Decizia civilă nr. 4547/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4547/R/2013
Ședința publică din 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.
D.
JUDECĂTOR: D.
G.
JUDECĂTOR: D.
C.
G.
GREFIER: C.
M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL Ș. Ț și I. P. C. Ș. Ț împotriva sentinței civile nr. 2140 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD în numele și pentru membrul de sindicat M. I.
T., și pe pârâții intimați Ș. G. Ș. Ț, C. LOCAL AL C. Ș., P.
Ș., Ș. G. Ș., având ca obiect drepturi bănești - Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți C. Local Ș. și I. P. comunei Ș. au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 15 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă I. P. comunei Ș. a depus la dosar note scrise.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 26 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. Năsăud în numele și pentru membrul de sindicat M. I. T. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2140 din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul membru de sindicat M. I. T. prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud împotriva pârâților Ș. G. Ș. , C. local Ș. și P. comunei Ș., Ș. G. Ș. și P. comunei
Ș., și în consecință a fost obligat pârâta/ul angajator Ș. G. Ș. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat reclamant, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010- 13 mai 2011 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;a fost obligat C. local Ș. și P. comunei Ș. să aprobe și să aloce pârâtei/ului angajator Ș. G. Ș. fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv; a fost obligat pârâta/ul angajator Ș. G. Ș. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010- 13 mai 2011 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății; a fost obligat C. local Ș. și P. comunei Ș. să aprobe și să aloce pârâtei/ului angajator Ș. G. Ș. fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta/ul membru de sindicat M. I. T. face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul acestuia pârâta/ul angajator Ș. G. Ș., nu a calculat drepturile salariale cuprinzând și majorările prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru perioada indicată în acțiune 01 ianuarie 2010-13 mai 2011, la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar.
În aceleași condiții a fost angajatul pârâtei Ș. G. Ș. pentru aceeași perioada, respectiv 01 ianuarie 2010-13 mai 2011, conform mențiunilor din adeverința depusă la dosar.
Prin Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii
, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.330 alin.5 din Legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admise recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7
alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința membrului de sindicat s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat membrul de sindicat începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011
a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Având în vedere considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unităților de învățământ și în consecință a obligat pârâtele/ții angajatoare Ș.
G. Ș. și Ș. G. Ș. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei/ului membru de sindicat potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010-13 mai 2011 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii 118/2010), sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății .
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea și potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, lege în vigoare în luna februarie 2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri
alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii
.
Conform art.36 din Legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din Legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și
întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților C. Local Ș. și P. comunei Ș. și în consecință a obligat pe acești pârâți să aloce pârâtei Ș. G. Ș. fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv. Corelativ s-a admis și acțiunea față de C. Local Ș. și P. comunei Ș., iar acești pârâți au fost obligați sa aloce pârâtului Ș. G. Ș., fondurile necesare pentru achitarea diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul C. Local Ș. și I.
P. comunei Ș.
, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea recursurilor, s-a invocat că salariatul nu a uzat și respectat prevederile art. 34 și art. 9 din Legea nr. 330/2009 și art. 7 din Legea nr. 285/2010, necontestând modul de stabilire a salariului, precum și că bugetele de venituri și cheltuieli nu pot fi cenzurate de instanța de judecată
Reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. - Năsăud
întâmpinare
a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, aducând argumente privitoare la caracterul întemeiat al pretențiilor bănești formulate prin acțiune și corelativ, la temeinicia sentinței sub acest aspect.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Sub aspectul aplicării dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009 și art. 7 din Legea nr.285/2010, Curtea de Apel constată că nu s-a făcut dovada emiterii și comunicării eventualelor decizii de reîncadrare emise în temeiul normelor menționate, astfel încât nu poate fi invocat acest aspect, în lipsa indicării datelor necesare pentru a se putea verifica încălcarea termenului legal de atacare a deciziilor de reîncadrare.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 3 C.proc.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii; or în speță nu a fost invocat acest fine de neprimire în fața primei instanțe, astfel încât nu poate fi invocată direct în recurs.
În mod evident, nu poate fi reținută o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești prin sentința recurată, în condițiile în care prima instanță nu a făcut decât să aplice legea și dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de C. și Justiție pentru a constata caracterul datorat al diferențelor salariale ce fac obiectul cauzei, iar sub aspectul finanțării acestor diferențe bănești, să constate aplicabilitatea textelor de lege pe care le invocă, pertinente din această perspectivă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C.
Local Ș. și
P.
C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 2140 din _
a Tribunalului B.
Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
D. D.
G.
D. C. G.
GREFIER
C. M.
red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ jud.fond. C. N
