Decizia civilă nr. 4610/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4610/R/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
D. G.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta C. S. și de către pârâții C. LOCAL AL M. C. -N., P. M. C. -N. și C.
J. C. împotriva sentinței civile nr. 13612 din 30 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați
L. T. "M. E. "; C. -N., C. J. DE R. ȘI A. E. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. D. D. -T., lipsă fiind reclamanta și reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cauză a formulat cerere de abținere domnișoara judecător I. -R. M., cerere care s-a soluționat în sensul admiterii acesteia, astfel că din componența completului de
judecată face parte d-na judecător G. D., de pe planificarea de permanență.
Se mai constată că la data de 28 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului C. J. C. întâmpinare la recursul reclamantei.
Totodată, se constată că prin cererea de recurs formulată de reclamanta C.
S. s-a solicitat, în subsidiar, repunerea în termenul de recurs.
Curtea, constată că cererea de repunere în termenul de recurs a rămas fără obiect, recursul fiind promovat în termen.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. Cu privire la recursurile pârâților solicită respingerea acestora motivat pe faptul că pârâții au calitate procesuală pasivă, întrucât finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13612 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. S., împotriva pârâților L. T. "M. E. ";, C. JUDEȚAN C., C. LOCAL AL M.
C. -N. și P. M. C. -N. .
Pârâta L. T. "M. E. "; a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantei, cu începere de la_ și până la_, diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
Pârâții C. JUDEȚAN C., C. LOCAL AL M. C. -N. și P.
M. C. -N. au fost obligați să aloce unității de învățământ sumele necesare plății drepturilor solicitate.
S-a respins petitul privind acordarea primei de vacanță.
S-a respins acțiunea față de pârâtul C. J. DE R. ȘI A. E.
C. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția invocată a fost
respinsă, întrucât potrivit prevederilor Legii învățământului nr.84/1995 și a Legii Educației Naționale nr.1/2011 au obligația acordării sau finanțării cheltuielilor cu salariile pentru personalul din învățământ.
S-a reținut că potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 pentru personalul din învățământ prevede că în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 se majorează.
Prin Legea nr. 221/2008 s-a aprobat O.G nr. 15/2008 și s-a stabilit o majorare a valori coeficientului de multiplicare prevăzut pentru funcțiile didactice de predare cu grad didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare.
Prin OUG 136/2008, s-au stabilit alte valori ale coeficienților de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008, și s-a amânat aplicarea Legii nr. 221/2008.
La data de_ a fost adoptată OUG nr. 151 prin care s-a modificat titlul OG 15/2008 și coeficientul de multiplicare în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui stabilit prin Legea nr. 221/2008.
Aceste două Ordonanțe de Urgență nr. 136 și nr. 151 din 2008 au fost declarate neconstituționale.
Legea nr. 221/2008 a fost de asemenea declarată constituțională și prin Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J. s-a decis că acest act normativ constituie temeiul legal pentru drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice pentru perioada _
-_ .
Reclamanta din prezenta acțiune are calitatea de cadru didactic la L. T.
"M. E. "; C., așa cum a rezultat din copia carnetului existentă la dosar.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care este angajată reclamanta este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al Județului C. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se
vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcția didactică avută de către reclamantă, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Legea nr.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru reclamantă și să îi plătească acesteia după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
Unitatea de învățământ pârâtă a continuat să plătească reclamantei salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_ deși Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept în ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare are la bază și principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești.
Art.30 alin.5 din aceeași lege, prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează salariul de încadrare brut, avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 285/2010, începând cu_ cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Din analiza acestor texte legale, a rezultat că în cursul anului 2010 așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.
Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr.1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost probată OG 15/2008 constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .
Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG
nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Jurisprudența CEDO a statuat ca poate fi considerat un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional și interesul patrimonial al subiectului de drept care poate avea o speranță legitimă în realizarea acestuia, speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii.
Reclamanta se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la un salariu calculat potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 și nr. 285/2010 deoarece acest drept salarial a fost reglementat expres și a fost confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 11/2012.
În cauza Lelas împotriva Croației, CEDO a făcut distincție între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
În cauza Vilho Esklinen împotriva Finlandei, CEDO a statuat că pretenția poate fi considerată bun dacă este suficient determinată și fundamentată legal în dreptul intern.
Începând cu_ și_ reclamanta nu a beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, situație în care pârâții au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.
Așa fiind, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă și a obligat pârâtul L. T. "M. E. "; C., în calitate de angajator la calculul și plata sumelor solicitate de către reclamantă, în conformitate cu prevederile legale arătate la petitul 1, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective și a obligat pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale care urmează să fie alocate unității de învățământ în vederea efectuării plății drepturilor solicitate.
Potrivit prevederilor art.25 alin.1 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
A. . 4 din același articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit Legii nr.330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor, perioade pentru care se acordă premiul.
În anul 2011 a fost în vigoare Legea nr. 285/2010 care a prevăzut în mod expres la art.8 că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă, începând cu luna ianuarie 2011 și că sumele corespunzătoare acestui premiu anual pe anul 2010 vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Această Lege nr. 285/2010 a fost declarată constituțională, Curtea Constituțională reținând că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția, în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Premiul anual solicitat de către reclamanți reprezintă un drept salarial suplimentar și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție.
Legiuitorul a prevăzut pentru anul 2011 la art.1 din Legea nr. 285/2010 majorarea cu 15% a indemnizațiilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, procent stabilit și prin luarea în considerare a premiului anual cuvenit personalului bugetar pentru anul 2010.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.1655/2010 a reținut că prin deciziile nr.872 și 874/2010 a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea că după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul indemnizațiilor de încadrare de dinainte de adoptarea măsurilor de diminuare a acestora, în condițiile încadrării în politice sociale și de personal, care la rândul lor trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare și o obligație sub condiție, care va duce la revenirea etatizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr.118/2010.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO, dreptul la salariu este apt a cădea sub incidența protecției instituite de respectivul articol, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența referitoare la situațiile similare sau apropiate.
În acest sens este edificatoare speța Kechko versus Ucraina, prin care CEDO lasă la latitudinea statului aprecierea cuantumului drepturilor salariale ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, în sensul că statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor anumite drepturi prin edictarea unor modificări legislative adecvate.
Având în vedere jurisprudența CEDO în materie și legislația referitoare la încetarea drepturilor salariale privind acordarea premiului anual pe anul 2010 prin Legea nr. 285/2010 declarată constituțională, cererea reclamantei a fost lipsită de temei legal și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta C. S. și pârâții
C. J. C., P. M. C. -N. și C. LOCAL AL M. C. -N. .
Recurenta reclamantă C. S.
a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate în sensul de a dispune: obligarea pârâtului L. ui T. "Minai E. " C.
-N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, la acordarea sporurilor și primelor de vacanță aferente perioadei_ -_, precum și la plata dobânzilor legale aferente, drepturi salariale actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâtului, C. J. de R. și A. E. C. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, la acordarea sporurilor și primelor de vacanță aferente perioadei_ până la zi, precum și la plata dobânzilor legale aferente, drepturi salariale actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâtului C. Local al M. C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, care fac obiectul prezentei cauze, așa cum au fost detaliate mai sus; obligarea pârâților, P. M. C.
-N. și C. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, care fac obiectul prezentei cauze, așa cum au fost detaliate mai sus; cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că există contradicții între considerente și dispozitiv, nu este motivată soluția de respingere a acțiunii cu privire la C. J. de R. și A. E. C., precum și cu privire la acordarea primei de vacanță
Deși instanța de fond, în considerentele hotărârii (pag.4) arată că "începând cu_ și_ nu am beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr.221/2008, situație în care pârâtii au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și
a Legii nr.285/2010", precum și faptul că:"reclamanta se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la un salariu calculat potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 și nr.285/2010 deoarece acest drept salariat a fost reglementat expres și a fost confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.11/2012, iar în cauza Lelas împotriva Croației, CEDO a făcut distincție între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată", în dispozitivul hotărârii este obligat doar pârâtul L. T. M. E. la plata obligațiilor restante, dar doar pentru perioada_ și până la_, iar nu și pârâtul C. J. de R. și A. E. C., fără să se expună motivele pentru care acțiunea s-a respins față de acest pârât.
În dispozitiv, contrar celor reținute în considerentele hotărârii, pârâtul a fost obligat la achitarea obligațiilor de plată doar pentru perioada_ și până la_ și fără primă de vacanță, fără nici o explicație.
Pârâtul C. J. C.
a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că rațiunea pentru care reclamanta a înțeles să-și extindă acțiunea a fost aceea că, potrivit legii, finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează și prin intermediul bugetelor locale, în speță, prin alocări de la bugetul M. C. -N. în cazul L. ui T. "M. E. " și prin alocări de la bugetul Județului C., în cazul C. ui J. de R. Umane și A. E. C. .
De la bugetul județean se finanțează unitățile de învățământ special, precum și unitățile conexe ale învățământului preuniversitar, în speță C. județean de resurse și asistență educațională C. . Celelalte unități de învățământ, în speță L. T. "M. E. ", se finanțează din bugetele locale, respectiv din bugetul C. ui Local al M. C. -N. .
Având în vedere faptul că prin sentința recurată instanța a admis acțiunea față de pârâtul L. T. "M. E. " și a respins acțiunea față de pârâtul C.
J. de R. Umane și A. E. C., apreciază că se impune respingerea acțiunii și cu privire la C. J. C. .
Recurentul pârât P. M. C. -N.
a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâtului recurent.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în principal solicită în temeiul art. 312 C. pr. civ. admiterea recursului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent P. M. C. -N., având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 63, alin.4, lit. a din Legea nr. 215/2001 în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1 lit. c (atribuții privind bugetul local, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creanțele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii. De asemenea, Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea Educației Naționale - prin art. 104, alin.1 stabilește: Finanțarea de baza asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor internaționale. Totodată, potrivit alin. 2 arată că: Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege,
precum și contribuțiile aferente acestora [...]. În acest sens alin. 5 prevede: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al M. București.
De asemenea, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat că finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.Raportat la aceste considerente arată că art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea 1. Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat-acesta pe de o part, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate si virate în contul bugetului local, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
În subsidiar, arată că potrivit disp. Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.Pe de altă parte bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului și cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca și Solidaritate Sociala, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Recurentul pârât C. LOCAL AL M. C. -N.
a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că înțelege să critice sentința recurată în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii formulate și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești.
În principal solicită în temeiul art. 312 C. pr. civ. admiterea recursului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent C. Local al M. C. -N., având în vedere următoarele aspecte:
Pentru ca pârâtul recurent, C. Local al M. C. -N. să poată îndeplini cerințele privind alocarea fondurilor în vederea acordării drepturilor
salariale, era necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Prin urmare, rezulta că în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale solicitate era necesar ca partenerii sociali să procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată de asemenea, că pârâtul recurent, poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, respectiv să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere că sumele provin de la bugetul de stat, aceasta instituție făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse. De asemenea, Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea Educației Naționale - prin art. 104, alin.1 stabilește: Finanțarea de baza asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor internaționale. Totodată, potrivit alin. 2 arată că: Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. În acest sens alin. 5 prevede: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al M. București. De asemenea, alin. 6 Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat că finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Raportat la aceste considerente arată că art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea 1. Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat-acesta pe de o part, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate si virate în contul bugetului local, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
În subsidiar, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.civ. solicită admiterea recursului învederând C.proc.civ. potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pârâtul C. J. DE R. ȘI A. E. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Se constată că în mod corect au fost acordate drepturile salariale pretinse de reclamantă doar până la data de 13 mai 2011.
Acest moment a marcat intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 și care a prevăzut o nouă metodologie de calcul a salariilor, pornind de la un salariu brut menționat în cuprinsul acestui act normativ, al cărui cuantum nu s-a mai stabilit prin raportare la actele normative anterioare.
Ca atare soluția de acordare a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite cu luarea în calcul a prevederilor Legii nr. 221/2008 doar pentru intervalul_ -_, se constată a fi cea legală, iar lipsa
indicării în motivarea sentinței recurate a prevederilor noii de legi de salarizare, care de altfel au fost menționate în dispozitivul hotărârii, nu este de natură a conduce la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., această omisiune fiind suplinită prin prezentele considerente.
Cum reclamanta a fost angajata C. ui J. de R. și A. E.
C. doar începând cu data de 1 octombrie 2011, soluția de respingere a cererii de acordare a diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele calculate cu majorările prevăzute de Legea nr. 221/2008 formulată în contradictoriu cu acest pârât se constată a fi cea legală.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata primei de vacanță solicitată începând cu data de 31 ianuarie 2010 la zi. Din modul de formulare a cererii de chemare în judecată se poate observa că reclamanta nu și-a motivat demersul judiciar sub acest aspect și nu a indicat un temei de drept al pretențiilor solicitate, astfel că în acest context lipsa unor argumente în considerentele sentinței care să combată susținerile reclamantei nu este de natură că atragă casarea.
Curtea reține că prevederea cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, care a prevăzut posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice, a fost abrogată în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010 prin dispozițiile pct. 40 al alin. 1 al art. 48 din Legea-Cadru nr. 330/2009. Ca o consecință a acestui fapt, modul de salarizare al cadrelor didactice poate fi stabilit doar prin lege, fiind exclusă posibilitatea negocierii unor prime de vacanță. Cum în actele normative în vigoare în perioada în litigiu nu a fost prevăzut dreptul la prima de vacanță, Curtea apreciază că este lipsită de temei cererea având ca obiect obligarea unităților de învățământ pârâte la plata primei de vacanță începând cu anul 2010.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, iar considerentele nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare, astfel ca o va
menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
Recursurile declarate de pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M.
C. -N. sunt nefondate.
Constatând că motivele invocate de către cei doi pârâți în susținerea recursurilor sunt similare, Curtea va proceda la analizarea concomitentă a acestora.
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
P. M. C. -N. își justifică, de asemenea calitatea pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare pentru prima perioadă în litigiu) prevede că "(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor
locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 31 ianuarie 2010 și până la data de 13 mai 2011, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care a fost
lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au obligația de alocare a sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, recurenții având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor direct către reclamantă, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamantă și consiliul local sau primar.
Recurenții au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care angajatul solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul 2011.
Cât privește dispozițiile H.C.L. nr. 57/2012 nu se poate reține că acestea ar putea fi aplicabile în cauză, întrucât nu era adoptată la data la care drepturile solicitate prin acțiune erau scadente.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recursul declarat de pârâtul C. J. C. este fondat.
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Dispoziții similare se regăsesc și în cuprinsul art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, în ceea ce privește finanțarea unitățile de învățământ preuniversitar de stat, categorie din care face parte și pârâtul L. T. "M. E. "; C. -N. .
Ca tare se constată că în mod greșit s-a dispus obligarea pârâtului C.
J. C. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către L. T.
"M. E. ";. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 1/2011, finanțarea centrului județean de resurse și asistență educațională se asigură de la bugetul consiliului județean, însă această obligație nu pot fi impusă
în sarcina consiliului județean și în cazul asigurării fondurilor necesare unitățile de învățământ preuniversitar.
Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează să admită recursul declarat de pârâtul C. J. C. și să se modifice în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât, menținându-se restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 13612 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtului C. J.
C. de a aloca pârâtului L. T. "M. E. " sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta C. S. și pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. -N.
împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. C. M. G. D.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. U.
