Decizia civilă nr. 444/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 444/R/2013
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. C. SA împotriva sentinței civile nr. 8419 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe reclamantul intimat D. I. Ș., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei, consilier juridic A. ca R., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâtei recurente, care depune la dosar delegație de serviciu și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând că la data când a semnat contractul individual de muncă, reclamantul a plecat de la sediul societății cu toate cele trei exemplare ale contractului. Reclamantul nu a prestat nici o activitate în cadrul societății, datorită faptului că și-a dat demisia pentru a nu mai putea fi contactat. Din notele de ședință aflate la fila 40 din dosarul de fond, acesta recunoaște că două exemplare din contractul de muncă au rămas la SC Unirea, cu care nu avea nici un raport juridic. În subsidiar solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C., în data de_, sub nr._, reclamantul D. I. S. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. "S.
C. "; S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză,
aceasta din urmă să-i recunoască vechimea în muncă în baza contractului de muncă nr. 23/_, să-i plătească drepturile salariale decurgând din acest contract, de la data încheierii si până în prezent, cu dobânda legală, și să-i plătească daune morale în cuantum de 32.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei din data de_, când s-a transferat de la S.C. "UNIREA"; S.A., întrucât era nevoie de minimum doi salariati pe statul de plată, fiind o societate recent privatizată.
Reclamantul a mai arătat că societatea a avut si are dificultăți financiare, însă i s-a repetat periodic că în momentul în care se va relansa și se va pune "pe picioare";, atribuțiile sale vor fi schimbate, urmând să primească alte sarcini.
S-a mai arătat că nici contractul individual de muncă nu a fost înregistrat la I.T.M. C., ceea ce înseamnă că în perioada lucrată nu i s-au plătit contribuțiile sociale și nu a fost asigurat.
În drept, s-au invocat dispozițiile Codului muncii. Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La judecarea fondului cauzei, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3155 din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul mr._,
s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. I. Ș. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.A. C. -N.
, pârâta fiind obligată să recunoască reclamantului perioada lucrată de reclamant la societatea pârâtă, în temeiul contractului individual de muncă nr. 23/_, începând cu data de_ și până la pronunțarea hotărârii.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada_ și până la pronunțarea hotărârii, ca urmare a prestării muncii în baza contractului individual de muncă și la plata dobânzii legale calculată asupra acestei sume de la data de_ și până la plata integrală a debitului.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta S.C. "S. C. "; S.A.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, iar Curtea de Apel C., prin decizia nr. 1153/R/_,
a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând "…insuficienta analizare a fondului cauzei de către instanța de fond, care nu a lămurit în nici un fel aspecte concrete legale de modul în care reclamantul a prestat activitate în folosul pârâtei reclamante.";
S-au mai reținut, prin decizia de casare, următoarele: "În condițiile în care art. 154 Codul muncii prevede că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă, un aspect esențial în dezlegarea fondului cauzei ținea de lămurirea acestui aspect, și anume dacă în mod efectiv reclamantul a prestat munca ce îi revenea conform contractului în favoarea angajatorului. Chiar în condițiile existenței unui contract de muncă, lipsa prestației din partea angajatului exonerează pe angajator de plata salariul, cu condiția ca activitatea angajatului să nu fie împiedicată de culpa angajatorului, nefiind necesară o sancționarea anterioară a salariatului.
Toate aceste aspecte necesită administrarea unui probatoriu suficient pentru conturarea stării de fapt reale, probatoriu ce a lipsit cu desăvârșire în fața instanței de fond.";
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ * și, în rejudecare, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.8419 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj
, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. I. Ș. în contradictoriu cu pârâta S.C. "S. C. "; S.A., a fost obligată pârâta să recunoască reclamantului perioada lucrată la societatea pârâtă, în temeiul
contractului individual de muncă nr. 23/_, începând cu data de_ și până la pronunțarea hotărârii, fiind respinse solicitările privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit adresei nr. 428/_ și cererii înregistrate sub nr. 41436/_
(fila nr.37 dosar de fond), reclamantul a fost angajat al S.C.";UNIREA";S.A. C. -N.
, iar la data de_, acesta și-a manifestat intenția încetării raporturilor de muncă, prin demisie, începând cu data de_ . Prin decizia nr. 24/_ (fila nr.43 dosar de fond), angajatorul S.C.";UNIREA";S.A. C. -N. a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de_, ca urmare a demisiei depuse de acesta.
Tribunalul a mai constatat că din înscrisul depus la dosar la filele nr.4-7 dosar de fond, act semnat și ștampilat de reprezentantul pârâtei S.C. "S. C. "; S.A., reclamantul D. I. Ș. și pârâta și-au manifestat voința încheierii unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în formă scrisă, menționându-se în cuprinsul acestuia că a fost înregistrat sub nr. 23/_ în registrul general de evidență a salariaților, reclamantul urmând să își înceapă activitatea la data de_, ca funcționar administrativ, urmând să primească pentru prestarea a 8 ore pe zi în intervalul orar 7-15, respectiv 40 ore pe săptămână, un salariu de bază lunar brut de 1200 de lei.
S-a mai reținut de către prima instanță că împrejurarea încheierii acestui contract individual de muncă este cunoscută și de martora Dimitriu Domnica, audiată în cauză din oficiu (fila nr.49 dosar de fond), care a arătat că motivele pentru care reclamantul și chiar martora au fost angajați de către pârâtă a fost acela al îndeplinirii unor condiții contractuale ale unei convenții încheiate de către pârâtă cu AVAS, întrucât alți angajați ai acesteia își dăduseră demisia.
Pentru a contura pe deplin în situația de fapt din prezenta cauză, instanța de fond a considerat necesară menționarea împrejurării, care reiese chiar din susținerile pârâtei (fila nr.21 dosar de fond), că atât S.C.";UNIREA"; S.A. C. -N., cât și S.C.";S. C. "; S.A., al cărei acționar principal este S.C. "E. "; S.R.L., sunt societăți ce aparțin aceluiași grup de firme S.C "BEN & BEN"; S.A..
În ceea ce privește apărările pârâtei în sensul că acest contract individual de muncă, deși semnat, este lovit de nulitate, astfel că nu s-a mai impus înregistrarea sa la ITM, prima instanță a reținut că, potrivit art. 27 alin.1-4 din Codul muncii, în forma în vigoare la data semnării de părți a contractului, o persoană putea fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci, nerespectarea acestor prevederi atrăgând nulitatea contractului individual de muncă. În situația în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, iar din cuprinsul certificatului rezultă că cel în cauza este apt de muncă, contractul astfel încheiat rămâne
valabil. Competența și procedura de eliberare a certificatului medical, precum și sancțiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
Ori, tribunalul a reținut că, astfel cum se constată din cuprinsul acestor prevederi legale, la data încheierii contractului individual de muncă obiect al acestui litigiu, legiuitorul a instituit posibilitatea menținerii valabilității acordului de voință al părților în vederea derulării raporturilor de muncă, în situația în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă.
Mai mult, potrivit art. 8 alin. 1 din Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.
Având în vedere aceste constatări, instanța de fond a reținut că angajatorul se poate prevala de prevederile legale privitoare la nulitatea încheierii contractului individual de muncă în absența certificatului medical prevăzut de lege numai în situația în care acesta a fost de bună-credință, în sensul respectării dispozițiilor legale, iar, fără culpa sa, contractul a fost totuși încheiat în absența actului constatator al stării de sănătate, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, în contractul individual de muncă însușit de pârâtă prin semnare și ștampilare nu s-a prevăzut nicio mențiune referitoare la obligația reclamantului de a se prezenta ulterior cu certificatul medical, deși pârâta avea obligația legală de a nu proceda la încheierea contractului în absența acestui înscris.
Mai mult, s-a mai reținut că, deși pârâta a susținut că ar fi încercat să îl contacteze pe reclamant, nu a făcut dovada celor afirmate, pentru a proba totodată buna sa credință în derularea raporturilor de muncă, bună-credință la care era obligată ca urmare a semnării contractului individual de muncă cu reclamantul.
De asemenea, tribunalul a reținut că pârâta nu a făcut dovada că s-a preocupat de efectele juridice ale contractului individual de muncă semnat cu reclamantul, susținând că a interpretat prezumtiva neprezentare a reclamantului la compartimentul de resurse umane și la serviciu, drept o renunțare la raporturile de muncă.
Ori, s-a reținut că o astfel de apărare a pârâtei angajator nu poate fi primită, în raport de dispozițiile Codului muncii care enumeră limitativ modalitățile de încetare a contractului individual de muncă. Astfel, pârâta nu a depus nicio diligență în sensul sesizării instanței judecătorești cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității contractului individual de muncă și nu a emis nicio decizie de încetare a contractului individual de muncă, ultim aspect pe care de altfel l-a recunoscut (fila nr.19 dosar de fond).
De altfel, instanța de fond a reținut, astfel cum reiese din declarațiile martorei Dimitriu Domnica (fila nr.49 dosar de fond), angajată la aceeași dată de către pârâtă, că S.C. S. C. S.A. a procedat în aceeași manieră la angajarea acesteia, în sensul că nu a solicitat la angajare acte medicale.
Prin urmare, tribunalul a reținut că, având în vedere că pârâta nu a acționat cu bună-credință, aceasta nu se poate apăra în prezenta cauză invocând, în susținerea intereselor sale, propria culpă, iar a accepta aceste apărări ca fiind temeinice ar aduce atingere principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Referitor la executarea obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă, instanța a reținut că, prin decizia nr. 1153/R/2011, Curtea de Apel C. a reținut în prezenta cauză că, în condițiile existenței unui contract de muncă,
lipsa prestației din partea angajatului exonerează pe angajator de plata salariului, cu condiția ca activitatea angajatului să nu fie împiedicată de culpa angajatorului, nefiind necesară o sancționare anterioară a salariatului.
În rejudecare, instanța a solicitat pârâtei copia condicii de prezență sau a registrului privitor la evidența prezenței la serviciu și a timpului efectiv de muncă prestat de angajați, aceasta înțelegând să depună la dosar un număr de documente intitulate pontaje (fila nr. 23-27), înscrisuri care însă nu sunt semnate de niciunul dintre angajații menționați și printre care nu se regăsește și reclamantul.
Mai mult, tribunalul a reținut că, deși i s-a solicitat de către instanță în mod expres aceasta, pârâta nu a înțeles să depună statele de plată pentru perioada în
litigiu, susținând că, din moment ce nu a încheiat cu reclamantul și înregistrat la
ITM un contract de muncă valabil, nu are ce state de plată să depună (fila nr.19 dosar de fond).
Reclamantul a recunoscut, la termenul din data de_ (fila nr. 30 dosar de fond), că la S.C. "S. C. "; S.A. nu a semnat o condică de prezență.
Instanța de fond a procedat la audierea din oficiu a martorei Dimitriu Domnica (fila nr.49 dosar de fond), reținând din depoziția acesteia că nu a semnat o condică de prezență și state de plată în raporturile sale cu societatea pârâtă și nu poate preciza dacă existau astfel de înscrisuri. De asemenea, martora a arătat că nu poate preciza dacă reclamantul a prestat activitate pentru societatea reclamantă.
În drept, potrivit art. 119 din Codul muncii, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că lipsa unei evidențe riguroase privitoare la orele de muncă prestate de fiecare salariat nu poate conduce automat la concluzia că reclamantul a prestat în concret activitatea specifică postului menționat în contractul individual de muncă, cu atât mai mult cu cât nici reclamantul nu s-a preocupat în a-i fi evidențiată activitatea într-o condică de prezență sau altă formă de evidență specifică.
Prin urmare, s-a reținut că, întrucât în cauză nu s-a probat că reclamantul a prestat activitatea menționată în contractul individual de muncă, acesta nu este îndreptățit la contraprestația negociată cu angajatorul, cu titlu de salariu.
Instanța de fond a reținut însă că, deși între părțile contractante contractul individual de muncă nu produce efecte în ceea ce privește obligarea la plata salariului, ca urmare a lipsei diligenței părților în a evidenția și proba activitatea prestată, în raporturile cu terții, acest contract își produce pe deplin efectele juridice, astfel că reclamantului trebuie să i se recunoască pe toată durata de valabilitate a acestui contract vechimea în muncă.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 32000 de lei, instanța a constatat că, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit de acesta, respectiv a atingerii concrete ce i-a fost adusă valorilor sale morale ca urmare a conduitei pârâtei, astfel că în cauză nu se impune acordarea unor despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta S.C. "S. C. "; S.A., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Astfel cum s-a precizat și înaintea instanței de fond, reclamantul, la data de 19 iunie 2009, când a părăsit sediul S.C. "E. "; S.R.L., locul unde s-a semnat contractul individual de muncă nr. 23 / 19 iun. 2009, avea asupra sa toate cele trei exemplare ale contractului de muncă semnat, urmând ca acesta revină luni, 22 iunie 2009 în același loc cu adeverința medicală și actele de calificare solicitate în vederea consolidării valabilității contractului de muncă.
Recurenta mai arată că se poate reține culpa pârâtei în ceea ce privește semnarea și remiterea reclamantului a celor trei exemplare ale contractului de muncă, dar această "culpă" bazată pe încrederea avută în ceea ce-l privește pe D.
I. Ș. nu este de natură să justifice atragerea răspunderii pentru recunoașterea perioadei așa-zis "lucrate" de reclamant, care în mod fraudulos a încercat să obțină drepturi salariale necuvenite de la pârâtă.
Se mai invocă faptul că, tocmai în vederea susținerii acestei stări de fapt reprezentantul pârâtei a solicitat administrarea p
Cu toate acestea, instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 5 martie 2012, a apreciat proba solicitată ca nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
În plus, se arată că martora Domnica Dimitriu, în declarația aflată la dosarul cauzei, "precizează că nu poate preciza dacă reclamantul a prestat vreo activitate pentru angajator", întrucât, după data de 19 iunie 2009 reclamantul pur și simplu nu s-a mai prezentat la serviciu, nici la fostul angajator S.C. Unirea
S.A. și nici la locul unde a semnat contractul individual de muncă și unde urma să-i fie remisă fișa postului.
Recurenta mai arată că intimatul a cunoscut că noul angajator nu are posibilitatea nici să-i înregistreze contractul de muncă la I.T.M. și nici să-l desfacă cât timp recurenta nu deținea contractul individual de muncă în materialitatea lui, toate exemplarele acestui act fiind în posesia frauduloasă a reclamantului care pur si simplu nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Referitor la susținerea reclamantului conform căreia pârâta S.C. "S. C. ";
S.A. avea nevoie de doi angajați pe statul de plată în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de AVAS la momentul privatizării societății, se arată că, într- adevăr contractul de privatizare prevedea această obligație, dar din pontajele aferente lunilor septembrie 2009-ianuarie 2010 și din registrul de evidență a salariaților depuse la dosar, se poate observa că cei doi angajați au fost: Domnica Dimitriu și Claudiu V. D., dar cu toate acestea instanța de fond a preferat să o audieze doar pe martora Domnica Dimitriu, cu toate că, pentru a-și manifesta rolul activ, recurenta consideră că instanța trebuia să dispună și audierea directorului societății, care cu siguranță era mai în măsură să furnizeze detalii privind activitatea reclamantului și condițiile încheierii contractului individual de muncă.
Se mai invocă faptul că, deși reclamantul susține că cele două exemplare ale contractului individual de muncă nr.23/19 iunie 2009 au rămas în vederea înregistrării la S.C.";Unirea"; S.A., aceste susțineri nu sunt reale, în condițiile în care contractul a fost semnat la sediul S.C. E. S.R.L., sens în care departamentul resurse umane din cadrul acestei societăți trebuia să înregistreze contractul de muncă la I.T.M. și nu S.C. "Unirea"; S.A..
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul D. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat de pârâta S.C. "S. C. "; S.A., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. I. Ș. și a obligat pârâta-recurentă să recunoască reclamantului perioada lucrată la societatea pârâtă, în temeiul contractului individual de muncă nr. 23/_, începând cu data de_ și până la pronunțarea hotărârii.
Astfel, cu toate că prima instanță a reținut, din probele administrate în cauză că, "…întrucât în cauză nu s-a probat că reclamantul a prestat activitatea menționată în contractul individual de muncă, acesta nu este îndreptățit la contraprestația negociată cu angajatorul, cu titlu de salariu.";, totuși a constatat că pentru perioada_ -_ "…reclamantului trebuie să i se recunoască pe toată durata de valabilitate a acestui contract vechimea în muncă.";
Curtea reține însă că, potrivit disp.art.16 alin.3 din Codul muncii în vigoare la data încheierii contractului de muncă, art.16 alin.4 din Codul muncii republicat, "Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă.";
Ori, după cum s-a reținut de către prima instanță, nu s-a probat în cauză că reclamantul-intimat ar fi prestat muncă pentru societatea recurentă, începând cu data încheierii contractului,_ și până la data pronunțării hotărârii, astfel încât legislația muncii nu recunoaște acestuia nici vechimea în muncă, pentru perioada menționată de către prima instanță în hotărârea recurată.
Aceste considerente fac de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de S.C. "S. C. "; S.A. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul D. I. Ș. în contradictoriu cu societatea pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. "S. C. "; S.A. împotriva sentinței civile nr. 8419 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul D. I. Ș. în contradictoriu cu S.C. "S. C. "; S.A..
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. C. B.
GREFIER
G. C.
Red.:C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.D.;
2 ex./_ ;
Jud.fond.: Tribunalul Cluj:E. B. .
