Sentința civilă nr. 14229/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CI VILĂ NR. 14229/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE P. U.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanta O. M., în contradictoriu cu pârâții G. SS, C.
J. C., P. M. C. -N. și C. AL M. C. -N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol a prezentei cauze, iar la data de_ aceasta a depus note de ședință, precum și un set de înscrisuri în probațiune, în 2 exemplare.
Instanța, deliberând, în baza art. 245 Cod proc. civ., dispune repunerea pe rol a prezentei cauze, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. -N. și P. M.
C. -N., invocată de aceștia, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2008-2009 invocată de pârâtul C. J. C., în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. -N. și P. M.
C. -N., invocată de aceștia și excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2008-2009 invocată de pârâtul C. J. C., cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de _
și ulterior precizată, reclamanta O.
M.
a chemat în judecată pârâții G.
Ș.
S., C. J. C., P.
MUNCIIPIULUI C. N. și C. LOCAL AL MUNCIIPIULUI C. -N. și a
solicitat obligarea pârâtului de rd.1 să plătească salariile reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru perioada_ -_ si obligarea pârâților de rd.2-4 la alocarea si transferul
fondurilor necesare plăților drepturilor salariale cu coeficientul de inflație de la data formulării acțiunii până la data alocării efective si obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferente perioadei 2008-2010.
În motivarea cererii, reclamanta susține că este îndreptățită la plata drepturilor salariale întrucât Legea nr. 221/2008 constituie singurul temei legal pentru acordarea drepturilor salariale și la dobânda legală aferentă pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 128/1997 îi acordă dreptul de a primi prima de vacanță.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 221/2008 si a Legii nr.128/1997.
În probațiune, reclamanta a depus copia carnetului de muncă.
Prin întâmpinare pârâtul C. J. C. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2008-2009 motivând că s-a împlinit termenul de 3 ani, având în vedere data nașterii dreptului la acțiune și data formulării cererii de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei, motivând că legea nu prevede acordarea primei de vacanță.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată_ și data nașterii dreptului la acțiune în ce privește prima de vacanță, respectiv iulie-august 2008 și 2009 și prevederile art.211 lit.c din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care prevede că cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate în termen de 3 ani de la data producerii pagubei pentru cazul în care se solicită plata despăgubirilor, excepția prescripției dreptului material la a invocată de către pârâtul C.
J. C. pentru perioada 2008-2009 va fi admisă.
Prin întâmpinare, pârâții P. M. C. -N. și C. Local al M.
C. -N. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivând că rolul esențial în procesul bugetar si în execuția de casă bugetară revine Guvernului si Parlamentului potrivit art. 17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de guvern.
Având în vedere cele invocate, această excepție urmează să fie admisă cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu acești pârâți, deoarece reclamanta nu are raporturi juridice cu acești pârâți și nu există temei legal pentru alocarea sumelor solicitate către aceștia.
Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 pentru personalul din învățământ prevede că în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 se majorează.
Prin Legea nr. 221/2008 s-a aprobat O.G nr. 15/2008 si s-a stabilit o majorare a valori coeficientului de multiplicare prevăzut pentru funcțiile didactice de predare cu grad didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare.
Prin OUG 136/2008, s-au stabilit alte valori ale coeficienților de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008, si s-a amânat aplicarea Legii nr. 221/2008. La data de_ a fost adoptată OUG nr. 151 prin care s-a modificat titlul OG 15/2008 si coeficientul de multiplicare în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui
stabilit prin Legea nr. 221/2008.
Aceste două Ordonanțe de Urgență nr. 136 si nr. 151 din 2008 au fost declarate neconstituționale.
Legea nr. 221/2008 a fost de asemenea declarată constituțională si prin Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J. s-a decis că acest act normativ constituie temeiul legal pentru drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice pentru perioada_ -_ .
Reclamanta din prezenta acțiune are calitatea de cadru didactic auxiliar la G. Ș. "S. "; C. -N. așa cum rezultă din carnetul de muncă existent la dosar.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care este angajată reclamanta este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al Județului C. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Legea nr.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru reclamantă și să plătească acesteia după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
G. Ș. "S. "; C. -N. a continuat să plătească reclamantei salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_, deși Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept în ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare are la bază și principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării in vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești.
Art.30 alin.5 din aceeași lege, prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a
cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta, potrivit anexelor la prezenta lege, iar sporurile prevăzute in anexe rămase in afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează salariul de încadrare brut, avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 285/2010, începând cu_ cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Din analiza acestor texte legale, rezultă că în cursul anului 2010 așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază
pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.
Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr.1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost probată OG 15/2008 constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada _
-_ .
Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, personalul didactic din învătamant aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Jurisprudența CEDO a statuat ca poate fi considerat un bun in sensul art.1 din Protocolul Aditional și interesul patrimonial al subiectului de drept care poate avea o speranță legitimă în realizarea acestuia, speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii. Reclamanții se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la un salariu calculat potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 și nr. 285/2010 deoarece acest drept salarial a fost reglementat expres și a fost confirmat de Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 11/2012.
În cauza Lelas împotriva Croației, CEDO a făcut distincție între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
În cauza Vilho Esklinen împotriva Finlandei, CEDO a statuat că pretenția poate fi considerată bun dacă este suficient determinată și fundamentată legal în dreptul intern.
Începând cu_ și_ reclamanta nu a beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, situație în care pârâții au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.
Așa fiind, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă și va obliga pârâtul de rd.1, în calitate de angajator la plata reprezentând diferența de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 ianuarie 2010, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective și a pârâtului C. J. C. să propună și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale care urmează să fie alocate unității de învățământ în vederea efectuării plății drepturilor solicitate.
Potrivit prevederilor art.25 alin.1 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
A. .4 din același articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit Legii nr.330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor, perioade pentru care se acordă premiul.
În anul 2011 a fost în vigoare Legea nr. 285/2010 care a prevăzut in mod expres la art.8 că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă, începând cu luna ianuarie 2011 și că sumele corespunzătoare acestui premiu anual pe anul 2010 vor fi
incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Această lege nr.285/2010 a fost declarată constituțională, Curtea Constituțională reținând că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția, în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Premiul anual solicitat de către reclamantă reprezintă un drept salarial suplimentar și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție.
Legiuitorul a prevăzut pentru anul 2011 la art.1 din Legea nr. 285/2010 majorarea cu 15% a indemnizațiilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, procent stabilit și prin luarea în considerare a premiului anual cuvenit personalului bugetar pentru anul 2010.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.1655/2010 a reținut că prin deciziile nr.872 și 874/2010 a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea că după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul indemnizațiilor de încadrare de dinainte de adoptarea măsurilor de diminuare a acestora, în condițiile încadrării în politice sociale și de personal, care la rândul lor trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare și o obligație sub condiție, care va duce la revenirea etatizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr.118/2010.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO, dreptul la salariu este apt a cădea sub incidența protecției instituite de respectivul articol, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența referitoare la situațiile similare sau apropiate.
În acest sens este edificatoare speța Kechko versus Ucraina, prin care CEDO lasă la latitudinea statului aprecierea cuantumului drepturilor salariale ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, în sensul că statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor anumite drepturi prin edictarea unor modificări legislative adecvate.
Având în vedere jurisprudența CEDO în materie și legislația referitoare la încetarea drepturilor salariale privind acordare premiului anual pe anul 2010 prin Legea nr. 285/2010 declarată constituțională, cererea reclamantei este lipsită de temei legal și urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. -N., ambii cu sediul în C. -
N., str.Moților nr.1-3, jud.C. și respinge acțiunea împotriva acestora.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de vacanță din perioada 2008-2009 invocată de pârâtul C. J. C., cu sediul în C. -N., Calea Dorobanților nr.106, jud.C. .
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta O. M., domiciliat în
C. -N., B-dul N. T. nr.8, bl.P.3, ap.10, jud.C. împotriva pârâtelor G. Ș.
S.,
cu sediul în c, str.Ialomiței nr.17, jud.C. și C. J. C.
și în consecință:
Obligă pârâtul G. Ș. S. să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii -
cadru nr. 330/2009, cu începere de la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și până la până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul C. J. C. să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate.
Respinge petitul privind prima de vacanță din perioada 2009-2010. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2013.
Președinte,
P. U.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
Red.UP/tehn.MG 7 ex. 14.11.13
