Decizia civilă nr. 3586/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3586/R/2013
Ședința publică din 23 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1367/F din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată G. R. și pe pârâții intimați Ș. G. "A.
I. " B., I. Ș. J. B. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 23 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrei de sindicat G. R. a transmis prin fax la dosar întâmpinare prin care solicită să se păstreze în întregime sentința atacată ca temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 2 NCPC.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta G. R. prin Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N. a chemat în judecată pe pârâții I. Ș. J. B.
-N., Ș. G. A. I. B., C. Local B. și P. M. B.
solicitând instanței să oblige pe pârâta Ș. G. A. I. B. la acordarea sporului de 15% pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă, neacordate începând cu data de 01 aprilie 2012 și în continuare și să fie obligați pârâții C. Local B. și P. M. B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 1367/F/_ a Tribunalului B. N., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta G. R.
B.
și P.
municipiului B.
ca fiind întemeiată și, în consecință:
A fost
obligată pârâta Ș.
G. "A. I. "; să plătească reclamantei
prin Uniunea J.
ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B.
N.
împotriva
pârâților I.
Ș. J. B. -N., Ș. G. "A.
I. ";, C.
Local
sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază cu începere din data de 1 aprilie 2012 și până la zi, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective, și să acorde în continuare acest spor până la aprobarea condițiilor Regulamentului prevăzut de articolul nr. 9 alin. 2 din Anexa 5 la Legea nr. 63/2011 sau până la data la care condițiile de acordare a sporului au încetat, după caz.
Au fost obligați pârâții C. Local B. și P. M. B. la asigurarea finanțării necesare pentru plata acestui spor. Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanta este angajată la Ș. G. A. I. B. pe postul de bibliotecar. Aceasta a beneficiat de sporul de 15% până la data de 1 ianuarie 2010, dată de la care plata acestuia a încetat, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 908/_, emisă de unitatea de învățământ unde este angajată reclamanta.
Prin sentința civilă nr.130/F/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pentru perioada_ -_, a fost admisă acțiune reclamantei și au fost obligați pârâții I. Ș. J. B. -N., Ș. G.
,,A. I. ,, B., să calculeze și să plătească reclamante sporul de 15% pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă pentru perioada_ -_, iar la data de_ unitatea școlară pârâtă a emis decizia nr.19 prin care s-a dispus punerea în plată pe cale administrativă a acestui spor începând cu data de_ și în continuare.
Tribunalul a constatat, comparând conținutul adeverinței nr. 908/_ și al deciziei nr. 19/_ emise de către unitatea școlară pârâtă, că reclamanta nu a beneficiat de plata sporului de 15% pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă începând cu data de_, deși se recunoaște în mod expres că reclamanta își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și acelea anterioare datei de_, aspect confirmat de altfel și de Procesul Verbal de evaluare a riscurilor pentru sănătate(f.23-25) întocmit la data de_ sub nr.2980 de Direcția de sănătate publică a județului B. N. ce confirmă prezența agenților biologici cu factori de risc pentru sănătatea omului la biblioteca ce funcționează în cadrul unității școlare pârâte.
Prin prisma temeiurilor legale aplicabile în prezenta cauză, s-a reținut că la data de 1 ianuarie 2010, de la care a încetat plata sporului (sporul de 15% era inițial prevăzut de art. 51 din Legea nr. 334/2002, normă abrogată prin Legea- cadru nr. 330/2009), pentru fiecare an au fost adoptate legi de salarizare a personalului salarizat din fonduri publice.
Astfel, pentru anul 2010 a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin art. 30 alin. 5 și 6 din Legea-cadru nr. 330/3009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a și b a art. 30 din actul normativ menționat s-au stabilit următoarele principii:
noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea nr. 330/2009;
sporurile prevăzute în anexele la Legea nr. 330/3009 rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
În scopul păstrării salariului avut la 31 decembrie 2009 în alin. 6 al art. 30 din Legea-cadru nr. 330/3009 s-a prevăzut că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la noua lege și nu au fost incluse în salariile de bază, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin art. 3 alin. 1 lit. a din anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, aplicabilă din 1 ianuarie 2010, personalului din învățământ (salarizat conform anexei II/1) i s-a recunoscut posibilitatea de a beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare ale acestuia urmează a se stabili prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Cu toate că s-a stabilit că un asemenea spor urmează a fi reglementat detaliat printr-un regulament, în domeniul învățământului, a cărui salarizare este cuprinsă în anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, acesta nu a fost adoptat. Singurele regulamente au fost cele adoptate prin Ordinul nr. 546/26 mai 2010, aplicabil conform art. 2 numai funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul M. ui Sănătății și direcțiilor de sănătate publică, precum și Ordinul nr. 547 din 26 mai 2010 aplicabil personalului salarizat conform anexei II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 (cel din unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico-socială), precum și unităților sanitare din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din subordinea Academiei Române, Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, unităților de asistență socială, unităților de asistență medico-socială, precum și unităților și structurilor sanitare al căror management a fost transferat către autoritățile administrației publice locale.
La data de 31 decembrie 2009 reclamanta beneficia de salariul de încadrare, de spor pentru condiții vătămătoare de 15%, de salariu de merit în procent de 15% și de spor de stabilitate, conform adeverinței nr. 908/_, pentru perioada ulterioară sporul solicitat fiindu-i acordat prin sentința civilă nr.130/F/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., respectiv pentru_ -_ . Pentru anul 2011 s-a adoptat Legea nr. 284/2010, aplicabilă începând din 1 ianuarie 2011, care reglementează salarizarea personalului din învățământ. În anexa II, s-a prevăzut la art. 14 dreptul personalului din învățământ de a beneficia de un spor de până la 15 % din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
La fel ca în Legea-cadru nr. 330/2009, s-a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din Legea nr. 284/2010, elaborat potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În anul 2012 salarizarea personalului din învățământ este reglementată prin Legea nr. 63/2011, așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. 4 din Legea nr. 283/2011 introduse prin art. II al legii. În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, s-a prevăzut a fi menținut la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (art. 1 alin. 3 din Legea nr. 283/2011 introdus prin art. II al legii).
Conform Ordinului nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (pct. II Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011 lit. B), în privința personalului din învățământ, s-a prevăzut că sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă.
Art. 9 al Legii nr. 63/2011 prevede posibilitatea personalului salarizat conform acestei legi de a beneficia de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
Totodată, conform Legii nr. 63/2011 locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții. Nici ulterior intrării în vigoare a acestei legi nu s-a adoptat vreun regulament în privința sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, conform cărora "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor P. e și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate" se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Se poate constata așadar, din succesiunea actelor normative privitoare la salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, faptul că în intervalul 1
ianuarie 2010 și până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, precum și condițiile de acordare a acestuia. Cu toate acestea dreptul la un asemenea spor a fost menținut în cuprinsul fiecărei legi de salarizare, fiind expres prevăzut prin lege sau ordin.
Legile succesive de salarizare, începând cu Legea-cadru nr. 330/2009, au instituit principiul menținerii în plată a drepturilor avut la finele lunii decembrie (atât sporurile avute și care sunt prevăzute și de noua lege, cum este sporul în cauză, cât și cele avute, dar neprevăzute de noua lege, care se acordă ca sumă tranzitorie compensatorie).
Totodată, atât Legea nr. 330/2009, cât și Ordinul nr._ și Legea nr. 63/2011 au prevăzut că până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: persoana să fi beneficiat de acest spor și activitatea persoanei să se desfășoare în aceleași condiții, iar reclamanta îndeplinește aceste cerințe cumulative.
Astfel, dreptul său a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească, prevăzându-se în cuprinsul său că sporul se acordă atât timp cât se mențin condițiile care au justificat acordarea sporului. Dreptul reclamantei a existat la data de_, în perioada ulterioară ,prin sentința civilă nr.130/F/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. precum și prin emiterea deciziei nr.19/_ de către unitatea școlară pârâtă. Activitatea reclamantei se desfășoară în aceleași condiții, aspect necontestat de pârâți, conform buletinului de determinare toxicologică f.23-25, locul de muncă al reclamantei prezentând risc pentru sănătate.
Întrucât Legea-cadru nr. 330/2009 prevede obligația menținerii drepturilor avute la 31 decembrie 2009, care în cazul reclamantei cuprindeau și sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15%, iar la 1 aprilie2012 reclamanta îndeplinea condițiile pentru a beneficia de un asemenea spor, la care a cărui plată unitatea școlară pârâtă a fost obligată pe cale
judecătorească pentru perioada_ -_, iar pentru perioada ulterioară datei de_ a fost emisă de pârâtă decizia nr.19/_, în scopul plății către reclamantă a unui salariu ce să cuprindă sporul solicitat, decizie nepusă în aplicare, așa cum rezultă din adeverința existentă la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că în mod nelegal i s-a refuzat plata sporului începând cu data de 01 aprilie și până la zi precum și pentru viitor.
În condițiile în care până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă cuantumul concret al sporului, condițiile de acordare, iar actele normative ulterioare referitoare la salarizare (Ordinul nr. 47/2011, Legea nr. 63/2011, art. 9 alin. 3) prevăd menținerea în plată a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în situația persoanelor care au fost beneficiare ale acestui spor, a căror activitate se desfășoară în aceleași condiții, dar în cazul reclamantei a fost emisă decizia nr.19/_ tribunalul apreciază că reclamantei i se cuvine plata sporului de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase începând cu data de 1 aprilie 2012 și în continuare.
Este adevărat că atât Legea-cadru nr. 330/2009 (art. 22 alin. 2), cât și Legea nr. 284/2010 (art. 22 alin. 2) și Legea nr. 63/2011 (art. 1 alin. 7) prevăd că suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază. Însă, această reglementare este incidentă nu pentru sporurile de care persoana beneficia la data de 31 decembrie 2009, ci pentru noi sporuri recunoscute de legile de salarizare, de care persoana nu beneficia la 31 decembrie 2009, care se acordă numai după intrarea în vigoare a
noilor legi de salarizare. Cu alte cuvinte, dispoziția se aplică numai pentru sporurile ce reprezintă drepturi noi, neacordate până la 31 decembrie 2009.
Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, inițial Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut menținerea în plată a drepturilor avute în decembrie 2009. Ulterior, reglementările succesive privitoare la salarizare au prevăzut și ele menținerea în plată a drepturilor avute în luna decembrie.
În baza considerentelor relevate și a textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea formulată și în consecință a obligat unitatea de învățământ să plătească reclamantei sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază cu începere din data de 1 aprilie și până la zi precum și în continuare, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății.
Chiar dacă I. Ș. J. B. -N. nu calculează și nu achită drepturile salariale, hotărârea se impune a fi pronunțată și în contradictoriu cu această entitate, întrucât din poziția unității de învățământ rezultă că acest pârât are rol de avizare a statului de funcții.
Conform art. 2 din Ordinul nr._ din 11 iulie 2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat, statele de personal ale unităților de învățământ, pentru toate categoriile de personal, se întocmesc de unitățile de învățământ și se avizează de inspectoratele școlare, la începutul fiecărui an școlar sau ori de câte ori apar modificări. Anexa 1 privitoare la statul de personal la lit. E cuprinde rubrica "spor condiții vătămătoare";. De asemenea, anexa 2 la lit. A cuprinde rubrica "condiții periculoase";, iar la recapitulație salarii cuprinde rubrica "spor condiții vătămătoare";.
Potrivit art. 3 alin. 2 și 3 capitolul II, unitatea de învățământ preuniversitar de stat trimite inspectoratului școlar statul de personal, pe suport hârtie pentru avizare și electronic pentru validare. Responsabilii cu avizarea statelor de personal din partea inspectoratului școlar, respectiv șeful compartimentului salarizare sau auditorul examinează statul de personal. Dacă statul de personal corespunde modului de calcul legal, îl avizează. Dacă statul de personal nu corespunde modului de calcul legal atunci dacă aceasta este prima examinare a statului de personal de către inspectoratul școlar, responsabilii cu avizarea notează observațiile și îl resping; dacă statul de personal a mai fost o dată respins conform acestui flux de lucru, apoi corectat și retrimis pentru avizare, atunci inspectoratul școlar convoacă de urgență directorul unității de învățământ preuniversitar de stat pentru corectarea și avizarea statului de personal.
Dacă statul de personal a fost avizat, unitatea de învățământ preuniversitar de stat poate trece la întocmirea statului de plată.
Întrucât pârâtul inspectoratul școlar este entitatea care avizează statul de personal, pentru a se putea asigura punerea în executare a hotărârii, pentru a se recunoaște dreptul unității de învățământ obligată la plata sporului de a face această plată și de a întocmi în continuare statul de plată cuprinzând și acest spor, hotărârea trebuie să fie opozabilă și inspectoratului școlar.
Cum pârâții C. Local B. și P. municipiului B. sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care se cuvin diferențele salariale) și cu art.104 din Legea 1/2011, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la
propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar P. unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, motiv pentru care vor fi obligați să aloce fondurile necesare pentru plata acestor sume restante datorate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al M.
B. și P. M. B. . Aceștia au solicitat admiterea recursului,
modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al M. B., precum și a P. ui M.
B. .
Consideră recurenții că argumentele reținute de către prima instanță în ceea ce privește atribuțiile M. ui Finanțelor P. e, respectiv că acesta din urmă nu are obligația de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat, sunt aplicabile și în privința lor.
În acest sens, recurenții fac trimiteri la prevederile Legii nr. 273/2006 subliniind că în calitate de autorități publice au obligația de a respecta toate principiile reglementate de acest act normativ.
De asemenea, învederează că prima instanță a reținut în motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui Finanțelor P. e că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar. Apreciază că, în mod similar, aceste rețineri sunt
incidente și în ceea ce-i privește.
Astfel, se arată că P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar, însă trebuie determinată sursa de finanțare.
Precizează că prima instanță a făcut trimitere la prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, însă a omis să aibă în vedere că potrivit art. 49 din Legea nr. 273/2006 " cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare";.
În fine, arată că nu au atribuții de alocare a sumelor de bani solicitate în buget, ci doar de a lua măsurile necesare astfel încât să asigure în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept, invocă art. 304, pct. 9, 304/1 și 312 din Codul de Procedură Civilă, Legea 84/1995, modificată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamanta UNIUNEA J. Ă A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT în numele membrului de sindicat G.
R. s-a opus admiterii recursului(f. 12). Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate nu pot fi primite, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâți, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea
finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al M.
B. , Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prevederi similare se regăsesc și în art. 104 al. 2 din Legea nr. 1/2011, care stabilește că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale";.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de "asigurare";, pârâtul recurent, având astfel calitate procesuală pasivă.
P. Muncipiului B. este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
În susținerea recursului, pârâții se prevalează și de raționamentul ce a stat la baza admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la care arată că le este aplicabil în egală măsură.
Curtea constată că în cauza dedusă judecății Ministerul Finanțelor Publice nu a avut calitatea de parte, cererea de chemare în judecată nefiind formulată și în contradictoriu cu acesta. De asemenea, notează că nefiind învestită cu nici o cerere privitoare la acest minister, prima instanță nu a soluționat în cursul procesului nici un incident procedural cu privire la calitatea procesuală pasivă a acestuia. Prin urmare, criticile recurenților formulate din această perspectivă sunt străine de pricină, astfel că vor fi înlăturate.
Ținând seama considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. | ȘI | |
P. | M. B. împotriva sentinței civile nr. 1367 din _ | a |
Tribunalului B. N., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
L. D. | D. | G. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.N.
