Decizia civilă nr. 4470/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4470/R/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. A T. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de M. G.
împotriva sentinței civile nr. 1877/F pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe intimații S.C. A. S.A. B. și M. I. -A., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 4 noiembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 noiembrie 2013, încheieri de ședință care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1877/F pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., invocată de acest pârât și s-a respins acțiunea formulată față de acesta ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G., împotriva pârâtei SC A. SA, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut examinând prioritar potrivit disp. art. 137 Cod proc. civ. excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Muresa I. - directorul general al S.C. A. S.A., că obiectul prezentului dosar constă în obligarea în solidar a pârâților SC A. SA și M. I., în calitate de director al SC A. SA, la plata unor sume de bani cu titlul de daune cominatorii pentru executarea necorespunzătoare a obligației de a face stabilită în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, prin sentința civilă nr. 4/F/2009.
Prin această hotărâre a fost obligată pârâta SC A. SA, în calitate de fost angajator să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste că pe perioada_ -_ a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%. S-a putut observa cu ușurință că dispozițiile hotărârii arătate privesc doar pârâta SC A. SA, nefiind stabilite niciun fel de obligații în sarcina pârâtului M. I., or dispoziția de îndeplinire a obligației stabilite de instanța de judecată în persoana angajatorului S.C. A. S.A. nu poate fi extinsă asupra altei persoane, nici măcar asupra directorului general al societății. Chiar dacă pârâtul M. I., în calitate de director general reprezintă pârâta SC A. SA în raporturile cu terțele persoane
și instituțiile statului, nu i se pot transfera anumite obligații și nici nu poate fi sancționat personal pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite în sarcina societății.
Reclamantul a invocat faptul că adeverința nr. 1806/_, adeverința nr. 2391/_ și adeverința Nr. 948/_, emise în mod greșit în opinia reclamantului, au fost semnate de M. I., astfel că în mod evident acesta ar fi răspunzător pentru emiterea necorespunzătoare și întârzierea în rectificarea situației. Tribunalul, deși a observat că aceste adeverințe poartă într-adevăr semnătura pârâtului M. I., a reținut că pârâtul nu le-a semnat în nume personal, ci în calitate de reprezentant legal - director general al SC A. SA
Având în vedere cele arătate anterior, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., invocată de acest pârât și a respins acțiunea formulată față de acesta ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, tribunalul a reținut că în dosarul nr._ a Tribunalului B.
-Năsăud s-a pronunțat sentința civilă nr. 4/F/2009, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 925/R/2009 a Curții de Apel C. . Prin această hotărâre a fost obligată SC A. SA să elibereze contestatorului o adeverință care să ateste că pe perioada_ -_ contestatorul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar pe perioada_ -_ contestatorul a beneficiat numai de sporul de vechime în procent de 25% și să elibereze contestatorului o adeverință din care să rezulte că în anul 1996 contestatorul a prestat 58 ore suplimentare.
S.C. A. S.A, a emis la data de_ două adeverințe în legătură cu munca prestată de creditorul obligației, cea cu nr. 1807 și cea cu nr. 1806, iar reclamantul M. G. fiind nemulțumit de conținutul acest adeverințe a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud sub nr._ obligarea pârâților M. I. și SC A. SA la plata daunelor cominatorii începând cu_ până la eliberarea în mod corespunzător a adeverințelor.
Prin sentința civilă nr. 1461/F/2011 pronunțată în dosarul menționat anterior, s-a admis în parte acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta SC A. SA să plătească reclamantului, cu titlu de daune cominatorii, suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea obligației stabilită prin sentința civilă nr.4/2009 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ de a elibera adeverința care să ateste că pe perioada_ -_ reclamantul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat.
Instanța în considerentele hotărârii a reținut că pârâta S.C. A. S.A. a întocmit la data de_, în completare, adeverința nr. 2391 în al cărei cuprins face următoarele precizări în legătură cu cele două sporuri: "aceste sporuri au fost cumulate începând cu data de_ cu salariul tarifar existent la _
conform art. 55 din Contractul Colectiv de Muncă 2001-2002….";, explicitând cu calcule introducerea celor două sporuri în salariul tarifar al reclamantului începând cu data de_ și până la data de_ a lichidării.
Prin sentința civilă nr. 1461/F/2011 Tribunalul B. -Năsăud a mai reținut că susținerea reclamantului privitoare la nerespectarea de către angajator a dispozițiilor instanței este așadar pe deplin justificată, în lipsa emiterii unei adeverințe care să ateste că în intervalul de timp_ -_ reclamantul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții
nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar în perioada_ -_ a beneficiat numai de sporul de vechime în procent de 25%. Cât timp pe cale judecătorească s-a statuat în legătură cu modalitatea de calculare a celor două sporuri, respectiv în raport de salariul realizat de angajat, este în sarcina angajatorului să se conformeze dispozițiilor cu caracter irevocabil și să emită întocmai actul necesar. Din examinarea comparativă hotărârii judecătorești a cărei neexecutare corespunzătoare se reclamă și a celor două adeverințe înainte menționate, nr. 1806 și nr. 2391, pretins eliberate în executarea sa se conchide
indubitabil că acestea nu reflectă statuările instanței de judecată, cuantumul sporurilor fiind stabilite în funcție de alte criterii decât cele la care se referă sentința nr. 4/2009, respectiv în funcție de apărările invocate de angajator cu ocazia judecății (includerea sporurilor în salariul tarifar începând cu data de_ și, calcularea pentru perioada anterioară în funcție de salariul tarifar al angajatului, respectiv salariul minim pe societate). S-a concluzionat că eliberarea adeverințelor nu s-a putut realiza decât în condițiile și termenii prescriși prin hotărârea judecătorească respectivă.
Imediat a doua zi după pronunțarea acestei sentințe civile pârâta SC A. SA a eliberat adeverința nr. 948/_ (f.10), transmisă reclamantului în aceeași zi prin scrisoare recomandată, dar acesta nu a ridicat scrisoarea respectivă, nici cele ulterioare ( f.40-46). Reclamanta într-un final a transmis adeverința cu prilejul executării și a procedat la comunicarea acesteia și cu Casa Județeană de Pensii B. -Năsăud.
Reclamantul M. G. a apreciat că nici această adeverință nu respectă întocmai dispozițiile sentinței civile nr. 4/F/2009 a Tribunalului B. -Năsăud, întrucât la rubrica salariul realizat trebuia să figureze sumele raportate de SC A. SA către Casa Județeană de Pensii B. -Năsăud prin adeverința nr. 5444/_ (f. 20-21) și nu cele înscrise în forma actuală.
Tribunalul a observat că în cuprinsul adeverinței nr. 5444/_ au fost evidențiate pentru perioada aprilie 2004- februarie 2006 sumele pentru care s-au calculat contribuțiile individuale de asigurări sociale/ venit realizat, sumele fiind considerabil mai mari, decât cele trecute la rubrica "salariul realizat"; din adeverința nr. 948/_ - în mod indirect contestată în prezenta cauză. În aprecierea îndeplinirii corespunzătoare de către pârâtă a obligației de a emite adeverința privind sporul de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv sporul pentru condiții nocive de muncă de 10%, esențial apare stabilirea sumei la care trebuie raportate aceste procente. Reclamantul a susținut prin prezentul demers că procentele trebuie aplicate asupra salariului brut, avut în vedere pentru calculul contribuțiilor la asigurări sociale, iar pârâta prin adeverința întocmită a raportat aceste sume la salariul realizat calculat prin raportarea numărului de ore lucrate la salariul tarifar. Tribunalul a apreciat că modul de calcul efectuat de pârâtă a fost cel corect și acesta a fost avut în vedere și de Tribunalul B. -Năsăud la pronunțarea sentinței civile nr. 4/F/2009, iar prin varianta solicitată de reclamant s-ar ajunge de fapt la aplicarea celor două sporuri asupra unui salariu brut, care include deja sporuri de vechime și alte premii, aplicându-se astfel spor la spor, ceea ce nu a fost posibil.
Pentru a exemplifica aceste aspecte, tribunalul a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei privind modalitatea de calcul al salariului realizat și a salariului brut pentru lunile aprilie 2001 și septembrie 2001.
În ceea ce privește luna aprilie 2001 din raportul de salarizare (f.90) a rezultat că salariul tarifar pentru luna respectivă a fost de 3.200.000, reclamantul lucrând în luna respectivă 152 ore, rezultând salariul de 2.861.176 lei. S-au calculat spor de 25 % - 715.294 lei, spor muncă grea 10 % - 286.118, spor toxicitate (condiții nocive) - 125.176 lei, rezultând salariul brut de 3.987.764
lei, sumă trecută și în adeverința 5444/_ (f. 20-21) și la care s-au calculat contribuțiile sociale. Pentru această lună, cât și pentru lunile mai-august 2001 s- a calculat și s-a achitat spor pentru muncă grea și pentru condiții nocive, dar așa cum a reținut și în sentința civilă nr. 4/F/2009 acest ultim spor nu s-a calculat corect la salariul realizat, iar începând cu luna septembrie 2009 aceste sporuri în mod greșit nu au mai fost acordate. S-a putut observa cu ușurință că prin adeverința nou eliberată nr. 948/_ s-au calculat sporurile de 10 % în mod corect la salariul realizat de 2.861.176 lei, rezultând o diferență de 160.942 lei pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale.
Pentru luna septembrie 2001 (f.91) salariul tarifar a fost de 3.929.000 lei, iar la 160 de ore lucrate reclamantul a realizat un salariu de 3.697.882 lei, la care s-a adăugat suma de 924.471 lei reprezentând spor de vechime 25 %, rezultând astfel salariul brut de 4.622.353 lei. Prin adresa nr. 948/_ pentru luna septembrie 2001 s-au calculat sporurile de 10% la salariul realizat de 3.697.882 lei, rezultând în final o diferență de 739.576 lei care se adaugă la salariul brut/baza de calcul a contribuției la asigurări sociale.
Tribunalul a conchis, că adeverința nr. 948/_ eliberată de pârâta SC
A. SA a respectat întocmai dispozițiile sentinței civile nr. 4/F/2009 a Tribunalului B. -Năsăud, astfel încât obligația stabilită prin hotărârea judecătorească trebuia considerată îndeplinită. Raportat la aceste aspecte, a fost evident că în lipsa unei obligații de îndeplinit în sarcina pârâtei SC A. SA, aceasta nu a putut fi obligată la plata de daune cominatorii.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. și raportat la soluția de respingere a acțiunii, atât față de pârâtul M. I., cât și față de SC A. SA, tribunalul a respins și cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceiași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. G.
solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, și judecând cauza pe fond admiterea plângerii, așa cum a formulat-o în plângerea inițială, modificată în timpul procesului, prin precizările respective, și acordarea pretențiile solicitate de orișice fel și acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în instanță la ultimul termen de judecată și nu numai, pentru toate fazele procesuale, inclusiv recursul de față.
II. - Admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt sentința recurată, este greșită în totalitate pentru că, în motivarea ei judecătoarea care a instrumentat acest dosar, nu a ținut cont de precizările făcute în fața instanței, pe care se pare că nu le-a înțeles sau nu a vrut să le înțeleagă, pentru că " matematica " este clară, certă și sigură, și nu se poate interpreta după bunul plac al judecătoarei de față, judecătoare cu care a mai avut divergențe pe teme asemănătoare în alte dosare aflate pe rolul tribunalului B. -Năsăud, recuzând- o de multe ori dar fără succes, pentru ca la noi, puterea judecătorească este numai în mâna judecătorului, iar acesta o folosește numai după bunul sau plac, fără să poată fi tras la răspundere pentru faptele sale de nimeni și de nimic, cel puțin în momentul de față, pentru câtă vreme de aici în colo se va perpetua aceasta stare de fapt injustiția Româna, nu știe, dar odată și odată trebuie să se schimbe și aceasta stare pentru că nimic nu este veșnic și ca în atâtea situații și situații speranța moare ultima .
Cum poți avea încredere în sentința recurată dacă judecătoarea în motivarea ei ( și pe deasupra și scrisă )se referă la Adeverința Nr. 5444/_, adeverința care nu există la dosar și nici în dosarele ce a cerut să fie atașate, acvirate la dosarul de față. S-a referit, atât în scris cât și oral în fața instanței la Adeverința nr. 5449/_ și nu în totalitatea ei ci numai la perioada 0_ - 0_, perioadă pentru care conform sentinței nr. 4/2009, dosar nr._, trebuia să beneficieze în plus peste sporurile de care a beneficiat conform contractului colectiv de muncă la nivelul unității și a Contractului Individual de muncă încheiat între părți, valabil în perioada cu pricina, adică cea prevăzuta în sentința 4/2009 irevocabilă, de spor de muncă grea de 10% și spor de condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariu realizat, pentru ca aceste sporuri reprezintă în momentul de fata autoritate de lucru judecat, autoritate ce trebuie respectată în tocmai, fără nici o ezitare, autoritate de lucru judecat care indiferent că este bună sau rea, întocmai unei legi, bune sau rele, ea trebuie respectată întocmai.
Judecătoarea a reținut greșit că a cerut ca sporurile acordate în plus de sentința 4/2009 irevocabilă, să fie aplicate la salariul brut, din perioada cu pricina, lucru totalmente fals.
Din contra, a precizat și arătat în fața instanței de fond că pe perioada cu pricina, salariile brute raportate de pârâtă la casa Județeană de pensii B. - Năsăud, chiar în luna aprilie 2001 și următoarele luni, corespund cu salariile realizate în aceasta perioadă mai puțin sporul de vechime de 25%, și ca în conformitate cu prevederile sentinței 4//2009 pe perioada 0_ -0_, Adeverința nr. 948/_ este greșită, pentru că nu conține în plus, în întregime, sporurile acordate de sentința Nr. 4/ 2009 ca autoritate de lucru judecat .
Concluzionând noua și ultima adeverință eliberată de pârâta cu nr. 948/_, pretinsă conformă cu prevederile sentinței nr.4/2009 este greșită, pentru că pe perioada 0_ - 0_, pentru ca intr-adevăr pensia pentru limită de vârstă să crească, pe lângă sporurile de muncă raportate conform
C.C.M. la nivel de unitate și a Contractului Individual de muncă și pentru care s- a achitat CAS-ul corespunzător conform Adeverinței nr. 5449/_, trebuiesc acordate în plus, sporul de muncă grea de 10% și sporul de condiții nocive de 10% acordate de data aceasta la salariul realizat, lucru ce nu se face în întregime prin noua adeverința nr. 948/_, eliberată mai nou de pârâtă, motiv pentru care ea este din nou greșit eliberată și în consecință trebuia să i se acorde daunele cominatorii pretinse și instanța de fond să oblige pârâta să elibereze adeverința așa cum prevede sentința nr. 4/2009, ca autoritate de lucru judecat .
În drept, dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 299 Cod pr, civilă.
Intimata S.C. A. S.A. B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că adeverința nr. 948/_ eliberată de pârâta SC A. SA a respectat întocmai dispozițiile sentinței civile nr. 4/F/2009 a Tribunalului B. -Năsăud. Problema disputată în cauză nu este dată de caracterul brut sau net al salariului la care se raportează sporurile cuprinse în titlul executoriu amintit, recurentul reclamant acceptând că baza de calcul este reprezentată de salariul realizat, nepunându-se așadar probleme acordării unui " spor la spor";.
Ceea ce susține reclamantul este faptul că pârâta intimată a emis adeverința contestată în mod eronat, fapt ce poate fi verificat prin raportare la
suma ce se va adăuga la baza de calcul a contribuției de asigurări de sănătate, cuprinsă în ultima coloană din tabelul din anexă.
Într-adevăr, așa cum reține și instanța de fond, sumele trecute la capitolul sporuri sunt corect raportate la salariul realizat, după cum se dispune prin titlul executoriu, însă în mod eronat a reținut tribunalul că suma ce va fi luată în calcul ca bază pentru contribuția la asigurări sociale reprezintă o diferență față de ceea ce deja s-a achitat și nu reprezintă suma aritmetică a sporurilor evidențiate.
Or, ceea ce s-a reținut cu putere de lucru judecat, inclusiv prin sentința civilă nr. 1461/F/2011 Tribunalul B. -Năsăud și este esențial în corecta soluționare a prezentei cauze este faptul că aceste sporuri NU au fost incluse în salariul tarifar. Ca atare, a reține implicit că, cel puțin pentru o parte din acestea s-a achitat deja contribuția la asigurările de sănătate, rămânând o diferență, înseamnă a accepta că acestea au făcut parte la momentul achitării contribuțiilor din baza de calcul fapt ce conduce, pe o cale ocolită, la încălcarea exact a statuărilor din hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii. De altfel, în însăși adeverința emisă societatea pârâtă subliniază același aspect, că sporurile au fost deja incluse în salariu, evidențierea veniturilor în acest mod făcându-se doar în virtutea obligațiilor ce le revine în baza unor hotărâri judecătorești.
În concluzie, Curtea reține că, pentru corecta executare a titlurilor executorii este necesar ca suma ce se va adăuga la baza de calcul a contribuției la asigurări sociale trebuie evidențiată ca și cumul aritmetic al tuturor sporurilor, fiind irelevant ce sume s-au calculat de către pârâtă până în acest moment pentru aceste contribuții, câtă vreme este necontestat că acestea nu au fost nici achitate, nici evidențiate distinct de salariul de bază.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că sunt fondate susținerile reclamantului recurent vis a vis de faptul că adeverința emisă nu respectă exigențele titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4/2009 a Tribunalului B. -Năsăud, solicitarea sa privind obligarea pârâtei la punerea în executare în mod corect a acesteia sub sancțiunea daunelor cominatorii apărând așadar ca justificată. Curtea notează că acordarea de daune cominatorii la solicitarea creditorului obligației de a face de către debitorul care nu a executat corespunzător obligația de a face pe cale judecătorească stabilită în sarcina sa, admisibile și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile în temeiul art. 580/3 Cod proc.civ, conform Deciziei XX din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție .
Obligația de eliberare a adeverinței după prescripțiile sentinței civile nr. 4/2009 pronunțată în dosar nr._ nu a fost până în prezent îndeplinită corespunzător de către angajator, în ciuda demersurilor repetate ale reclamantului, astfel încât pretenția de acordare a daunelor cominatorii pentru executarea neconformă a obligației de a face, care decurge din sentința nr. 4/2009, se justifică în limita, apreciată ca adecvată, a 15 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței și până la executarea integrală a obligației de eliberare a adeverinței referitoare la sporurile de condiții grele de muncă și condiții nocive de muncă, alături de cel de vechime, în termenii statuați prin hotărârea judecătorească evocată și considerentele prezentei decizii.
Daunele cominatorii, reprezentând în esență un mod indirect de asigurare a executării obligației de către debitor, nu pot fi acordate retroactiv, cum pretinde reclamantul. Scopul urmărit prin acordarea de daune cominatorii este acela de constrângere a fostului angajator la îndeplinirea exactă a obligației de eliberare a adeverințelor referitoare la munca prestată, conform hotărârii judecătorești amintite și nu de suplinire a obligației de eliberare a adeverințelor cu vreo
indemnizare compensatorie, acestea din urmă având un regim distinct, nefăcând de altfel obiectul prezentei cauze.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civilă, raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă va admite recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1877/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe intimata S.C. A. S.A. B. să plătească recurentului suma de 50 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1877/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte și în consecință admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. G. împotriva pârâtei S.C. A. S.A. B. și în consecință obligă pârâta la plata unor daune cominatorii de 15 lei pe zi întârziere, începând cu data prezentei decizii și până la punerea în integralitate în executare a sentinței civile nr. 4/2009 a Tribunalului B. -Năsăud.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata S.C. A. S.A. B. să plătească recurentului suma de 50 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
D. | C. G. | I. A T. | N. | M. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
