Decizia civilă nr. 4402/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4402/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 12131 din 02 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. C. M. -SA, S. "C. M. " SA - S. T. ,
având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA - S. T. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
De asemenea, se constată că la data de 07 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent C. L. a depus la dosar o cerere, prin care solicită judecarea prezentului recurs și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.12131 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. M. "C. M. SA.- S.
T. C. M. C. .
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul C. L., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. M. "C. M. "; SA, S.
N. DE T. F. M. "C. M. "; SA - S. T. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, în vigoare în perioada 2009-2010, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani
de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant vizează drepturi salariale și cererea este formulată in termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de lege, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune
invocată de pârâtă urmează să fie respinsă.
Prin decizia de concediere nr.1464/_ contractul individual de muncă al reclamantului a încetat pentru motive care nu au ținut de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, în temeiul art.65 alin.1 C. muncii, republicat.
În cuprinsul acestei decizii la art.7 sunt indicate și drepturile de care beneficiază reclamantul prevăzute de OG nr.9/2010 ca urmare a concedierii colective.
Potrivit prevederilor art.80 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel d ramură transporturi nr.722/2008 la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații vor primi pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată și o plată compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de bază brute negociate.
După cum se poate observa din această prevedere contractuală, salariații concediați colectiv beneficiază de plăți compensatorii la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului.
După cum se poate observa din preambulul deciziei de concediere, această măsură a fost dispusă prin efectul legii, respectiv OG nr.9/2010 și HG nr.155/2010, caz în care încetarea contractului individual de muncă nu a avut loc la inițiativa angajatorului.
În această situație, instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile OG nr.9/2010 în ce privește acordarea compensațiilor și nu ale contractului colectiv de muncă invocat de către reclamant, întrucât contractul individual de muncă al său a încetat prin efectul legii și nu la inițiativa angajatorului iar cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Mai mult, potrivit prevederilor art.9 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi, părțile vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport, finanțate de la bugetul de stat.
La data concedierii colective, drepturile salariale printre care este și plata compensațiilor, nu au fost negociate de către părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, astfel că susținerile reclamantului sunt lipsite de temei contractual.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul C. L. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii
.
În motivarea recursului s-a invocat caracterul obligatoriu al art.80 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, privind acordarea unei plăți compensatorii în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate și s-a susținut posibilitatea cumulului măsurilor compensatorii prevăzute de acest contract colectiv cu cele stabilite prin OG nr.9/2010,, suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Pârâta S. "C. M. "; S.A. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2010 s-a stabilit la art. 80 alin. 1 că "la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă
celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate";, iar la alin.
2 lit. a s-a menționat că "prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului";.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 (dispoziții în vigoare la data la care s- a născut dreptul pretins prin acțiune), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel. Prin urmare, acesta este aplicabil și în cazul societății pârâte.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, iar conform alin. 2
"neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii a contractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Or, față de cele arătate, Curtea constată că în mod greșit nu s-a reținut aplicabilitatea Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2010, în condițiile în care acesta era în vigoare la data la care reclamantul a fost concediat.
Deși reclamantul a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de
O.G. nr. 9/2010, inclusiv de plățile compensatorii achitate de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, această împrejurare nu este de natură să exonereze societatea pârâtă de a executa obligațiile impuse de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin prevederile art. 67 din Codul muncii, legiuitorul a statuat expres că
"Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil
";.
Din interpretarea textului legal evocat, rezultă fără echivoc intenția clară a legiuitorului care permite cumularea compensațiilor acordate în temeiul OG. nr. 9/2010 cu cele plătite de angajator în temeiul Contractului colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi.
Cum prin OG nr. 9/2010 sau alt act normativ special aplicabil nu s-a prevăzut un regim derogatoriu de la dispozițiile art. 67 din Codul muncii, Curtea reține că societatea pârâtă avea obligația să plătească reclamantului, din fondurile proprii, compensațiile bănești individuale astfel cum au fost negociate în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Dincolo de faptul că OG nr. 9/2010 nu este de natură să determine o modificare a contractului colectiv de muncă, o atare modificare fiind admisă de către legiuitor numai în condițiile art. 31 al. 1 din Legea nr. 130/1996, respectiv doar când părțile semnatare convin acest lucru, se mai reține că instituirea măsurilor de protecție nu fac inaplicabile dispozițiile din Contractul colectiv de muncă ce a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, considerentele reținute de instanța de fond cu privire la acest capăt de cerere fiind corecte.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curte de Apel va admite recursul declarat de reclamant în sensul celor ce urmează, menținând dispoziția de respingere a excepției prescripției.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 12131 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. -SA, S. "C. M. " SA - S. T. .
Obligă pârâtele să plătească reclamantei plata compensatorie în valoare de 6 salarii de bază brute ca urmare a concedierii, în temeiul art. 80 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. G.
L.
D.
S. D.
GREFIER
C. M.
red.S.D./SMD 2 ex./_
