Decizia civilă nr. 4571/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4571/R/2013
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. COMUNEI Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 2114 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată
C. I. prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT și pe pârâții intimați Ș. G. Ș. M. și C. LOCAL Ș.
M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2114/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. - Năsăud în numele și pentru membrul de sindicat C. I., împotriva pârâților Ș.
G. Ș. M., C. local Ș. M. și P. comunei Ș. M. și în consecință a fost obligată pârâta angajator Ș. G. Ș. M. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010-31 august 2010 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății.
Au fost obligați C. local Ș. M. și P. comunei Ș. M. să asigure finanțarea pârâtei Ș. G. Ș. M. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta membru de sindicat C. I. face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul acesteia pârâta angajator Ș. G. Ș. M. nu a calculat drepturile salariale cuprinzând și majorările prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru perioada indicată în acțiune 01 ianuarie 2010-31 august 2010, la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar.
Prin Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii
, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.330 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admise recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7
alin. 4 C.pr.civ..
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare
Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamantei/ului membru de sindicat s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta membru de sindicat începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea și potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a
învățământului preuniversitar";, lege în vigoare în luna februarie 2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, iar potrivit art. 63 alin. 4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și
întocmește proiectul bugetului local.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. COMUNEI S. M.
, solicitând casarea în parte în ceea ce privește obligarea P. ui Comunei S. M. la asigurarea finanțării de la bugetul local din veniturile proprii, apreciind că instanța prin sentința atacată a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Toate legile, ordonanțele Guvernului sau ordonanțele de urgenta care au reglementat salarizarea personalului din învățământul preuniversitar de stat nu au avut cuprinse în textele lor prevederi exprese din care să rezulte ca sursă de finanțare a majorărilor salariale sau a diferențelor rezultate în urma aplicării ulterioare a legilor reprezentând drepturi de natură salarială se alocă din bugetele locale la propunerea primarilor cu adoptarea unor hotărâri în acest sens de către consiliile locale. Mai mult în O.G. nr. 15/2008, la art. 6 se prevede ca "La instituțiile publice și unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigură din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, constituite potrivit legii, creșterile salariale stabilite potrivit prevederilor art. 1 se pot acorda în limita sumelor stabilite și la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare";.
Este de luat în considerare și faptul ca de la apariția legilor care îndreptățeau personalul didactic la aceste drepturi de natura salarială niciun salariat nu a uzat și respectat prevederile art. 34 și art. 9 din Legea nr. 330/2009, pe care le citează.
Prin invocarea acestor texte de lege arată că instanța stabilește în deplin dezacord cu legea prin sentința atacată că asigurarea finanțării drepturilor salariale recunoscute se va asigura de la bugetul local prin primar și consiliul local deși nici primarul și nici consiliul local nu au buget propriu, nu sunt purtători de cod fiscal, au conturi deschise în Trezoreria Statului, iar în acest moment cheltuielile de natura salariala se finanțează de la bugetul de stat prin bugetele locale și nu de la bugetele locale .
Mai arată că la fundamentarea cheltuielilor de personal se urmăresc încă de la aprobarea bugetului doi indicatori și anume cuantumul cheltuielilor de personal și plafonul cheltuielilor de personal care nu pot fi modificați decât în cazurile prevăzute de lege raportarea făcându-se întotdeauna la anul precedent. Așadar la cuantumul cheltuielilor se vor prevedea sume în plus doar daca prin aplicarea standardelor de cost/elev/preșcolar se vor înregistra majorări de cost, trecere într-o altă clasă de salarizare, majorare salariala prevăzuta de lege, iar la plafonul cheltuielilor de personal se majorează doar prin decizia directorului Administrației Județene a Finanțelor B. -Năsăud pe baza unor justificări bine fundamentate în concordanta cu prevederile Legii nr. 69/2010, Legea responsabilității, fiscal bugetare.
Afirmă că instanța și-a însușit competenta de a face legi atunci când a dispus prin sentința atacată că este de datoria primarului să asigure finanțarea drepturilor de natura salarială câștigate ceea ce este o depășire a atribuțiilor
judecătorești cu care a fost investită, rolul sau fiind acela de a oferi o bună și corecta interpretare a spetelor supuse judecaților pe baza cadrului legal existent și nu de a oferi propria sa soluție care sa exceadă cadrului legal existent așa cum este și în cazul de față.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 noiembrie 2013 intimata Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud
, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, aducând exclusiv argumente privitoare la caracterul întemeiat al pretențiilor bănești formulate prin acțiune și corelativ, la temeinicia sentinței sub acest aspect.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile aduse de pârâtul recurent sunt neîntemeiate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că fiecare dintre acesta, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prevederi similare se regăsesc și în art. 104 al. 2 din Legea nr. 1/2011, care stabilește că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale";.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
P. este de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ teritoriale, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că
"primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că pârâtul a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite, neputând fi primite criticile aduse de acesta în
sensul că instanța de fond, prin obligarea lui la asigurarea sumelor necesare plății, ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. COMUNEI Ș. M. împotriva Sentinței civile nr. 2114/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: C. N.
