Decizia civilă nr. 806/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 806/R/2013
Ședința publică din data de 27 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA B. împotriva sentinței civile nr. 2433 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat P. R., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din Ramura linii "Drum de Fier";, Chițimuș N. Cristinel în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că în mod greșit și-a întemeiat recurenta criticile pe prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., întrucât din dezvoltarea motivelor de recurs nu reiese în ce mod a încălcat instanța prevederile legale schimbând natura ori înțelesul actului juridic dedus judecății prin hotărârea pronunțată. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2433 din 5 decembrie 2912 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._
, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul P. R., prin UNIUNEA TERITORIALĂ A SINDICATELOR DIN RAMURA LINII ""DRUM DE
FIER"" I., împotriva pârâtei C. N. DE C. F. "C. "; SA B. .
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008, că dosarul privind reclamanții din județul Bistrița Năsăud a fost înregistrat la Tribunalul Iași la data de 26 iunie 2012, fiind disjuns din dosarul nr._, dosar ce a fost depus în data de 04 aprilie 2012, iar la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul declinat a fost înregistrat în 08 august 2012.
Având în vedere art.268 alin.1 lit. c Codul muncii republicat, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii a constatat că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008 a expirat.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat la pârâtă în anii 2009, 2010 și 2011 pentru care a formulat pretenții potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act prelungit prin acte adiționale potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Potrivit art.71 din același contract colectiv de muncă, salariații din cadrul pârâtei au dreptul și la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, stabilit cel puțin la nivel clase 1 de salarizare, iar de Ziua feroviarului același contract prevede că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare.
S-a constatat că aceste drepturi bănești nu au fost plătite de pârâta angajator, deși au fost legal convenite printr-un contract colectiv de muncă ce este obligatoriu pentru părțile litigante.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.272 Codul muncii republicat, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar ori privind plata ajutorului material de Crăciun și de Paști.
S-a reținut că reclamantul este îndreptățit să primească drepturile solicitate pentru anii 2009, 2010 și 2011.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective, în temeiul art.2 din OG nr.9/2000 și art.2 din OG nr.13/2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA B.
solicitând modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii contestației în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011 și a ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor, Paști și Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011.
În motivare, s-a arătat că pentru anii 2007-2008 și 2009-2010 la nivel de CNCF "C. "; SA au fost încheiate Contracte Colective de Muncă. Ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care a fost încheiat, prin care aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților. Prin încheierea contractului la nivel de unitate, dreptul muncii a devenit drept negociat, de origine convențională, creat de patroni și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și interesele celor două părți. În concret, condițiile de muncă și de salarizare au fost
stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În această situație, cererea de a respecta dispozițiile art. 30 și 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin Act adițional, este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 247 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paște și Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011 consideră ca cererea reclamantului este total neîntemeiata. Obligația CNCF "C. "; SA de a plăti ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste și Crăciun nu exista.
În conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al CNCF "C. "; SA pe anul 2009-2010, "în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun și de Ziua Feroviarilor";.
Și Contractele Colective pentru anii 2010-2011 și 2011 - 2012, urmare negocierilor colective, cuprind aceleași clauze și anume "în anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și de Ziua Feroviarilor";, și identic și pentru anul 2011. Apreciază că acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil.
Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anul 2009 se arată că CNCF "C. "; SA este societate comerciala pe acțiuni cu capital social integral vărsat de Statul Român în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin M. Transporturilor.
Potrivit prevederilor art. 22 alin.(1) din HG nr. 581/1998 își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea M. ui Transporturilor, cu avizul M. ui Muncii și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor, excepție fiind anii 2006 și 2007 când. Conform art. 29 alin. (3) și (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitata.
CNCF "C. "; SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 și 2009, astfel ca neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Art. 32 din Contractele Colective de Munca menționate precizează ca din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
În contextul în care CNCF "C. "; SA nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2007, 2008 și 2009, precum și plăti restante față de bugetul de stat, consideră ca nu exista obligația plății salariilor suplimentare aferente.
Face precizarea că veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al acesteia.
În conformitate cu art. 22 alin. (2) - (4) din HG nr. 581/1998 este prevăzut faptul ca veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii și sunt utilizate, în principal, după cum urmează: (….) pentru
acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, (….) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Adunarea generala a acționarilor poate decide, în funcție de prioritățile C.F.R., și alte alocări ale veniturilor.
Pe fondul unei crize economice, în anul 1997, s-a emis, OUG nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.
Conform art. 32 alin. 3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate. Constituirea fondului necesar plății salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
Cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru anii 2010 și 2011 consideră că cererea reclamanților este total neîntemeiată și nejustificată. Precizează că în urma negocierilor colective de munca, motivat de faptul ca au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF "C. "; SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cât și cel pe anii 2010-2011 cu prevederea că: "nu se acorda salariu suplimentar";.
În drept, a fost invocat art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
Intimata UNIUNEA TERITORIALA "DRUM DE FIER"; a formulat concluzii scrise,
solicitând respingerea recursului intimatei nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor, Curtea reține următoarele:
Prin dispozițiile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte C. N. de C. F. "C. "; SA B., s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Ziua Feroviarului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei unu de salarizare și a unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare
De asemenea, la art. 30 din același contract colectiv de muncă s-a stabilit că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni. Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la
48 de luni de la data înregistrării, ceea ce a semnificat prelungirea efectelor acestuia până la_ . Ulterior, valabilitatea contractul colectiv de muncă a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin actul adițional nr. 629/_ .
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor constând în ajutorul material de Paști și Crăciun pentru anii 2009 - 2010, prima aferentă Zilei Feroviarului pentru anii 2009 - 2010 și salariul suplimentar aferent anilor 2009 - 2010 rezidă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi"; și "se va acorda"; ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sau realizările sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Nu poate fi acceptată critica formulată de recurentă, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, (texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)
"contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Critica recurentei în sensul că obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată și pentru că în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile OUG nr. 81/1997, prin care s-a prevăzut ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fată de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiu anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii, deoarece potrivit modificărilor aduse prin Legea nr. 135/1998, acest act normativ a reglementat plata premiilor anuale doar pe anul 1997.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant cu privire acordarea ajutorului material de Paști și Crăciun pentru anul 2011, a primei de Ziua
Feroviarului pentru anul 2011 și a salariului suplimentar pentru anul 2011, se constată că soluția adoptată de tribunal este nelegală.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând aceste drepturi în temeiul Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2006 - 2008, or, acesta și-a încetat efectele la data de 31 ianuarie 2011, potrivit mențiunilor din Actul adițional înregistrat sub nr. 629/_ .
În condițiile în care la data de: 23 aprilie 2011 - Ziua feroviarului, 24 aprilie 2011 - Paști, 25 decembrie 2011 - Crăciun și 1 ianuarie 2012, nu mai erau în vigoare prevederile din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, acesta constituind unicul temei al acțiunii, se constată că hotărârea atacată este nelegală sub acest aspect, impunându-se așadar modificarea sentinței pronunțate de către tribunal. În același sens, motivat de faptul că la finele anului 2011 nu mai erau în vigoare dispozițiile din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, reclamantul nu este îndreptățit nici la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2011.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurentă, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C. "; SA B. împotriva sentinței civile nr. 2433/F din_ a Tribunalul Bistrița- Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul P. R. privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2011, ajutorul material de Paști pentru anul 2011, ajutorul material de Crăciun pentru anul 2011 și primei de Ziua Feroviarului pentru anul 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: M. L. B.
GREFIER
G. C.
