Sentința civilă nr. 10296/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10296/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra hotărârii cauzei Asigurări sociale privind pe reclamant F. G. și pe pârât SC DS, având ca obiect drepturi bănești..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, se constată că în data de_ s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise de către reclamant și pârâtă, în două exemplare.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ sub nr. de mai sus, reclamantul F. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC DS, obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 lei cu titlu de drepturi salariale restante, aferente perioadei_ -_, a drepturilor salariale în cuantum de 6000 lei aferente muncii suplimentare efectuate în perioada_ -_, la plata drepturilor salariale aferente concediului de odihnă neefectuat în perioada anilor 2010 - 2011, la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune interese pentru neexecutarea în totalitate a drepturilor salariale cuvenite; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat în esență că a încheiat cu pârâta contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată șa data de_, pentru postul de bucîtar șef, cu o retribuție lunară de 1000 RON, program de 8 ore zilnic, cu un concediu de 21 de zile lucrătoare. A susținut că pe perioada_ -_ pârâta nu i-a acordat drepturile salariale în ciuda insistențelor acestuia, motiv pentru care reclamantul a sesizat ITM C. . Deși notificat să se prezinte la data de_ la sediul societății pentru clarificarea drepturilor salariale, reclamantul a constatat la acea dată lipsa reprezentantului societății. A susținut că pe toată perioada în care a fost angajat a presta muncă între 7 și 24, zilnic, nu a beneficiat de concediu de odihnă și în final angajatorul a emis Decizia nr. 1/_ de desfacere a contractului individual de muncă din motive carfe nu țin de persoana salariatului.
În drept, art. 10, 120, 144, 159, ar.t 166, C.muncii, art. 112 C.proc.civ..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată,
motivând în esență că după mutarea punctului de lucru al societății în cadrul Restaurantului Farmec din C. -N., începând cu luna decembrie 2010, reclamantul și-a însușit în mod tacit funcția de șef de unitate, impunând angajarea unui număr mare de personal din categoria aprpiaților săi, rude sau prieteni, și luând decizii de marketing dovedite în timp necorespunzătoare, care au condus în final la restrângerea activității societății și al emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. A susținut că a achitat reclamantului toate drepturile salariale cuvenite, că își încasa salariul lunar direct de la administratorul societății și că a omis în mod voit semnarea statelor de plată pe fondul conflictului avut cu conducerea societății.
Cererea este scutită de plat taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C. muncii
rep..
În cauză au fost administrate proba c înscrisuri, proba cu interogatoriul părților,
precum și proba testimonială, fiind audiați martprii M. Traian I. el, Mihalce A. - Răzvan, M. N. și Corlea I. .
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat în cadrul societății pârâte în perioada _
-_, în temeiul contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 12/_, ocupând funcția de bucătar șef (f.10-13), fiind stabilit un salariul lunar de 1000 lei pentru un program, zilnic de 8 ore în intervalul 8-16 ș dreptul al 21 de zile concediu de odihnă anual.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei_ -_, precum și a orelor suplimentare lucrat eîn aceeași perioadă, instanța reține reține dispozițiile art. 159 C.muncii rep., potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar dovada plății salariului de face, raportat la prevederile art. 168 alin.1 din același Cod, prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Examinând statele de plată depuse în probațiune de pârâtă, instanța constată că acestea nu au fost semnate de reclamant în perioada ianuarie - iunie 2011, iar pârâta nu a făcut dovada cu înscrisuri că ar fi achitat reclamantului drepturile salariale aferente acestei perioade. Instanța reține că plata salariului se poate face numai prin înscrisuri, respectiv prin înscrisuri care să poată constitui început de dovadă scrisă care pot fi coroborate cu martori și cu prezumții.
În cauză, din proba cu înscrisuri și din declarațiile martorilor audiați nu a rezultat existența unui act adițional prin care să fie majorat salariul reclamantului, nici suma cu care ar fi fost majorat acesta, deși martorii au declarat că reclamantul era perceput ca ocupând și funcția de "director";, exercitând și atribuții de șef de sală.
Prin urmare, pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale către reclamant pe perioada menționată, deși sarcina probei incumba acesteia, în temeiul art. 270 C.muncii rep.. Astfel, se constată că statul de plată pe luna decembrie 2012 a fost semnat, nu însă și satele de plată pe lunile ianuarie-iunie 2011, rezultând un cuantum de 5070 al drepturilor salariale pentru perioada menționată ( ianuarie 2011 - mai 2011 inclusiv, câte 845 lei lunar). De asemenea, nu a făcut dovada că ar fi acordat reclamantului contravaloarea zilelor de concediu cu privire la care de asemenea, nu a probat că reclamantul le-ar fi efectuat, motiv pentru care se justifică obligarea pârâtei la plata contravalorii acestora în temeiul art. 147 alin.4 C.muncii rep..
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, instanța reține că din probele administrate nu a rezultat în mod neîndoielnic că reclamantul ar fi prestat muncă suplimentară și nici numărul de ore suplimentare lucrate.
Astfel, martorii audiați în cauză au declarat că reclamantul se afla la punctul de lucru la diferite momente din zi, însă nu au putut preciza certitudine faptul că programul acestuia era între orele 7 și 24, astfel cum a susținut reclamantul; dimpotrivă, unii dintre martori au relevat faptul că reclamantul pleca la amiază pentru a reveni mai târziu, după-amiaza. Prin urmare, din probele administrate instanța nu poate reține faptul că reclamantul ar fi prestat muncă suplimentară pentru angajator.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese pentru neexecutarea în totalitate a drepturilor salariale cuvenite, instanța apreciază că raportat la cele rezultate din probele administrate cu privire cele dintâi petite, recunoașterea drepturilor reclamantului și obligarea pârâtei la obligarea plății celor cuvenite constituie o reparație justă a prejudiciului creat. De asemenea, reclamantul nu a probat faptul că i-ar fi fost creat un prejudiciu material concret prin neexecutarea de către pârâtă în mod corespunzător a obligațiilor contractuale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamant, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 5.070 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei ianuarie - iunie 2011, precum și indemnizația pentru concediul legal de odihnă neefectuat aferent perioadei efectiv lucrate, urmând a respinge celelalte petite ca neîntemeiate.
În temeiul art. 276 C.proc.civ., va compensa în tot cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul F. GHEOGRHE, cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. M. Vaideanu, cu sediul în C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr. 38, ap.1, jud. C. . în contradictoriu cu pârâta S.C. DSR.L., cu sediul în V.
, nr. 112, com, Feleacu, jud. C. .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 5.070 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei ianuarie - iunie 2011, precum și indemnizația pentru concediul legal de odihnă neefectuat aferent perioadei efectiv lucrate.
Compensează în tot cheltuielile de judecată. Respinge celelalte capete de cerere.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
R. -M. V.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
C. S.
Red./Dact. RMV/_
