Decizia civilă nr. 4172/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4172/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: S. -D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. B. N. împotriva sentinței civile nr. 1741/F din 17 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul
B. -N., în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă I. D., precum și pe intimatul pârât C. Ș. PENTRU E. I. "L. "; B., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești - Legea nr.330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 octombrie 2013, s-a depus la dosar întâmpinare de către reclamantă.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1741 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. în numele și pentru membrul de sindicat, I. D. și în consecință a fost obligată unitatea de învățământ C. Ș. Pentru E. I. "L. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat, potrivit Legii nr. 330/2009, pentru perioada 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, respectiv potrivit Legii nr. 285/2010 pentru perioada 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, în raport cu salariul de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 330/2009, respectiv prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, cu mențiunea că în perioada 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010 se vor aplica și dispozițiile Legii nr.118/2010. A fost obligat pârâtul C. J. B. -N. să aloce unității de învățământ C. Ș. Pentru E. I. "L. "; B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În perioada 1 septembrie 2010 - 13 mai 2011 membrul de sindicat a fost angajatul unității școlare chemată în judecată, pe postul de profesor, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008.
La 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/_ .
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 221/2008, pentru perioada_ -_ s-a pronunțat și ÎCCJ care, soluționând un recurs în interesul legii, prin decizia nr.3/2011
, publicată în M.O. nr. 350/2011, a statuat în sensul: "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009";.
Așadar, este de necontestat că salariul de bază al personalului didactic, în perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 - prin utilizarea valorii coeficientului 1,000, de 400,00 lei, la care se adăugau celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
În realitate, însă, unitatea de învățământ a calculat și achitat drepturile salariale în mod greșit, fără să aplice dispozițiile Legii nr.221/2008, pe toată perioada în care această lege a fost aplicabilă respectiv până la date de 31 decembrie 2009 astfel că, salariul efectiv calculat și plătit în luna decembrie a fost mai mic decât cel la care eu aveam dreptul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit dispozițiilor art.30 alin.5 din această lege în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora
, precum și alte măsuri în domeniul bugetar
, ordonanță, care în art.5 alin. 1 prevede că "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul,
solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avut(e) la această dată
, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, ...";.
În ce privește determinarea drepturilor salariale a personalului didactic din învățământ, începând cu data de 1 ianuarie 2010, ÎCCJ, prin decizia nr.11/2012
, urmare a admiterii recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că "
în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.";
Punând în practică dispozițiile Legii nr.330/2009 și ale OG nr.1/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, unitatea de învățământ, pornind de la salariul efectiv achitat în luna decembrie 2009, calculat greșit, fără aplicarea Legii nr.221/2008, a calculat greșit drepturile salariale și în consecință, în tot anul 2010, salariul calculat și plătit efectiv a fost greșit determinat.
În consecință și reducerea drepturilor salariale cu 25%, potrivit Legii nr. 118/2010, începând cu data de 3 iulie 2010 și până la data de 31 decembrie 2010, s-a efectuat având un salariu de bază și sporuri mai mici decât cele cuvenite.
Așa fiind, salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 a fost mai mic decât cel cuvenit, determinat conform Legii nr.221/2008 și cu aplicarea reducerii de 25%, prevăzută de Legea nr.118/2010.
Cum, începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit Legii nr.285/2010 drepturile salariale trebuiau determinate prin aplicarea unui procent de majorare de 15% la salariul de bază și la sporurile aferente lunii octombrie 2010 și cum salariul de bază și sporurile aferente lunii octombrie 2010, au fost mai mici decât cele cuvenite, nefiind determinate conform Legii nr.221/2008, prin utilizarea valorii coeficientului 1, de 400 lei, la care trebuia aplicată reducerea de 25%, conform Legii nr.118/2010 și drepturile salariale calculate și achitate de unitatea de învățământ, pentru perioada 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, când a intrat în vigoare a Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului din învățământ, au fost mai mici decât cele cuvenite.
Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, intrată în vigoare la data de 13 mai 2011 este aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ conform dispozitivului.
Se reține că art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în anul 2010) prevedea că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, pârâtul C. J.
B. N., prin intermediul căruia se asigură finanțarea învățământului special,
să aloce fondurile necesare plății diferențelor salariale la care este îndreptățit membrul de sindicat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Asistenții judiciari, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. J. B. -N.
, solicitând în condițiile stipulate de art. 304 pct.7 C.pr.civ., modificarea în parte a sentinței civile atacate.
În motivare arată că instanța de fond a pronunțat sentința fără să precizeze în dispozitiv și în considerente limitele în care recurentul-pârât a achiesat la acțiunea reclamantei.
Recurentul a achiesat la acțiunea reclamantei doar în limita sumelor alocate prin legea bugetară anuală și potrivit prevederilor cap. II din O.U.G. nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013.
În conformitate cu art. 6 din Legea 273/2006 Legea finanțele publice locale prin Legea bugetului de stat nr. 5/_, s-au alocat din taxa pe valoarea adăugată sume defalcate pentru bugetele locale pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor.
La Secțiunea II, art. 5 lit. e, sunt prevăzute sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată destinate finanțării învățământului special și centrelor județene de resurse și asistență educațională iar în Anexa 4, județul B. N. are prevăzută suma de 15666 mii lei.
C. J. B. -N. prin Hotărârea nr.60/_ aprobă bugetul total propriu consolidat pe anul 2013, iar prin Hotărârea de Consiliu J. nr. 98/_
, aprobă bugetele detaliate de venituri și cheltuieli, organigrama și numărul de posturi, al instituțiilor de învățământ special pentru anul 2013, conform art. 25 alin.3 din H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, modificat prin H.G. nr.174/_
.
În conformitate de prevederile Ordinului M. ui E. i, Cercetării Tineretului și Sportului nr.5573/2011 la art.102 se precizează;
- Finanțarea învățământului special și special integrat se asigură de la consiliile județene/ale sectoarelor municipiului București, iar la art. 104 stipulează următoarele:
Normele de încadrare și salarizare a personalului didactic și a celorlalte categorii de personal din instituțiile de învățământ special și special integrat, precum și formele de organizare a ocupării posturilor/catedrelor vacante se stabilesc prin metodologie aprobată de M. E. i, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Instanța de fond a judecat cauza fără să aibă în vedere limitele achiesării recurentului-pârât C. J. B. -N. la acțiunea reclamantei, astfel că a acordat reclamantei finanțarea cheltuielilor de personal fără să le limiteze la prevederile legale bugetare anuale așa cum a precizat recurentul-pârât.
În drept, invocă prevederile art. 299 alin. (1), art. 302, art. 304, pct.7, art.312, alin. l, teza primă, alin.3 teza primă Cod de procedură civilă.
Deși au fost legal citați, intimați nu și-au expus poziția procesuală în cauză. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că, prin întâmpinarea depusă la fond, recurentul a subliniat expres că nu se opune îndeplinirii obligației de a asigura în bugetul propriu creditele bugetare necesare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare indicate în petitele 1 și 2 ale acțiunii, dar numai în limita sumelor alocate prin legea bugetară și potrivit cap. II din OUG nr. 92/2012 și numai dacă reclamanta face dovada că drepturile pretinse nu au fost acordate.
Această poziție procesuală este reluată prin memoriul de recurs, critica principală vizând faptul că instanța de fond a depășit limitele achiesării, prin faptul că nu a limitat acordarea drepturilor pretinse la limitele bugetare anuale și nici la prevederile cap. II din OUG nr. 92/2012.
Or, Curtea notează în primul rând că hotărârea instanței de fond nu a fost generată doar de poziția procesuală a pârâtului, ci a avut în vedere în principal caracterul fondat al pretențiilor reclamanților, pornind de la prevederile legale amintite în considerentele sentinței atacate și de la interpretarea general obligatorie dată de Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai mult, caracterul fondat al acestor pretenții este recunoscut de recurent, după cum deja s-a arătat. Contrar însă susținerilor acestuia, îndreptățirea reclamanților la plata drepturilor salariale nu este condiționată de încadrarea lor în limitele bugetare, ci derivă din normele legale analizate de tribunal în considerente, însușite ca atare și de Curte.
Dispozițiile legale privitoare la angajamentul bugetar nu se pot opune obligației de respectare a dispozițiilor legale privitoare la finanțarea cheltuielilor de personal din învățământul de stat preuniversitare și a celor privitoare la salarizarea acestui personal. Acesta este de altfel sensul dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin cele două decizii în interesul legii pe care se întemeiază tribunalul. În lumina acestora, se impune, ca efect al constatărilor succesive de către Curtea Constituțională a României a neconstituționalității ordonanțelor de guvern prin care s-a urmărit anularea efectelor Legii nr. 221/2008, aplicarea majorărilor salariale reglementate de aceasta.
Or, trebuie reținut specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi
specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurentului se face în considerarea acestui raport juridic suis generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariatul acționând atât împotriva debitorului său direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celui obligat să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorul acesteia în ce privește aceste sume.
Astfel, salarizarea cadrelor didactice are o componentă de drept public. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrului didactic reprezentat în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ, ci și autoritatea publică ce are atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanta/ul se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurentului un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamantei/ului, pentru a solicita ca această autoritate să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurentului, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
Chestiunile ridicate de recurent privesc o altă etapă, și anume aceea a punerii în executare a acestor hotărâri, aceasta urmând a se face, firește, în acord cu dispozițiile legale imperative, inclusiv cu cele cuprinse în cap. II din OUG nr. 92/2012.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, Curtea găsește nefondat recursul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 1741 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. C. G.
I.
T.
M.
N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. R. -I.
GREFIER,
S. -D. G.
