Decizia civilă nr. 4607/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4607/R/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și D. G. A F. P. C.
împotriva sentinței civile nr. 10533 din 18 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat SS D. Î. T. și pe pârâții intimați C. LOCAL T. DE J., P. COMUNEI T. DE J. și Ș. CU C. I-V. "P. D. "; T. de J., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 10533 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul SS din Î. T. în numele și pentru membrii de sindicat A. Aurel, A. V., Burian M., Latiș I., M. Stelian-G., Podariu Crinela-C. ana, P. M., Raica Silviu-V., S. M., Gelmereanu Horatia - E. în contradictoriu cu pârâții Ș. Cu C. I-V. "P. D. ";, C. Local al Comunei T. de J. și P. Comunei T. de J. .
A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator la reîncadrarea, calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 ianuarie 2010, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al Comunei T. de J. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D. G. a F. P. a Județului C. și au fost obligați chemații în garanție să aloce pârâtului fondurile necesare efectuării plăților.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat au avut calitatea de cadre didactice și personal didactic auxiliar la unitățile de învățământ pârâte, astfel cum rezultă din adeverințele de la f. 25, 26.
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța reține că prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr. 15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, era necesar să se aplice prevederile OG nr. 15/2008.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Totodată, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";.
În ceea ce privește anul 2011, art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010 stabilește că "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";.
Potrivit deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii nr. 11/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, "personalul didactic din
învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008";.
Potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului
de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, potrivit dispozitivului sentinței.
Având în vedere atribuțiile Ministerul Finanțelor Publice privind aprobarea deschiderii de credite bugetare, conform art. 49 din Legea nr. 500/2002 precum și atribuțiile Direcției Generale a F. P. a Județului C. prevăzute de art.
49 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind deschiderile de credite, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al Comunei T. de J. și a obligat chemații în garanție să aloce pârâtului fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și D.
G. a F. P. C.
, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de C. Local al Comunei T. de J. .
În motivarea recursului pârâții critică soluția pronunțata de instanța de judecata arătând că, față de excepția invocată instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii asupra acesteia și a reținut în considerentele hotărârii că cererea de chemare în garanție se justifică având în vedere atribuțiile Ministerul Finanțelor Publice privind aprobarea deschiderii de credite bugetare, prevăzute de art. 49 din Legea nr. 500/2002 precum și atribuțiile D. G. a F. P.
C. prevăzute de dispozițiile art. 49 alin.3 din Legea nr. 500/2002.
În justificarea excepției inadmisibilității a arătat instanței de fond că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice este inadmisibilă și nelegală.
Susținerea este confirmata de Decizia 10/_ - Dos. 12/2011, prin care Î. Curte de C. si Justiție s-a pronunțat cu privire la recursul in interesul legii, formulat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv aceasta a admis recursul stabilind ca: "în aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din L. 500/2002 privind finanțele publice si art. 1-4 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii ... cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulata de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale …, nu îndeplinește condițiile cerute de textul de lege";.
Raportat la cele mai sus menționate, cererilor de intervenție formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, i se aplica Decizia Înaltei Curți de
C. mai sus menționata, sens în care solicită să fie respinse ca atare. Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva în cauza,
între instituție și C. local al comunei T. de J. sau reclamanți nu exista raporturi juridice obligaționale.
De asemenea, având în vedere că cererea de chemare în garanție a recurentului este inadmisibilă, apreciază că și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. este inadmisibilă, întrucât această instituție reprezintă doar o unitate deconcentrată la nivel teritorial al Ministerul Finanțelor Publice.
Practic, cererea de chemare în garanție formulată de C. local al comunei T. de J. față de această instituție nu a fost motivată în fapt și în drept.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C.proc.civ. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice și D. G. a F. P. C. astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M. ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice și D. G. a F. P. C. și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul C. Local al Comunei T. de J. și chemații în garanție nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.proc.civ.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 și 3 C.proc.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și D.
G. A F. P. C. împotriva Sentinței civile nr. 10533 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al Comunei T. de J. împotriva chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice și D. G. a F. P. C. .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | |||
S. | -C. B. I. -R. | M. | C. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: I. P.
