Decizia civilă nr. 4568/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4568/R/2013
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. C. D. B.
-N. și M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 2161 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat V. Ș. prin U. J. A S. L.
D. ÎNVĂȚĂMÂNT B. -N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2161/F don_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. N.
.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S.
L. din Învățământ B. N., în numele și pentru membrul de sindicat V. Ș. împotriva pârâților, C. C. D. B., M. E. N., anterior M. E., C., T. și S. B. și în consecință a fost obligată pârâta C. C. D. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 și a legii nr. 285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010-28 septembrie 2010 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul M. E. N. să asigure finanțarea pârâtei angajator C. C. D. B. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant, fiindcă la dosar s-a atașat odată cu acțiunea un înscris prin care membrul de sindicat solicită consultare și reprezentare juridică reclamantului sindicat, fiind respectate prevederile Legii nr. 62/2011, pe de o parte, iar pe de altă parte, membrul de sindicat menționat a avut calitatea de angajat la pârâtă în perioada indicată în acțiune.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. N. a fost respinsă întrucât a
cest pârât a fost chemat în judecată în ce privește petitul de asigurarea finanțării privind fondurile bănești necesare drepturilor salariale solicitate prin acțiune de reclamantă de la pârâtul angajator C. C. D. B.
, în perioada indicată în acțiune_ -_ .
Tribunalul a constatat că potrivit art.167 alin.18 din legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtei C. C. D. B., inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S., tribunalul constată că acest pârât are legitimitate procesuală pasivă, motiv pentru care a respins excepția invocată de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul a reținut următoarele.
Membrul de sindicat în numele căruia a acționat reclamanta face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, fiind angajat la pârâta angajator C. C.
D. B., în perioada indicată în acțiune_ -_, iar această pârâtă nu au calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de Legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune anterior reliefată la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar.
Prin Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii
, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu
începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în
interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 330 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7
alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamanților din prezenta cauză s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform
Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din
învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. C. D. B. -N. și M. E. N.
.
Prin recursul declarat de pârâta C. C. D. B. -N.
, s-a solicitat casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantul V. Ș. .
În motivare pârâta consideră decizia atacată ca fiind netemeinică, fiind întrunite prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ..
În conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de_, s-a făcut luând în calcul salariile de bază la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009.
În aceste condiții, instituția a procedat la reîncadrarea personalului cu data de_ .
Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătura cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
În conformitate cu prevederile art. 3 din O.M.M.F.P.S. nr. 32/2010, controlul aplicării Legii nr. 330/2009 se face de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale, cu privire la stabilirea salarizării personalului.
Acest control s-a realizat de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale B. -N., iar conform prevederile art. 4 din același ordin, controlul aplicării Legii nr. 330/2009, cu privire la alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, s-a făcut de către Direcția Finanțelor P. e. în acest sens, s-a constatat încadrarea în alocațiile bugetare și s-a aprobat efectuarea plății salariilor.
Reclamantul nu a contestat în termen modul de stabilire a salariului începând cu data de 1 ianuarie 2010, în condițiile în care toate deciziile au fost aduse la cunoștința salariaților, la data emiterii acestora.
Reclamantul nu a contestat modul de reîncadrare în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care consideră că s-a prescris dreptul la acțiune.
În baza prevederilor art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată
O.G. 15/2008, aprobată cu Legea nr. 221/2008.
Deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii.
La data emiterii deciziilor de reîncadrare nu exista o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.
Toți angajații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare începând cu data de_, au primit fluturașul de salariu în acest sens și nu a existat niciun fel de contestație în tot acest timp.
Prin recursul declarat de M. E. N.
s-a solicitat casarea hotărârii recurate și pe fond să respingerea acțiunii față de această instituție.
În motivarea recursului, reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui E. N. întrucât în raport cu cadrele didactice nu are niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la încadrarea, calcularea și plata salariilor pentru reclamanți.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada la care se face referire în acțiune) și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E., C., T. și S. în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În niciun caz M. nu are calitate de angajator față de reclamant întrucât, conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
În al doilea rând, M. E. N. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin.
(2) lit. c din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico- gospodare";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat "sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.
Așadar, în baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E. ,
C., T. și S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. (2) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de Ia bugetul M. ui E., C., T. și S., pe bază de contract pentru
finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
Având în vedere argumentele prezentate solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a M. ui E., iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 noiembrie 2013 intimata U.
J. a S. L. din Învățământ B. -N.
în numele membrilor de sindicat, a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin motivele de recurs invocate de pârâtul M. E. N., acesta a înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Instanța de fond în mod corect a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 precum și cele cuprinse la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 1/2011.
Potrivit Ordinului nr. 4713/2010, în vigoare în perioada de referință menționată în cererea de chemare în judecată, casa corpului didactic este instituție cu personalitate juridică subordonată metodologic Direcției generale management, resurse umane și rețea școlară din cadrul M. ui E., C., T. și S.
, iar potrivit prevederilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 republicată, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. .
Pornind de la prevederile legale arătate, Curtea constată că pârâtul M.
E. N. este autoritatea finanțatoare pentru pârâta C. C. D., inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de personal.
Este adevărat că între reclamant în calitate de salariat și pârâtul M. E.
N. nu există raporturi de muncă, reclamantul nefiind angajatul acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamant și pârâtul recurent, izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că
prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E. N. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale care îi revin, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta C. C. D. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitate pârâtului recurent de autoritate finanțatoare, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune, motiv pentru care se constată că soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a fost cea corectă.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la finanțarea învățământului superior de stat, întemeiate pe prevederile Legii nr. 84/1995, sunt nerelevante, fiind străine de natura pricinii, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru pârâta C. C. D. .
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește recursul declarat de pârâta C. C. D.
, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 3 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din_, pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În raport de decizia pronunțată în recurs în interesul legii, referitor la salarizarea personalului din învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 877/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 706/_, analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la_, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu în conformitate cu OUG nr. 41/2009.
Reținând și dispozițiile art. 7 alin. 2 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, precum și statuările instanței de contencios constituțional, Curtea de Apel apreciază că pentru anul 2010, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, soluția pronunțată de instanța de fond fiind astfel temeinică și legală.
Prin urmare, nu prezintă relevanță faptul că reclamantul nu a contestat în mod formal modul de reîncadrare în ceea ce privește salarizarea începând cu _
, iar în ceea ce privește atacarea deciziei de reîncadrare, pârâta nu a probat că a procedat la comunicarea acesteia către intimatul reclamant pentru ca acesta să uzeze de prevederile Legii nr. 330/2009 privind contestarea ei.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. C. D. B.
-N. și M. E. N. B. împotriva Sentinței civile nr. 2161/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
C.
M. S.
-C.
B.
I. -R.
M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: M. L. B.
