia sărbătorilor de Paști si de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
-Pentru Ziua feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Conform disp. art.l 1(1) lit.b din Legea nr.130/1996:
"Clauzele CCM produc efecte pentru toti salariații incadrati in unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel."
Conform art.238(l) Codul muncii," Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior."

Din dispozițiile legale arătate în aprecierea reclamantului rezultă că CCM la Nivel de Grup de Unități fiind incheiat la nivel superior fata de CCM al paratei, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.

A precizat pârâtul că din interpretarea art. 71 din contractele colective de munca pe anii 2006 -2010, privind acordarea primei de Ziua F. ului, a ajutorului material de Paste, rezulta ca acordarea acestor drepturi cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu este condiționata așa cum susține pârâta de veniturile paratei sau de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligație stipulata sub condiție suspensiva, fiind deci o obligație pura si simpla, neafectata de modalități.

Reclamantul a arătat că sunt de înlăturat apărările recurentei in sensul neacordarii acestor drepturi din pricina situației financiare precare, intrucat

obligația de plata a acestor drepturi a fost asumata necondiționat de înregistrarea de profit sau de îndeplinirea altor condiții prealabile.

În plus, Contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010 a fost înregistrat sub nr.2572 la data de_, iar Prima de Ziua F. ului a devenit scadenta la data de 23 aprilie 2009 si la 19 aprilie 2009 Pastele, deci anterior încheierii CCM 2009 -2010 .

Pârâtul a considerat că actele adiționale invocate de recurenta nu pot aduce atingere drepturilor salariaților de a beneficia de ajutoare materiale si de premii deoarece in caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art. 38 si art. 164 Codul Muncii, care enunța interzicerea renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute .

S-a precizat de reclamant că recurenta face parte din ASOCIAȚIA PATRONALA LA NIVEL DE GRUP DE UNITĂȚI DIN T. UL F. fiind parte

semnatara a CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006- 2010, iar Contractul Colectiv de munca Ia Nivel de Grup de Unități din T. ul

F. pe anii 2006-2008, înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr. 2836/_ a fost semnat din partea paratei de către directorul general al acesteia L. Bobar, valabilitatea acestuia a fost prelungita succesiv in aceleași condiții pentru perioada 2008-2010, prin Actul adițional înregistrat Ia M.M.F.P.S sub nr.370/_ semnat din partea paratei de către directorul general al acesteia L. Bobar și prin Actul adițional inregistrat Ia M.M.F.P.S. sub nr.629/_, semnat din partea paratei de către directorul general al acesteia G. Micu, a fost prelungita valabilitatea acestuia in aceleași condiții pana la 31 ianuarie 2011.

Reclamantul a precizat că, parata nu a făcut dovada imposibilității achitării drepturilor salariale solicitate sau a onerozitatii excesive a acestora si nici condiția ca schimbarea circumstanțelor sa nu fi putut fi in mod rezonabil avuta in vedere la data incheierii CCM.

Pe de altă parte a arătat că lipsa fondurilor financiare nu poate afecta dreptul in sine, ci este un aspect care poate impieta eventual, executarea acestora, dar in nici un caz nu il poate inlatura si nu ii poate afecta existenta.

Invocând prevederile art. 2 alin. 4 și art. 3 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități, reclamantul a precizat că, clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator.

A apreciat reclamantul că contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate nu pot sa prevadă sub sancțiunea neluarii in seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM incheiat la nivel de grup de unități, astfel că contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010 si 2010-2011, nu sunt aplicabile in speța deoarece stabilesc o clauza prohibitiva in contradicție cu dispozițiile art.30 si art.71 din Contractul Colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungita succesiv in aceleași condiții pentru perioada 2008-31 ianuarie 2011, prin Actul adițional inregistrat la M.M.F.P.S sub nr.370/_ si Actul adițional inregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.629/_, fiind astfel încălcate prevederile art.238 Codul muncii si art.8 din Legea nr.130/1996, CCM la Nivel de Grup de Unități fiind incheiat la nivel superior fata de CCM pe anii 2009-2010 si 2010-2011, la nivel de unitate.

În apărare, reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C., in numele membrilor de sindicat, a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "-S.A.

- S. de T. F. de C. C.

, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Prin întâmpinare, reclamantul formulează următoarele apărări:

Cat privește excepția prescripției dreptului material Ia acțiune solicită sa se respingă critica recurentei ca neîntemeiata, deoarece obiectul cererii deduse judecații il formează diferente de drepturi bănești la salariul de baza si se aplica dispozițiile art. 268 lit. c Codul muncii termenul de formulare a acțiunii fiind de trei ani, drepturile solicitate fiind drepturi bănești în sensul art. 160 din Codul muncii.

Dispozițiile invocate de pârâtă, respectiv art. 268 lit. e Codul muncii vizează alte drepturi decât cele cu caracter pecuniar, care izvorăsc din contractul colectiv de munca si prin urmare dreptul la acțiune nu este prescris.

În ce privește acordarea primei de Ziua F. ului pe anii 2007, 2008 si 2009 si a ajutorului material de Paste pe anul 2009, reclamantul a apreciat că criticile recurentei sunt nefondate si solicită sa fie respinse.

În susținerea apărării arată următoarele:

drepturile solicitate prin acțiune se bazează pe prevederile art. 71 din Contractul colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2010, deoarece in perioada_ -_ n-a existat CCM la nivel de unitate, iar in baza art.247 Codul muncii, se aplica prevederile din Contractul colectiv de munca Ia nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 ,prelungita valabilitatea pentru 48 luni prin Actul adițional înregistrat la MMFFS B. sub nr.370/_, care este aplicabil si paratei si care la art.71 prevede:
-cu ocazia sărbătorilor de Paști si de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
-Pentru Ziua feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Conform disp. art.l 1(1) lit.b din Legea nr.130/1996:
"Clauzele CCM produc efecte pentru toti salariații incadrati in unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel."
Conform art.238(l) Codul muncii," Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior."

Din dispozițiile legale invocate în aprecierea reclamantului rezultă că CCM la Nivel de Grup de Unități fiind incheiat la nivel superior fata de CCM al paratei, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.

A precizat faptul că din interpretarea art. 71 din contractele colective de munca pe anii 2006 -2010, privind acordarea primei de Ziua F. ului, a ajutorului material de Paste, rezulta ca acordarea acestor drepturi cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu este condiționata de veniturile paratei sau de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligație stipulata sub condiție suspensiva, deci o obligație pura si simpla, neafectata de modalități. Astfel, suma care trebuie acordata, fiind stabilita imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.

Reclamantul a arătat că sunt de înlăturat apărările recurentei in sensul neacordarii acestor drepturi din pricina situației financiare precare, nu pot fi primite intrucat obligația de plata a acestor drepturi a fost asumata necondiționat de înregistrarea de profit sau de indeplinirea altor condiții prealabile.

Or, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă produc efecte de la data înregistrării lor.

S-a considerat că actele adiționale invocate de recurenta nu pot aduce atingere drepturilor salariaților de a beneficia de ajutoare materiale si de premii deoarece in caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.

38 si art.164 Codul Muncii, care enunța interzicerea renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.

S-a precizat de reclamant ca recurenta face parte din ASOCIAȚIA PATRONALA LA NIVEL DE GRUP DE UNITĂȚI DIN T. UL F. fiind parte

semnatara a CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006- 2010, iar Contractul Colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul

F. pe anii 2006-2008, înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr. 2836/_ a fost semnat din partea paratei de către directorul general al acesteia L. Bobar, valabilitatea acestuia a fost prelungita succesiv in aceleași condiții pentru perioada 2008-2010, prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S sub nr.370/_ semnat din partea paratei de către directorul general al acesteia L. Bobar și prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.629/_, semnat din partea paratei de către directorul general al acesteia G. Micu, a fost prelungita valabilitatea acestuia in aceleași condiții pana la 31 ianuarie 2011.

Invocând prevederile art. 2 alin. 4 și art. 3 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități reclamantul a precizat că, clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator.

A apreciat reclamantul că, contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate nu pot sa prevadă sub sancțiunea neluarii in seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM incheiat la nivel de grup de unități, astfel că contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010 si 2010-2011, nu sunt aplicabile in speța deoarece stabilesc o clauza prohibitiva in contradicție cu dispozițiile art.30 si art.71 din Contractul Colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungita succesiv in aceleași condiții pentru perioada 2008-31 ianuarie 2011, prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S sub nr.370/_ si Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.629/_, fiind astfel încălcate prevederile art.238 Codul muncii si art.8 din Legea nr.130/1996, CCM la Nivel de Grup de Unități fiind incheiat la nivel superior fata de CCM pe anii 2009-2010 si 2010-2011, la nivel de unitate.

În privința susținerii recurentei ca prima instanța a acordat prima de Ziua Ceferistului reclamantei N. T. pentru anul 2007 si reclamanților Mureșan Cornel, Silagy Teodor, Socaciu Carol, P. N., Tolan V., prima de Ziua Ceferistului pe anul 2009 si ajutorul material de Paste pentru anul 2009 a arătat că este întemeiat si trebuie admis, deoarece reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor drepturi salariale.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor din motivele celor două recursuri și a apărărilor formulate, Curtea constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Prealabil analizei criticilor se constată că acestea sunt aceleași în ambele recursuri, astfel că se va proceda la o tratare împreună, eventualele particularități urmând a fi subliniate.

Criticile formulate pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 din C.pr.civ. și sunt întemeiate în parte.

În ce privește critica referitoare la greșita respingere a excepției prescrierii dreptului la acțiune, se reține că este neîntemeiată.

Curtea apreciază că este corectă interpretarea primei instanțe care a considerat că drepturile solicitate se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 160 din Codul muncii care enumeră ca fiind componente ale salariului de bază, îndemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Or, drepturile litigioase tocmai asemenea adaosuri. Un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, dei o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui asemenea drept decât în considerarea activității pe care angajatul o prestează în beneficiul său.

Potrivit art. 171 alin. 1 și art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.

Dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâte în recurs are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, în timp ce art. 268 alin. 1 lit. c din același cod, dobândește comparativ caracter de normă specială atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se aplică norma specială.

O interpretare în sens invers așa cum fac pârâtele în sensul că norma din art. 268 lit. e comparativ cu cea din art. 268 lit. c ar avea caracter special nu poate fi acceptată întrucât caracterul special al acestei ultime norme este dat de faptul că ea distinge din multitudinea de drepturi ce pot fi reglementate în cuprinsul unui contract colectiv de muncă, pe cele salariale care, dată fiind importanța deosebită a salariului, ca element principal al contractului de muncă și care constituie cauza acestui contract, beneficiază de un termen de prescripție mai îndelungat.

În cauză drepturile solicitate sunt pentru anii 2007-2009, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 01 aprilie 2010, respectiv în termenul de 3 ani inclusiv pentru premiul de Ziua Ceferistului din anul 2007 a cărei dată este 23 aprilie a fiecărui an.

În concluzie critica este neîntemeiată.

Referitor la critica pe fond privind acordarea drepturilor litigioase pentru anii 2007, 2008 și 2009 Curtea constată că este neîntemeiată.

Curtea notează că drepturile în discuție au fost solicitate în baza art. 71 din CCM la nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, prelungit prin acte adiționale până în anul 2010.

Acest contract aplicabil și pârâtelor prevede: "-Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare și "pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.";

Chiar dacă la nivelul CCM încheiat la nivelul unității pârâte care a fost modificat prin actele adiționale nr. 2450/2009 și 1708/2010 s-a prevăzut că pentru anul 2009 și 2010 nu se mai acordă premiile pentru Ziua Ceferistului și pentru sărbătoarea de Paști.

Curtea reține că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se impune în fața unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, principiu stipulat cu claritate de art. 238 alin. 1 din Codul muncii (în numerotarea anterioară republicării Codului muncii ca urmare a adoptării Legii nr. 40/2011, text de lege valabil pe perioada vizată prin acțiune): "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.

Prin urmare, nu se poate invoca, față de dispozițiile imperative ale legii, un text ce instituie drepturi inferioare din cuprinsul unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (la nivelul unității), în condițiile în care aceleași drepturi sunt reglementate în mod mai favorabil pentru angajați, printr-un text al unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (la nivel de grup de unități). Acesta este un principiu în dreptul muncii, motiv pentru care nu poate fi înlăturat prin invocarea nesesizării instanței cu o cerere în anularea prevederilor contractuale ce stabilesc drepturi la un nivel inferior prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel inferior. Însăși legea acordă prioritate clauzelor contractuale ce stabilesc drepturi pentru salariați la un nivel superior, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, înlăturând chiar ea, de la aplicare, prevederile contractuale care încalcă acest principiu, încât rămâne ca instanțele să facă doar aplicarea dispozițiilor contractuale mai favorabile, care se impun în temeiul acestui principiu.

Cu alte cuvinte, prevederile din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prin care s-a decis neacordarea drepturilor salariale litigioase în anul 2010, apar ca nelegale, nemaifiind astfel protejate de principiul forței obligatorii a contractelor legal încheiate.

Este irelevant faptul invocat, că în speță, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2009-2010 a fost semnat de aceleași părți - sindicate și patronat

- care au semnat Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, deoarece mandatul acordat organizațiilor sindicale nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art. 38 Codul muncii).

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din T. ul feroviar pe anii 2006- 2008, înregistrat sub nr. 2836/_, a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/_ (fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării):

"pentru munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";,

În ce privește susținerea pârâtelor privind aplicabilitatea prin analogie în cauză a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 care prevede că salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar pentru care fondul de salarii este limitat la suma aprobată prin hotărâre de guvern, conform OUG nr. 79/2008, cu consecința nelegalității contractului de muncă care nu se înscrie în limitele legii, se reține că nu este întemeiată.

Nu poate fi reținută această modalitate de extindere a aplicabilității unui text de lege special la situația generală în care se regăsește recurenta. Art. 12 din Legea nr. 130/1996 se conturează ca atare în economia legii, deci ca un text de lege special, care impune o excepție, aplicabilă doar pentru acei angajatori și angajați expres indicați, anume, (cei din) instituțiile bugetare.

Or, o societate comercială, chiar dacă are ca unic acționar statul și i se aprobă bugetul prin hotărâre de guvern, nu este o instituție bugetară. De altfel, recurenta nici nu susține o atare afirmație, ci solicită aplicarea în cazul său a acestui text de lege (ce interzice negocierea în cadrul instituțiilor bugetare a unor clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege), prin analogie, ceea ce regulile generale de drept interzic. Conform principiilor de drept, aplicarea textelor de lege cu caracter de excepție se face restrictiv, la situațiile expres prevăzute în reglementarea excepției, în restul cazurilor aplicându-se regula: exceptio est strictissimae interpretationis. Ca atare, în cazul recurentei, nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, ci se aplică principiul libertății negocierii, instituit de art. 7 alin. 1 din aceeași lege.

Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 reafirmă, și în această materie, principiul specific dreptului contractual al imperativului legalității contractului (adică, acesta să fie încheiat cu respectarea dispozițiilor legale). În corelație cu acesta, recurenta invocă faptul că fondul de salarii este limitat la suma aprobată prin hotărâre de guvern, conform O.U.G. nr. 79/2008, respectiv O.U.G. nr. 79/2001, situație față de care apare ca nelegală orice prevedere contractuală din contractul colectiv de muncă care excede limitei fixate fondului de salarii pe această cale.

Nu este însă imputabilă beneficiarilor contractului colectiv de muncă și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor invocate din acesta, faptul indicat, având în vedere că prin acest motiv de recurs, practic, recurenta își invocă propria culpă, aceea de a fi încheiat contracte colective de muncă ce se afirmă că nu se încadrează în limitele legale fixate pentru fondurile lor de salarii, or nemo propriam turpitudinem allegans. De altfel, nici nu a fost probată această afirmație, făcută doar în mod generic, fără a se detalia care a fost cuantumul fondului de salarii aprobat, care ar fi fost sumele necesare achitării acestor drepturi salariale litigioase etc.

În plus, din economia O.U.G. nr. 79/2008, nu se poate concluziona o interdicție sau o limitare a libertății de negociere cu privire la cuprinsul contractelor colective de muncă în cazul societăților comerciale la care statul este acționar unic, ci se reglementează doar obligația operatorilor economici destinatari ai acestui act normativ de a prezenta "spre aprobare bugetele de venituri și cheltuieli, după consultarea prealabilă a organizațiilor sindicale"; și faptul că "fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz";, aspecte care nu pot fi interpretate în sensul indicat de recurentă, ca o interdicție imperativă, în sine, de a negocia anumite drepturi salariale prin contractele colective de muncă.

În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 229 din Codul muncii, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale acordate.

Aspectele invocate de către recurentă privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative. În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea

acestor drepturi salariale constituie un drept/obligație, și nu o facultate a angajatorului.

Faptul că una din părți întâmpină dificultăți bănești nu constituie o suficientă motivare pentru a solicita exonerarea de răspundere contractuală, principiul pacta sunt servanda fiind consacrat în Codul muncii prin dispozițiile art. 159, 160, 162, 229 (fostele art. 154, 155, 157, 236).

Critica recurentei potrivit căreia obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în Contractul colectiv de muncă aplicat părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze în acest mod acordarea acestor drepturi.

Este fondată critica, așa cum de altfel și reclamantul a precizat în apărările făcute, referitoare la greșita acordare a primei F. ului pe anul 2009 și ajutorul financiar de Paști pe anul 2009, în privința reclamanților membrii de sindicat Mureșan Cornel, S. Teodor, Socaciu Carol și P. N. și în privința acordării primei Zilei Ceferistului pentru anul 2007 în ceea ce îl privește pe membrul de sindicat N. T. .

În acest sens este de reținut că membrul de sindicat N. T. este salariatul pârâtelor doar din_, astfel că pentru acest an nu poate beneficia de prima Ziua Ceferistului, care se acordă la 23 aprilie a fiecărui an, iar membrilor de sindicat Mureșan Cornel, S. Teodor, Socaciu Carol și P. N. reprezentați de reclamant le-au încetat contractele individuale de muncă în anul 2008, respectiv la_ pentru Mureșan Cornel și S. Teodor, la_ pentru Socaciu Carol și la_ pentru P. N., astfel că nu pot beneficia de primele Ziua F. ului și de Sărbătoarea de Paști pentru anul 2009, lipsindu-le calitatea de salariat.

În privința criticii făcută de pârâta S. C. C. SA referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată către reclamant, Curtea constată că nu este întemeiată.

Primul aspect invocat în cadrul criticii respectiv încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, se constată ca relevante în aprecierea cheltuielilor de judecată sunt dispozițiile art. 274 alin. 3 din C.pr.civ. care prevăd drept criterii de apreciere valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, precum și statuările din jurisprudența CEDO referitoare la caracterul efectiv, rezonabil și necesar al acestor cheltuieli.

Din perspectiva unor asemenea criterii nu s-ar putea susține că cheltuielile ocazionate cu realizarea apărării prin avocat la prima instanță nu le-ar respecta.

În acest sens nu s-ar putea susține că valoarea litigiului nu ar fi relativ mare, prin însumarea drepturilor tuturor membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, iar volumul de muncă al apărătorului nu ar fi și el unul destul de mare având în vedere că a fost necesară o documentare pentru situația fiecărui membru de sindicat, o documentație legislativă corespunzătoare, având în vedere că în cauză au fost invocate excepții, iar fondul cauzei a impus o analiză atentă a CCM invocate și având în vedere că onorariul încasat viza și asigurarea apărării în recurs, ceea ce s-a și realizat.

În privința celui de-al doilea aspect, respectiv posibilitatea realizării apărării prin consilierul juridic se constată că nu se susține întrucât obligația ca reclamantul să dețină personal de specialitate juridică nu este prevăzută în Legea nr. 62/2011, iar dispozițiile art. 24 din Constituție prevede că alin. 1 "Dreptul la apărare este garantat";, alin. 2 "În tot cursul procesului părțile au dreptul de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.";.

În raport de critica care a fost reținută ca întemeiată, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza II-a urmează să fie admise recursurile pârâților și să modifice hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului în privința

membrilor de sindicat Mureșan Cornel, S. Teodor, Socaciu Cornel, P. N. și N. T., conform dispozitivului prezentei decizii.

Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii ce nu contravin prezentei hotărâri.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele S. "C. C. " SA - S. DE T.

F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA

împotriva sentinței civile nr. 9276 din 30 mai 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge pretențiile vizând plata primei de Ziua F. ului pentru anul 2009 și a ajutorului material de Paște pentru anul 2009 în favoarea reclamanților M. CORNEL, SILAGI TEODOR, SOCACIU CAROL și P. N. ; respinge pretențiile vizând plata primei de Ziua Ceferistului pe anul 2007 în favoarea reclamantei N.

T. .

Obligă pârâtele la plata retroactiv a diferenței neachitate din prima de Ziua

ului pentru anul 2007, în favoarea reclamanților mai puțin în ce privește pe reclamanta N. T. .
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T. D. C.
G.
N.
M.
GREFIER,
1. B.

Red.N.M./dact.L.C.C.

2 ex./_ Jud.fond: E. B.

Decizia civilă nr. 3898/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3898/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă