Decizia civilă nr. 4242/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4242/R/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. și
P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1736 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată T. L. prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD și pe pârâtul intimat C. T. "G.
M. "; B., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 octombrie 2013, prin e-mail, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate prin UJSLÎ
-Năsăud întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1736 din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata drepturilor bănești solicitate pentru perioada 1 octombrie 2008-30 noiembrie 2009, invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrul de sindicat, T. (căsătorită
) L., pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrul de sindicat T. (căs. C. ) L., împotriva pârâților C. T. "G. M. "; B.
, C. Local al municipiului B. și P. muncipiului B. și, în consecință a fost obligat pârâtul C. T. "G. M. "; B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01 decembrie 2009 - 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
Au fost obligați pârâții C.
Local al M.
B.
și P. Muncipiului
B.
să aloce pârâtului C.
T.
"G.
M.
"; B.
fondurile necesare
plății sumelor restante datorate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ședința publică din 17 iunie 2013 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, pentru perioada 1 octombrie 2008-30 noiembrie 2009, având în vedere data formulării acțiunii, 17 decembrie 2012
, excepție întemeiată având în vedere că acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de trei ani reglementat de art. 268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii republicat și prevăzut pentru cererile având obiect plata unor drepturi salariale, care este incident și în prezenta speță, în ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada_ -_ .
Referitor la fondul pretențiilor reclamantului aferente lunii decembrie 2009, achitat la data de 11 ianuarie 2010, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta face parte din rândul personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009, a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 128/1997, modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2000, act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de Guvern și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței Guvernului nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin Legea nr. 221/2008, inițial prin OUG nr.136/2008, ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la 299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin Legea nr. 221/2008, ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008, fiind ulterior și respinsă prin Legea nr. 57/2009 .
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr. 151/2008, aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009.
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea Legii nr. 221/2008 și până la apariția OUG nr. 31/2009 au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1121/2008, nr.
842/2009, nr. 984/2009 și nr. 989/2009, dispozițiile Legii nr. 221/2008 sunt aplicabile fără niciun dubiu pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.
La data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 31/2009
, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. 11lit. a din OG nr. 15/2008
în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat OUG nr. 41/2009 care, în art. 2, prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai
- 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare și, începând cu data de 1 mai 2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009.
Este real faptul că prin decizia nr. 106/2010 pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009, însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009.
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
ÎCCJ, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 3/2011, pronunțată în dosarul nr.2/2011, a statuat "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Așa fiind, în baza considerentelor exprimate și a textelor legale anterior arătate, tribunalul a admis acțiunea în parte și în consecință a obligat unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu începere din data de 1 decembrie 2009 și până la 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, potrivit art.161 alin.4 din codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În consecință chiar dacă între reclamantă și pârâții C. Local și Primar nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare, cum C. Local este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al M.
B. și P. M. B., solicitând admiterea recursului
, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a
C. ui Local al M. B., precum și a P. ui M. B. .
Consideră recurenții că argumentele reținute de către prima instanță în ceea ce privește atribuțiile M. ui Finanțelor P. e, respectiv că acesta din urmă nu are obligația de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat, sunt aplicabile și în privința lor.
În acest sens, recurenții fac trimiteri la prevederile Legii nr. 273/2006 și ale OG nr. 22/2002, subliniind că, în calitate de autorități publice, au obligația de a respecta toate principiile reglementate de acest act normativ.
Arată că nu au atribuții de alocare a sumelor de bani solicitate în buget, ci doar de a lua măsurile necesare astfel încât să asigure în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept invocă prevederile art. 304, pct. 9, 3041 și 312 C.pr.civ., Legea 84/1995, modificată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud
, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt neîntemeiate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâți, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al M.
B.,
Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de
învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prevederi similare se regăsesc și în art. 104 al. 2 din Legea nr. 1/2011, care stabilește că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale";.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de "asigurare";, pârâtul recurent, având astfel calitate procesuală pasivă.
P. M. B. este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
În susținerea recursului, pârâții se prevalează și de raționamentul ce a stat la baza admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la care arată că le este aplicabil în egală măsură.
Curtea constată că în cauza dedusă judecății Ministerul Finanțelor Publice nu a avut calitatea de parte, cererea de chemare în judecată nefiind formulată și în contradictoriu cu acesta. De asemenea, nefiind învestită cu nici o cerere privitoare la acest minister, prima instanță nu a soluționat în cursul procesului nici un incident procedural cu privire la calitatea procesuală pasivă a acestuia. Prin urmare, criticile recurenților formulate din această perspectivă sunt străine de pricină, astfel că vor fi înlăturate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. MUNCIPIULUI B. și C. LOCAL AL M. B. împotriva Sentinței civile nr. 1736 din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. C. M. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. R.
